ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2381/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 8 februarie 2002,

reclamanta T.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică

Mehedinți, contestație împotriva deciziei de imputare nr. 20 din 7 decembrie

2001 emisă de pârâtă.

În motivarea contestației sale,

contestatoarea a arătat că, în mod eronat, prin decizia menționată, i-a fost

imputată suma de 14.757.827 lei, ea nefiind de acord cu referatul încheiat la

15 noiembrie 2001 care a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Reținând calitatea de contabil șef a

contestatoarei, faptul că decizia de imputație se referă la gestionarea

patrimoniului public și privat al statului și că paguba s-a cauzat unei

persoane juridice prevăzută la art. 18 din Legea nr. 94/1992, Tribunalul

Mehedinți, secția civilă, prin sentința nr. 160 din 12 martie 2002, s-a

considerat necompetentă potrivit art. 46 din Legea nr. 94/1992 și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Colegiului jurisdicțional al

Camerei de Conturi Mehedinți.

Judecând în fond pricina în primă

instanță, Colegiul jurisdicțional Mehedinți, prin sentința nr. 112 din 7

octombrie 2002 ,a admis contestația și a anulat parțial decizia de imputare nr.

20 din 7 decembrie 2001, ca fiind netemeinică și nelegală, în ceea ce privește

imputarea sumei de 14.757.827 lei în sarcina contabilei șef T.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în sarcina contestatoarei nu poate fi pusă săvârșirea vreunei fapte

ilicite în legătură cu munca sa, care să fi determinat cauzarea prejudiciului

constând în creanțe nerecuperate de la societățile comerciale aflate în

faliment sau dispărute, deoarece aceasta a acționat în limita competenței sale.

Împotriva sentinței a promovat

recurs jurisdicțional intimata Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică

Mehedinți.

Prin decizia nr. 694 din 6 decembrie

2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul

jurisdicțional.

Motivându-și soluția, instanța a

avut în vedere faptul că, potrivit fișei postului, contabila șefă avea ca

atribuție de serviciu urmărirea lichidării debitelor și încasării sumelor

reprezentând penalități și prejudicii de orice fel, dar, în același timp, a

rezultat că aceasta a acționat potrivit obligațiilor ce-i reveneau pe linie de

serviciu, nefiindu-i imputabil prejudiciul ce i-a fost reținut în sarcină.

Decizia a fost recurată în termen

legal, de către Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Mehedinți, care

a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Din oficiu, Curtea Supremă de

Justiție a invocat excepția de necompetență materială a instanțelor Curții de

Conturi în soluționarea acestui litigiu.

Excepția este întemeiată; deoarece

dispozițiile art. 131 din Legea nr. 94/1992 au fost modificate implicit prin

Legea nr. 204/1999, în sensul că instanțele financiare din sistemul Curții de

Conturi sunt competente să judece numai contestațiile la deciziile de imputare

emise ca urmare a unui control al membrilor Curții.

În speță, pretinsa pagubă în valoare

de 14.757.827 lei a fost imputată contabilei-șefe printr-o decizie emisă de

directorul Direcției Silvice Mehedinți, ca urmare a unui referat încheiat de

către șeful compartimentului C.F.G. și nu ca efect al controlului exercitat de

Curtea de Conturi, conform art. 17 și 18 din Legea nr. 94/1992.

Rezultă, deci, că, în mod eronat,

Colegiul jurisdicțional Mehedinți și, ulterior, secția jurisdicțională a Curții

de Conturi s-au considerat competente și au procedat la soluționarea acestei

cauze în fond, care este în fapt, un litigiu de muncă, dată fiind natura

juridică a raportului dintre părți, care are la bază un contract de muncă.

Față de considerentele expuse,

urmează ca, în baza art. 306 alin. (2), art. 159 și art. 2 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. civ., să se dispună admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

a sentinței Colegiului jurisdicțional și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia

Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Mehedinți împotriva deciziei nr. 694

din 6 decembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 112 din 7 octombrie 2002 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți și trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de

muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.