ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4943/2003

Ședința publică de la

25 noiembrie 2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8792 din 18 iunie 2001, pronunțată

de Judecătoria Constanța a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S.I.

împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, care a fost obligat să-i

plătească sumele de 64.891.580 lei reprezentând impozit reținut nelegal pentru

ajutoarele primite cu ocazia trecerii în rezervă, 17.847.355 lei contravaloarea

actualizării impozitului, raportat la indicele de inflație și 4.000.000 lei

cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de pârât împotriva sentinței a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr.1766 din 9 octombrie 2001, pronunțată de

Tribunalul Constanța, secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în

temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., susținând în esență că, au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond, privind prevederile art. 4, 6, 23 și 86 din O.G. nr.

73/1999 și solicitând respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în

rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în

raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie raportat la dispozițiile

art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă

neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce

venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-se pe cele de natură

salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se

referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate acesteia

din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate

militarilor la trecerea în rezervă, cu titlul de ajutoare în condițiile art.31

din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse

impozitării în conformitate cu prevederile O.G. nr. 73/1999.

Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru

aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr.

1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează

categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele

neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar

fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac stagiul militar

obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență

acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de

înmormânare și altele.

Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele

pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară

brută.

Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și

având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării ca orice venit

brut.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul a invocat

excepția inadmisibilității recursului în anulare, în raport de prevederile art.

1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003, prin care au fost abrogate articolele 330-330

4

din C. proc. civ. care reglementează recursul în anulare, excepție nefondată în

raport de data declarării recursului în anulare – 9 octombrie 2002, anterioară

datei intrării în vigoare a ordonanței – 27 august 2003.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis,

conform art. 330

3

alin. (1) și 314 din C. proc. civ., a fi casate

ambele hotărâri și a fi respinsă acțiunea.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a formulat

cerere de restabilire a situației anterioare, în faza recursului în anulare.

Cererea urmează a fi respinsă, deoarece prevederile art. 404

2

din C. proc. civ. vizează contestația la executare, iar prin prevederile art.

330-330

4

din același cod, prin care este reglementat recursul în

anulare, nu este menționată posibilitatea întoarcerii executării în această

fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1766 din 9 octombrie

2001 a Tribunalului Constanța și sentința nr. 8792 din 18 iunie 2001 a

Judecătoriei Constanța și respinge acțiunea formulată de reclamantul S.I.

Respinge cererea de restabilire a

situației anterioare formulată de Ministerul Apărării Naționale.        Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.