ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2813/2003

S-a luat în

examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.3935 din 29

martie 2001 a Judecătoriei Constanța și a deciziei civile nr.1613 din 18

septembrie 2001 a Tribunalului Constanța – Secția civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale pentru UM

01295 Mihail Kogălniceanu reprezentat de consilier juridic V.A.și

intimatul-reclamant N.F., personal și asistat de avocat B.A..

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea

hotărârilor atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.

Consilier

juridic V.A.solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost formulat

precum și obligarea reclamantului la întoarcerea executării prin restabilirea

situației anterioare conform art.404

2

C.proc.civ.

Avocat B.A.

solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat. În subsidiar, în cazul

în care instanța va admite recursul în anulare, solicită trimiterea cauzei în

vederea recalculării impozitului în raport cu suma cuvenită, raportat la solda

lunară netă. Depune note scrise.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 18 septembrie 2002 s-a

înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr.1613 din 18 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul

Constanța, care a menținut sentința civilă nr.3935 din 29 martie 2001 a

Judecătoriei Constanța. Se susține că ambele hotărâri au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, fiind și vădit netemeinice, în sensul art.330 pct.2 din

C.proc.civ.

Analizând recursul în

anulare precum și dosarele cauzei, atașate, Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 29 decembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul N.F.a chemat

în judecată Ministerul Apărării Naționale pentru UM nr.01295 Mihail

Kogălniceanu, jud.Constanța, solicitând restituirea sumei de 97 milioane lei,

reținută cu titlul de impozit pe ajutoare, actualizată conform indicelui de

inflație de la data reținerii la zi.

In motivarea acțiunii,

bazată în drept pe dispozițiile art.70 urm.din Legea nr.186/1999, art.1079

alin.2 pct.1, art.1088 și 1089 C.civ., art.3,4 și 5 alin.2 din OG nr.7/1998 și

art.111 din C.mun., reclamantul a arătat că a fost cadru militar activ până la

31 iulie 2000 când a fost trecut în rezervă în baza art.43 alin.1 lit.b din

Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. Invocând dispozițiile

art.31 din Legea nr.138/1999, reclamantul a susținut că avea dreptul la 241

milioane lei, reprezentând contravaloarea a 32 solde lunare brute, dar în mod

nejustificat unitatea militară i-a reținut un impozit de 97 milioane lei, deși

textul menționat, neabrogat, prevedea că ajutorul  stabilit în raport cu solda

brută nu este impozabil.

Ministerul Apărării

Naționale a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor

Publice, cu motivarea că sumele reținute cu titlul de impozit potrivit

precizărilor primite de la chematul în garanție au fost virate în conturile

acestuia din urmă. Totodată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii, cu motivarea că în noțiunea de „ajutoare”nu sunt incluse și ajutorul

de trecere în rezervă. Pe de altă parte, fiind vorba de rețineri care au avut o

bază legală, se consideră că în nici un caz nu este justificată cererea de

actualizare a sumei sau de acordare a dobânzii legale.

In cauză s-a întocmit

o expertiză judiciară contabilă.

Prin sentința civilă

nr.3935 din 29 martie 2001, Judecătoria Constanța a admis acțiunea, a obligat

pârâta la 113.803292 lei cu titlul de impozit reținut nelegal, precum și la

cheltuieli de judecată. In motivarea soluției adoptate, instanța a reținut că

începând cu data de 30.07.2000 reclamantul, trecut în rezervă avea dreptul să

beneficieze integral de sumele prevăzute în art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999,

care au natura unor ajutoare de sprijin cu destinație specială, scutite de

impozit, potrivit art.5 pct.1 din OG nr.73/1999. Cu privire la cererea de

chemare în garanție, aceasta a fost respinsă, cu motivarea că adresele

comunicate de Ministerul Finanțelor Publice aveau numai caracter de

recomandare, măsura efectivă de reținere a impozitului pe sumele compensatorii

fiind luată exclusiv de pârâtă.

