ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 111 din 26 septembrie 2002

Colegiul jurisdicțional Mehedinți a admis în parte contestația formulată de P.N.

împotriva angajamentului de plată dat la 18 octombrie 2001 pentru suma de

28.400.961 lei și în consecință a anulat parțial acest angajament (înregistrat

la Ocolul Silvic Drobeta Turnu - Severin) pentru suma de 26.229.315 lei,

menținându-l pentru suma de 2.171.646 lei.

Pentru a se pronunța în acest sens s-a reținut,

în esență, pe de o parte ca angajamentul de plată a fost dat din eroare și apoi

atacat în termenul de 18 luni de la darea lui, și, pe de altă parte, că din

concluziile expertizei efectuate în cauză rezultă că lipsa reală imputată

contestatorului, la masa lemnoasă, este de 2.054.857 lei plus 116.799 lei

reprezentând contravaloarea unor arbori tăiați nejustificat în perioada

verificată (în care a fost pădurar la Cantonul 20 Rudina).

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin

decizia nr. 33 din 24 ianuarie 2003, a admis recursul jurisdicțional declarat

împotriva sentinței nr. 111/2002 de Regia Autonomă a Pădurilor, Direcția

Silvică Mehedinți, și a modificat-o în sensul respingerii contestației ca

tardiv introdusă și menținerii angajamentului de plată dat de P.N., pentru suma

de 28.400.961 lei, reținând, în esență, că în mod greșit Colegiul

jurisdicțional Mehedinți nu a constatat că P.N. a formulat contestația cu

privire la angajamentul de plată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut

de art. 70, art. 73 și art. 91 din Legea nr. 168/1999.

Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul

P.N. a formulat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 70, art. 73 și art. 91

din Legea nr. 168/1999.

Dezvoltând acest motiv de recurs, P.N. a arătat

că termenul pentru atacarea angajamentului de plată curge de la data de 18

decembrie 2001 când după multe verificări și reverificări, Direcția Silvică

Mehedinți, și-a definitivat măsurile referitoare la angrenarea răspunderii sale

disciplinare și materiale. Totodată, recurentul a susținut că a atacat măsurile

luate la 7 ianuarie 2002 la Tribunalul județean Mehedinți, deci a respectat

termenul de 30 de zile prevăzut de textele menționate, realizând că a fost

indus în eroare „numai după ce expertiza efectuată în cauză” a detaliat

greșelile inginerilor silvici.

Examinând decizia atacată în raport cu criticile

formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 70 și art. 73

din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, conflictele

de drepturi se soluționează de către instanțele competente, iar contestațiile

împotriva angajamentelor de plată a unor sume de bani se pot face în termen de

30 de zile de la data la care cel interesat a lua cunoștință de măsură,

dispozițiile art. 176 C. muncii fiind abrogate prin art. 91 din Legea nr. 168/1999.

Este adevărat că la 7 ianuarie 2002

recurentul-contestator P.N. a solicitat Tribunalului Mehedinți anularea

deciziei nr. 42 din 15 decembrie 2001 prin care i s-a desfăcut contractul de

muncă , dar cererea prin care s-a contestat angajamentul de plată semnat la 18

octombrie 2001, a fost depusă la dosar abia la 21 februarie 2002.

Prin urmare, astfel cum corect a reținut secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, chiar dacă ultima dată de luare la

cunoștință despre imputație ar fi considerată data de 7 ianuarie 2002, contestația

formulată împotriva angajamentului de plată, semnat la 18 octombrie 2001, este

tardivă.

În consecință, constatându-se că decizia atacată

este legală și temeinică, iar motivele de recurs nefondate, se va respinge

recursul declarat în cauză de P.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de P.N. împotriva

deciziei nr. 33 din 24 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17

septembrie 2003.