ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1163/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.1229 din 24 mai 2001 a Judecătoriei Mangalia deciziei civile nr.1601 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța. La apelul nominal au lipsit intimații A.C.S.și Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. nr.02146 Mangalia. Procedura completă. Reprezentantul Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1229/2001 Judecătoria Mangalia a admis acțiunea formulată de reclamantul A.C.S.și pe cale de consecință Ministerul Apărării Naționale a fost obligat la plata sumei de 51.932.914 lei reprezentând impozit reținut nejustificat, actualizat în funcție de rata inflației.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că drepturile acordate reclamantului potrivit art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 sunt ajutoare cu destinație specială, scutite de impozit potrivit art.5 pct.1 din O.G. nr.73/1999. Aceste ajutoare au fost acordate pe baza soldei brute și nu se pot impozita conform art.6 lit.f din O.G. nr.73/1999, deoarece prevederile privind acordarea unor sume neimpozabile în raport de solda brută din Legea 138/1999 nu au fost abrogate cu privire la neimpozitarea plăților compensatorii. Prin decizia civilă nr.1801/17.09.2001 a Tribunalului Constanța, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că drepturile acordate potrivit art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 sunt ajutoare de sprijin, cu destinație specială, scrutite de impozit, conform art.5 din O.G.

nr.73/1999. Împotriva sentinței civile nr.1229/24.05.2001 a Judecătoriei Mangalia și a deciziei civile nr.1601 din 17.09.2001 a Tribunalului Constanța, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, criticându-le ca fiind date cu încălcarea esențială a legii și vădit netemeinice, deoarece: - instanțele în mod greșit au reținut că drepturile acordate reclamantului A.C.S.potrivit art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 sunt ajutoare de sprijin cu destinație specială scrutite de impozit, conform art.5 din O.G. nr.73/1999, de vreme ce drepturile respective au fost stabilite în raport cu solda lunară brută și nu netă, iar conform art.6 lit.f din O.G.

nr.73/1999 acestea nu sunt scutite de impozit pe venit. Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Prin Ordinul Ministerului Apărării reclamantul A.C.S.a fost trecut în rezervă la data de 20.08.2000, în baza art.43 alin.1 lit.b din Legea nr.80/11.07.1995 privind statutul cadrelor militare cu aplicarea art.88 lit.e din aceiași lege. În conformitate cu art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, reclamantul trebuia să beneficieze de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate, egal cu 37 solde brute. Acest ajutor a fost primit de reclamant însă diminuat prin impozitare de către M.Ap.N.

Măsura Ministerului Apărării Naționale de a impozita ajutorul bănesc ce trebuia primit de reclamant în condițiile art.31 din Legea 138/1999, a fost atacată de reclamant la instanța de judecată. Instanțele de judecată au obligat Ministerul Apărării Naționale la plata sumei de 51.932.914 lei reprezentând impozit reținut nejustificat actualizat în funcție de rata inflației, față de reclamant, cu motivarea că drepturile acordate reclamantului potrivit art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 sunt ajutoare de sprijin, cu destinație specială, scutite de impozit, conform art.5 din O.G. nr.73/1999. Hotărârile judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, deoarece drepturile acordate reclamantului potrivit art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.138/1999 nu sunt ajutoare de sprijin cu destinație speciale scutite de impozit conform art.5 din O.G.

nr.73/1999. Drepturile respective au fost stabilite în raport cu solda lunară brută și nu netă, iar conform art.6 lit.f din O.G. nr.73/1999 acestea nu sunt scutite de impozit pe venit. Ajutoarele prevăzute de Legea nr.138/1999 nu se identifică cu acelea prevăzute de art.5 lit.a din O.G. nr.73/1999, întrucât ajutoarele militarilor sunt venituri asimilate salariului, iar nu îndemnizației cu destinație specială, ce reprezintă forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie, de natura celor enumerate în normele metodologice privind punerea în aplicare a O.G. nr.73/1999 aprobate prin H.G. nr.1086/1999. Pentru toate aceste considerente Curtea reține că este fondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei civile nr.1601/17.09.2001 a Tribunalului Constanța pe care o casează și în consecință conform art.330 3 C.proc.civ., recursul în anulare va fi admis.

Se va admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 0216 Mangalia împotriva sentinței civile nr.1229/24.05.2001 a Judecătoriei Mangalia pe care o va casa, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantul A.C.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1601 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Constanța, pe care o casează. Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. nr.02146 Mangalia împotriva sentinței civile nr.1229 din 24 mai 2001 a Judecătoriei Mangalia pe care o casează, în sensul că, respinge acțiunea formulată de reclamantul A.C.S. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.