ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4384/2003

A

supra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată sub nr. 4017/2001, reclamantul G.G.A., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Apărării Naționale, pentru U.M. 01773 Topraisar, a solicitat

obligarea acestuia la plata drepturilor bănești, reprezentând impozit reținut

nejustificat în cuantum de 68.141.471 lei, pentru ajutorul primit la trecerea

în rezervă, actualizarea sumei respective conform coeficientului de inflație de

la data reținerii până la zi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la

data de 20 martie 2000 a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, iar

potrivit art. 31din Legea nr. 138/1999 avea dreptul la un ajutor neimpozabil în

raport cu solda lunară brută, avută în luna schimbării poziției de activitate.

Reclamantul consideră că în mod nejustificat i

s-a reținut suma de 68.141.471 lei, motivat de faptul că art. 7 din O.G. nr.

7/1998 privind impozitarea sumelor primite sub formă de plăți compensatorii a

fost abrogat prin art. 86 pct. 15 din O.G. nr. 73/1999 fără a fi abrogate și

dispozițiile privind neimpozitarea ajutoarelor cuvenite personalului armatei;

el arată, pe de o parte că teza I din art. 7  din O.G. nr. 7/1998 privind

salarizarea personalului armatei nu a fost modificată, iar pe de altă parte,

faptul că, prin dipozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 aceste ajutoare sunt

neimpozabile și se stabilesc în raport cu solda lunară brută avută în luna

schimbării poziției de activitate.

La termenul din 30 aprilie 2001 pârâtul

Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de chemare în garanție a

Ministerului de Finanțe.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr.

10046 din 2 iulie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata

sumei de 80.075.089 lei, reprezentând impozit reținut în mod nejustificat

pentru ajutoarele acordate la trecerea în rezervă, actualizat cu indicele de

inflație până la data de 1 iunie 2001.

S-a reținut în considerentele sentinței că

drepturile acordate potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999

sunt ajutoare cu destinație specială, scutite de impozit, potrivit art. 5 pct.

1 din O.G. nr. 73/1999. Aceste ajutoare se acordă pe baza soldei brute, nu se

pot impozita conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, deoarece prevederile

privind acordarea unor sume neimpozabile în raport de solda brută din Legea nr.

138/1999 nu au fost abrogate cu privire la neimpozitarea plăților

compensatorii.

În acest context, instanța de fond a constatat

că reținerea impozitului în temeiul art 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 este

nelegală și a dispus restituirea lui.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a declarat

recurs împotriva acestei sentințe, invocând motivele de casare reglementate de

art. 304 pct. 3, 9, 10 C. proc. civ.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 1742 din    5 octombrie 2001, a respins recursul ca

nefondat, menținând astfel, soluția instanței de fond.

Împotriva acestor hotărâri, la data de 7

octombrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ. a declarat recurs

în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, motivând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond întrucât la data

trecerii în rezervă a reclamantului prevederile art. 7 din O.G.nr. 7/1998,

precum  și  cele  ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate prin art. 86

din O.G. nr. 73/1999 astfel încât pârâtul, în mod corect a aplicat baremul de

impozitare stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 pentru

plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului.

În cauză, pârâtul-intimat Ministerul Apărării

Naționale a formulat, în temeiul art. 404

2

C. proc. civ., cerere de

restabilire a situației anterioare executării solicitând că în situația

admiterii recursului în anulare, a casării celor două hotărâri și a respingerii

în fond a acțiunii, să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea

situației anterioare.

Recursul în anulare este fondat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare:

În primul rând, trebuie arătat că, referitor la

susținerile intimatului reclamant din concluziile scrise, prin care invocă

excepția inadmisibilității recursului în anulare, ca urmare a abrogării

prevederilor ce vizau această instituție juridică, prin O.U.G. nr. 58/2003,

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, aceasta nu

poate fi reținută, deoarece este neîntemeiată, față de data promovării

prezentului recurs în anulare, respectiv 7 octombrie 2002 și art. 2 alin. (3)

din menționata ordonanță.

Din dosar rezultă că reclamantul a fost trecut

în rezervă prin ordin al ministrului la data de 20 martie 2000.

La data trecerii în rezervă reclamantul a

beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută și cu vechimea

efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, și de plăți

compensatorii în cuantum de două solde lunare brute pentru fiecare an rămas

până la vârsta de 55 ani potrivit prevederilor art. 7 din O.G. nr. 7/1998.

Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivelor sume, ci faptul că

acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind

impozitul pe venit și a O.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că

reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.

O atare soluție este, însă, greșită.

Astfel, deși este real că potrivit art. 31 din

Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului

militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie,

cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu

solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art.  din O.G.

nr. 3/27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066/24

decembrie 1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din

ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie,

excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr.

138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile

derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile

acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de

ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și

prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind

impozitul pe venit.

Că este așa o confirmă și Normele metodologice

pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G.

nr. 1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art. 5 din

ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută de text rezultă că

ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație

specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac

serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul

de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul

de înmormânare și altele.

Textul menționat nu face nici o referire la

ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu

solda lunară brută și prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și

având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut.

De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 cuprinde

expres dispoziția conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menționatei

ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita

aceste categorii de ajutoare.

În ceea ce privește plățile compensatorii

acordate reclamantului potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1999 calculate tot în

raport de solda brută, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit

statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea

respectivelor venituri și prin urmare reclamantul datorează impozite și pentru

aceste sume.

Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul

că în art .6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care

enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plățile

compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță,

plățile compensatorii și ajutoarele acordate reclamantului s-au calculat în

raport de solda lunară brută și prin urmare atari venituri erau impozabile.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile pronunțate în cauză și se va respinge ca neîntemeiată acțiunea

introdusă de reclamantul G.G.A. împotriva pârâtului Ministerul Apărării

Naționale.

Văzând și dispozițiile art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 172 din 5 octombrie 2001 a Tribunalului

Constanța, pe care o modifică în sensul că admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr.10046 din 2 iulie

2001 a Judecătoriei Constanța, pe care o schimbă în tot și respinge ca

nefondată acțiunea reclamantului G.G.A.

Conform art. 404

2

C. proc. civ.

dispune restabilirea situației anterioare, în sensul obligării reclamantului de

a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desființate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.