ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4150/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Cluj la data de 25 mai 2001, reclamantul R.D.V. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale – U.M.02382 Cluj Napoca, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 104.717.966 lei reactualizată cu indicele de inflație de la data efectuării plății și până la introducerea acțiunii, cu titlul de impozit pe venit nedatorat. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost cadru militar la U.M.

02382 Cluj-Napoca, iar la data de 30.04.2000, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie în baza art. 43 alin. (1), lit. b) și art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și a Ordinului M.Ap.N., nr.M.P.403/26.04.2000, iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/1993 art. 31 alin. (1) și (2) trebuia să beneficieze de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda brută în luna schimbării poziției de activitate (egal cu 12 solde) plus un ajutor cu două solde lunare, deoarece până la limita de vârstă pentru pensionare mai avea un an. În mod nelegal i-a fost reținut impozitul în sumă de 104.717.966 lei pe considerentul că prin O.G. nr. 73/1999 s-a abrogat art. 7 cu privire la neimpozitarea sumelor primite sub forma de plăți compensatorii din O.G.

nr. 7/1998. Prin sentința civilă nr.1643/C din 11 iulie 2001, Tribunalul Cluj, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat Ministerul Apărării Naționale la plata sumei de 104.717.966 lei. Totodată a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de Ministerul Apărării Naționale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 asimilează cu salariul, în vederea impunerii, orice alte drepturi acordate cadrelor militare potrivit legii. Că drepturile ce au fost acordate reclamantului potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 138/1999, respectiv 12 solde în sumă de 164.673.900 lei sunt ajutoare de sprijin cu destinație specială scutite de impozit în conformitate cu art. 5 pct. 1 din O.G.

nr. 73/1999, astfel că reținerea impozitului din ajutorul neimpozabil, în temeiul art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcție de solda lunară netă, sunt nelegale. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 2785/14 decembrie 2001, a Curții de Apel Cluj a admis în parte recursul formulat de către Ministerul Apărării Naționale și în totul recursul chematului în garanție, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.1643/11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj, în sensul că a fost obligat M.Ap.N. să plătească reclamantului suma de 64.125.546 lei; s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Împotriva hotărârilor mai sus menționate, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc.

civ., a declarat recurs Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului – aprilie 2000, prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998 precum și cele ale art. 1 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din O.G. nr. 73/1999, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 plăților compensatorii și ajutorului acordat reclamantului. Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente. Reclamantul R.D.V., cadru militar al Ministerului Apărării Naționale a fost încadrat la U.M.

02382 Cluj-Napoca, și trecut în rezervă cu drept de pensie prin Ordinul Ministerului nr.M.P./403/26.04.2000, în luna aprilie 2000. La data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum de 12 solde lunare brute potrivit art. din O.G. nr. 7/1988. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și H.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.

Instanțele au pronunțat o sentință netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale pesonalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/27.08.1999 care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provinte din ajutoare, precizează totuși ce venituri fac parte dintr-o atare categorie , excluzându-le pe cele de natură salarială. Față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia, din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G.

nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. În sensul celor menționate mai sus sunt și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele. Din examinarea făcută din text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează forme de sprijin cu destimnație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare etc. Textul de lege nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare. În ceea ce privește ajutorul acordat reclamantului, potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998 calculat tot în raport cu solda brută și neimpozitată, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul prevăzut, statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri și prin urmare reclamantul datorează impozit și pentru aceste sume.

Pe de altă parte, este evidențiat și faptul că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță ajutorul acordat reclamantului pentru activitate depusă, a fost acordat în raport de solda lunară brută și prin urmare și din această perspectivă acest venit era impozabil. Avându-se în vedere cele reținute în legătură cu recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă, împotriva sentinței civile nr. 1643/11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj și a deciziei civile nr. 2785/14 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, se va admite ca fondat în sensul casării celor două sentințe, iar pe fond se va respinge acțiunea formulată de R.D.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei civiele nr. 2785 din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj și sentința civilă nr. 1643 din 11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj, pe care le casează, și pe fond, respinge acțiunea formulată de R.D.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.