ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2813/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.3935 din 29 martie 2001 a Judecătoriei Constanța și a deciziei civile nr.1613 din 18 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale pentru UM 01295 Mihail Kogălniceanu reprezentat de consilier juridic V.A.și intimatul-reclamant N.F., personal și asistat de avocat B.A.. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. Consilier juridic V.A.solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost formulat precum și obligarea reclamantului la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare conform art.404 2 C.proc.civ.

Avocat B.A. solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat. În subsidiar, în cazul în care instanța va admite recursul în anulare, solicită trimiterea cauzei în vederea recalculării impozitului în raport cu suma cuvenită, raportat la solda lunară netă. Depune note scrise. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 18 septembrie 2002 s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1613 din 18 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Constanța, care a menținut sentința civilă nr.3935 din 29 martie 2001 a Judecătoriei Constanța.

Se susține că ambele hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind și vădit netemeinice, în sensul art.330 pct.2 din C.proc.civ. Analizând recursul în anulare precum și dosarele cauzei, atașate, Curtea reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 decembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul N.F.a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale pentru UM nr.01295 Mihail Kogălniceanu, jud.Constanța, solicitând restituirea sumei de 97 milioane lei, reținută cu titlul de impozit pe ajutoare, actualizată conform indicelui de inflație de la data reținerii la zi.

In motivarea acțiunii, bazată în drept pe dispozițiile art.70 urm.din Legea nr.186/1999, art.1079 alin.2 pct.1, art.1088 și 1089 C.civ., art.3,4 și 5 alin.2 din OG nr.7/1998 și art.111 din C.mun., reclamantul a arătat că a fost cadru militar activ până la 31 iulie 2000 când a fost trecut în rezervă în baza art.43 alin.1 lit.b din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. Invocând dispozițiile art.31 din Legea nr.138/1999, reclamantul a susținut că avea dreptul la 241 milioane lei, reprezentând contravaloarea a 32 solde lunare brute, dar în mod nejustificat unitatea militară i-a reținut un impozit de 97 milioane lei, deși textul menționat, neabrogat, prevedea că ajutorul stabilit în raport cu solda brută nu este impozabil.

Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cu motivarea că sumele reținute cu titlul de impozit potrivit precizărilor primite de la chematul în garanție au fost virate în conturile acestuia din urmă. Totodată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că în noțiunea de „ajutoare”nu sunt incluse și ajutorul de trecere în rezervă. Pe de altă parte, fiind vorba de rețineri care au avut o bază legală, se consideră că în nici un caz nu este justificată cererea de actualizare a sumei sau de acordare a dobânzii legale. In cauză s-a întocmit o expertiză judiciară contabilă. Prin sentința civilă nr.3935 din 29 martie 2001, Judecătoria Constanța a admis acțiunea, a obligat pârâta la 113.803292 lei cu titlul de impozit reținut nelegal, precum și la cheltuieli de judecată.

In motivarea soluției adoptate, instanța a reținut că începând cu data de 30.07.2000 reclamantul, trecut în rezervă avea dreptul să beneficieze integral de sumele prevăzute în art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999, care au natura unor ajutoare de sprijin cu destinație specială, scutite de impozit, potrivit art.5 pct.1 din OG nr.73/1999. Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta a fost respinsă, cu motivarea că adresele comunicate de Ministerul Finanțelor Publice aveau numai caracter de recomandare, măsura efectivă de reținere a impozitului pe sumele compensatorii fiind luată exclusiv de pârâtă. Recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale a fost soluționat prin dec.civ.nr.1613 din 18 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă, care a respins excepția privind necompetența materială și teritorială a judecătoriei și pe fond a respins recursul ca nefondat.

S-a motivat mai întâi soluția cu privire la excepția formulată prin referire la natura pricinii- litigiu de muncă- și la art.72 din Legea nr.168/1999 care fixează sediul unității ca determinând competența teritorială a instanței. Pe fond, s-a reținut că aprecierea privind scutirea de la impozitare este corectă, fiind prevăzută în art.5 pct.1 din OG nr.73/1999. Impotriva acestor hotărâri judecătorești s-a declarat prezentul recurs în anulare, în urma memoriului depus de Ministerul Apărării Naționale. Se susține în esență că art.6 lit.f din OG nr.73/1999, care stabilește scutirea de impozit a plăților compensatorii acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare, nu este aplicabil în speță, atâta timp cât ajutoarele stabilite conform art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 au fost fixate în raport cu solda lunară brută, iar nu cea netă.

Cu privire la noțiunea de „ajutoare”, s-a susținut că cele acordate militarilor sunt asimilate salariilor, supuse ca atare impozitării. Intrucât hotărârile judecătorești au fost puse în executare, Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de întoarcere a executării, în cazul admiterii recursului în anulare. Prin notele scrise depuse, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului în anulare. Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis, cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond competente, nefiind întrunite cerințele art.314 C.proc.civ., pentru următoarele considerente.

Art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în vigoare de la 1 august 1999, stabilește, într-adevăr, că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil (...) beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate (...). La 31 august 1999 a intrat însă în vigoare OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit care în art.5 lit.a enumeră veniturile neimpozabile: ajutoarele, indemnizațiile ș.a.

In explicitarea acestui text, Normele metodologice, aprobate prin HG nr.1066/1999 enumeră ce tipuri de venituri și ajutoare au fost avute în vedere de emitentul OG nr.73/1999: alocații de stat pentru copii, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, ajutoare pentru refugiați, indemnizații pentru veteranii de război etc. Deși enumerarea nu pare a fi limitativă, ea nu include și veniturile de natura celui din speță. Acest gen de venituri beneficiază de o reglementare specială în art.5 lit.f din ordonanță, potrivit căruia sunt scutite de impozit sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele ce nu îndeplinesc condițiile de pensie.

Art.86 din OG nr.73/1999 prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice alte dispoziții contrare. Ca atare, dispozițiile din art.31 al Legii nr.138/1999, care făceau trimitere la solda lunară brută, au fost abrogate prin art.5 lit.f din OG nr.73/1999, ulterioară, care se referă la solda lunară netă ca bază de calcul a drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare. Astfel fiind, hotărârile pronunțate în speță de ambele instanțe sunt nelegale, urmând a fi casate. Având însă în vedere că prin plățile deja făcute reclamantului, acesta este posibil să fi fost încadrat într-o altă grilă de impozitare, pentru determinarea exactă a cuantumului impozitului datorat în raport cu suma cuvenită (raportat la solda lunară netă), se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, care va dispune administrarea unor probe sub acest aspect.

In aplicarea art.725 alin.2 teza finală C.proc.civ., cu referire la art.2 pct.1 lit.b indice 1 C.proc.civ.. dosarul se va trimite în primă instanță la Tribunalul Constanța pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr.1613 din 18 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța – Secția civilă și sentința civilă nr.3935 din 29 martie 2001 a Judecătoriei Constanța și trimite cauza pentru rejudecare în primă instanță la Tribunalul Constanța – Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.