ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4384/2003

A supra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 4017/2001, reclamantul G.G.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, pentru U.M. 01773 Topraisar, a solicitat obligarea acestuia la plata drepturilor bănești, reprezentând impozit reținut nejustificat în cuantum de 68.141.471 lei, pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă, actualizarea sumei respective conform coeficientului de inflație de la data reținerii până la zi, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 20 martie 2000 a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, iar potrivit art. 31din Legea nr. 138/1999 avea dreptul la un ajutor neimpozabil în raport cu solda lunară brută, avută în luna schimbării poziției de activitate.

Reclamantul consideră că în mod nejustificat i s-a reținut suma de 68.141.471 lei, motivat de faptul că art. 7 din O.G. nr. 7/1998 privind impozitarea sumelor primite sub formă de plăți compensatorii a fost abrogat prin art. 86 pct. 15 din O.G. nr. 73/1999 fără a fi abrogate și dispozițiile privind neimpozitarea ajutoarelor cuvenite personalului armatei; el arată, pe de o parte că teza I din art. 7 din O.G. nr. 7/1998 privind salarizarea personalului armatei nu a fost modificată, iar pe de altă parte, faptul că, prin dipozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 aceste ajutoare sunt neimpozabile și se stabilesc în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate. La termenul din 30 aprilie 2001 pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului de Finanțe.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 10046 din 2 iulie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 80.075.089 lei, reprezentând impozit reținut în mod nejustificat pentru ajutoarele acordate la trecerea în rezervă, actualizat cu indicele de inflație până la data de 1 iunie 2001. S-a reținut în considerentele sentinței că drepturile acordate potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 sunt ajutoare cu destinație specială, scutite de impozit, potrivit art. 5 pct. 1 din O.G. nr. 73/1999. Aceste ajutoare se acordă pe baza soldei brute, nu se pot impozita conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, deoarece prevederile privind acordarea unor sume neimpozabile în raport de solda brută din Legea nr. 138/1999 nu au fost abrogate cu privire la neimpozitarea plăților compensatorii.

În acest context, instanța de fond a constatat că reținerea impozitului în temeiul art 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 este nelegală și a dispus restituirea lui. Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând motivele de casare reglementate de art. 304 pct. 3, 9, 10 C. proc. civ. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1742 din 5 octombrie 2001, a respins recursul ca nefondat, menținând astfel, soluția instanței de fond. Împotriva acestor hotărâri, la data de 7 octombrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, motivând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului prevederile art. 7 din O.G.nr.

7/1998, precum și cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999 astfel încât pârâtul, în mod corect a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 pentru plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului. În cauză, pârâtul-intimat Ministerul Apărării Naționale a formulat, în temeiul art. 404 2 C. proc. civ., cerere de restabilire a situației anterioare executării solicitând că în situația admiterii recursului în anulare, a casării celor două hotărâri și a respingerii în fond a acțiunii, să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.

Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: În primul rând, trebuie arătat că, referitor la susținerile intimatului reclamant din concluziile scrise, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului în anulare, ca urmare a abrogării prevederilor ce vizau această instituție juridică, prin O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, aceasta nu poate fi reținută, deoarece este neîntemeiată, față de data promovării prezentului recurs în anulare, respectiv 7 octombrie 2002 și art. 2 alin. (3) din menționata ordonanță.

Din dosar rezultă că reclamantul a fost trecut în rezervă prin ordin al ministrului la data de 20 martie 2000. La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, și de plăți compensatorii în cuantum de două solde lunare brute pentru fiecare an rămas până la vârsta de 55 ani potrivit prevederilor art. 7 din O.G. nr. 7/1998. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivelor sume, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și a O.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit. O atare soluție este, însă, greșită. Astfel, deși este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art. din O.G. nr. 3/27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066/24 decembrie 1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormânare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

În ceea ce privește plățile compensatorii acordate reclamantului potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1999 calculate tot în raport de solda brută, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri și prin urmare reclamantul datorează impozite și pentru aceste sume. Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul că în art .6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță, plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului s-au calculat în raport de solda lunară brută și prin urmare atari venituri erau impozabile.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și se va respinge ca neîntemeiată acțiunea introdusă de reclamantul G.G.A. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale. Văzând și dispozițiile art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 172 din 5 octombrie 2001 a Tribunalului Constanța, pe care o modifică în sensul că admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr.10046 din 2 iulie 2001 a Judecătoriei Constanța, pe care o schimbă în tot și respinge ca nefondată acțiunea reclamantului G.G.A. Conform art. 404 2 C. proc. civ. dispune restabilirea situației anterioare, în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desființate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.