Recursul declarat de

Ministerul Apărării Naționale a fost soluționat prin dec.civ.nr.1613 din 18

septembrie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă, care a respins

excepția privind necompetența materială și teritorială a judecătoriei și pe

fond a respins recursul ca nefondat. S-a motivat mai întâi soluția cu privire

la excepția formulată prin referire la natura pricinii- litigiu de muncă- și la

art.72 din Legea nr.168/1999 care fixează sediul unității ca determinând

competența teritorială a instanței. Pe fond, s-a reținut că aprecierea privind

scutirea de la impozitare este corectă, fiind prevăzută în art.5 pct.1 din OG

nr.73/1999.

Impotriva acestor

hotărâri judecătorești s-a declarat prezentul recurs în anulare, în urma

memoriului depus de Ministerul Apărării Naționale. Se susține în esență că

art.6 lit.f din OG nr.73/1999, care stabilește scutirea de impozit a plăților

compensatorii acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a

nevoilor de reducere și restructurare, nu este aplicabil în speță, atâta timp

cât ajutoarele stabilite conform art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 au fost

fixate în raport cu solda lunară brută, iar nu cea netă. Cu privire la noțiunea

de „ajutoare”,  s-a susținut că cele acordate militarilor sunt asimilate

salariilor, supuse ca atare impozitării.

Intrucât hotărârile

judecătorești au fost puse în executare, Ministerul Apărării Naționale a

formulat cerere de întoarcere a executării, în cazul admiterii recursului în

anulare.

Prin notele scrise

depuse, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului în anulare.

Recursul în anulare

este fondat, urmând a fi admis, cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond

competente, nefiind întrunite cerințele art.314 C.proc.civ., pentru următoarele

considerente.

Art.31 din Legea

nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din

instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională, în vigoare de la 1 august 1999, stabilește, într-adevăr, că la

trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele

militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar

și ca salariat civil (...) beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în

raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate

(...).

La 31 august 1999 a

intrat însă în vigoare OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit care în art.5

lit.a enumeră veniturile neimpozabile: ajutoarele, indemnizațiile ș.a. In

explicitarea acestui text, Normele metodologice, aprobate prin HG nr.1066/1999

enumeră ce tipuri de venituri și ajutoare au fost avute în vedere de emitentul

OG nr.73/1999: alocații de stat pentru copii, ajutor de șomaj, alocație de

sprijin, ajutoare pentru refugiați, indemnizații pentru veteranii de război

etc. Deși enumerarea nu pare a fi limitativă, ea nu include și veniturile de

natura celui din speță. Acest gen de venituri beneficiază de o reglementare

specială în art.5 lit.f din ordonanță, potrivit căruia sunt scutite de impozit

sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete

acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere

și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară

netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept

de pensie sau pentru cele ce nu îndeplinesc condițiile de pensie.

Art.86 din OG

nr.73/1999 prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice alte

dispoziții contrare. Ca atare, dispozițiile din art.31 al Legii nr.138/1999,

care făceau trimitere la solda lunară brută, au fost abrogate prin art.5 lit.f

din OG nr.73/1999, ulterioară, care se referă la solda lunară netă ca bază de

calcul a drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a

nevoilor de reducere și de restructurare.

Astfel fiind,

hotărârile pronunțate în speță de ambele instanțe sunt nelegale, urmând a fi

casate. Având însă în vedere că prin plățile deja făcute reclamantului, acesta

este posibil să fi fost încadrat într-o altă grilă de impozitare, pentru

determinarea exactă a cuantumului impozitului datorat în raport cu suma

cuvenită (raportat la solda lunară netă), se impune casarea cu trimitere spre

rejudecare la prima instanță, care va dispune administrarea unor probe sub

acest aspect.

In aplicarea art.725

alin.2 teza finală C.proc.civ., cu referire la art.2 pct.1 lit.b indice 1

C.proc.civ.. dosarul se va trimite în primă instanță la Tribunalul Constanța

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție.

Casează decizia civilă

nr.1613 din 18 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța – Secția civilă și

sentința civilă nr.3935 din 29 martie 2001 a Judecătoriei Constanța și trimite

cauza pentru rejudecare în primă instanță la Tribunalul Constanța – Secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.