ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 768/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Regia Națională a

Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți împotriva diciziei

nr.238 din 23 mai 2002 a Secției Jurisdicțională a Curții

de Conturi.

La

apelul nominal au lipsit recurenta Regia Națională a Pădurilor –

Direcția Silvică Mehedinți intimatul P.G. și intimata

Curtea de Conturi a României.

Procedura

completă.

S-a

referit de către magistratul asistent că prin adresa din 24 februarie

2003 recurenta Regia Națională a Pădurilor – Direcția

Silvică Mehedinți a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit

art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr.238 din 23 mai 2002 a Secției Jurisdicționale a

Curții de Conturi a fost respins recursul jurisdicțional introdus de

către Direcția Silvică Mehedinți împotriva sentinței

nr.25 din 6 martie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Mehedinți.

S-a

constatat prin hotărârea Curții de Conturi că plata sumei de

9.135.554 lei, imputată contestatorului P.G., pădurar la Ocolul

Silvic de la Corcova, sumă reprezentând o cantitate de lemn- cioate

nejustificate, contravaloarea unor plantații și pepiniere  nu poate

fi făcut răspunzător susnumitul deoarece pagubele au fost

provocate de precipitațiile mari din perioada mai-iunie 1999 care au

afectat 80% din suprafața de teren locală.

Impotriva

deciziei a declarat recurs Direcția Silvică Mehedinți care a

criticat soluția dată sub următoarele aspecte:

1.

Competența de soluționare a pricinii nu aparține Curții de

Conturi întrucât decizia de imputare emisă nu este urmarea unui act de

control efectuat de organele Curții de Conturi.

2.

In ce privește fondul cauzei, soluția este netemeinică deoarece

nu s-a dovedit  că inundațiile, respectiv viitura formată au

afectat, întreaga plantație și pepiniera ci numai o parte din acestea,

precum și pentru că menționatul contestator nu a respectat

dispozițiile regulamentare  privind paza fondului forestier și nu a încunoștiințat

conducerea ocolului cu privire la acțiunea factorilor externi asupra

plantațiilor.

Recursul

este nefondat.

1.

In conformitate cu dispoziile art.41 din Legea nr.94/1992 Colegiul

Jurisdicțional al Curții de Conturi judecă, în primă

instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de

imputație de către administratorii, gestionarii, contabili, precum

și de către ceilalți salariați care au participat,

împreună cu aceștia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor

juridice prevăzute la art.18, în legătură cu formarea,

administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului

și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului

public și privat al statului și al unităților administrativ

teritoriale. Iar potrivit art.18 mai sus citat, regiile autonome figurează

printre peroanele juridice prevăzute în conținutul acestui articol.

Prin

urmare, fiind necontestat faptul că menționatul contestator a

funcționat ca pădurar într-o unitate din sistemul Regiei

Naționale a Pădurilor, urmează că soluționarea

prezentei cauze era de competența organelor juridicționale a

Curții de Conturi.

Teze

contrară, susținută de recurentă nu are nici o acoperire în

dispozițiile legale.

2.

Instanțele de judecată au reținut în mod corect, pe baza

probatoriului administrat, că producerea pagubelor a fost rezultatul unor

factori străini de voința contestatorului și deci că acesta

nu poate fi ținut răspunzător de prejudiciul produs.

In

acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică

efectuat în cauză, precum și recunoașterea parțială de

către recurentă prin motivele de casare a faptului că

inundațiile și viitura au afectat o parte din plantațiile

și din pepinieră.

Imprejurarea

că susnumitul nu ar fi încunoștiințat conducerea ocolului post factum,

nu are nici o semnificație  în legătură cu producerea pagubelor.

Față

de considerentele mai sus expuse, motivele de casare se vădesc nefondate,astfel

că recursul urmează a fi respins, menținându-se hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția

Silvică Mehedinți împotriva diciziei nr.238 din 23 mai 2002 a

Secției Jurisdicțională a Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.