ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4150/2003

Asupra

recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea adresată Tribunalului Cluj la data de 25 mai 2001, reclamantul R.D.V. a

chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale – U.M.02382 Cluj Napoca,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata

sumei de 104.717.966 lei reactualizată cu indicele de inflație de la data

efectuării plății și până la introducerea acțiunii, cu titlul de impozit pe

venit nedatorat.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost cadru

militar la U.M. 02382 Cluj-Napoca, iar la data de 30.04.2000, a fost trecut în

rezervă cu drept de pensie în baza art. 43 alin. (1), lit. b) și art. 5 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și a

Ordinului M.Ap.N., nr.M.P.403/26.04.2000, iar în conformitate cu prevederile

Legii nr. 138/1993 art. 31 alin. (1) și (2) trebuia să beneficieze de un ajutor

neimpozabil stabilit în raport cu solda brută în luna  schimbării poziției de

activitate (egal cu 12 solde) plus un ajutor cu două solde lunare, deoarece

până la limita de vârstă pentru pensionare mai avea un an. În mod nelegal   i-a

fost reținut impozitul în sumă de 104.717.966 lei pe considerentul că prin O.G.

nr. 73/1999 s-a abrogat art. 7 cu privire la neimpozitarea sumelor primite sub

forma de plăți compensatorii din O.G. nr. 7/1998.

Prin

sentința civilă nr.1643/C din 11 iulie 2001, Tribunalul Cluj, a admis acțiunea

formulată de reclamant și a obligat Ministerul Apărării Naționale la plata

sumei de 104.717.966 lei. Totodată a admis cererea de chemare în garanție a

Ministerului Finanțelor Publice formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că art. 23 lit. b) din O.G. nr.

73/1999 asimilează cu salariul, în vederea impunerii, orice alte drepturi acordate

cadrelor militare potrivit legii. Că drepturile ce au fost acordate

reclamantului potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 138/1999, respectiv 12

solde în sumă de 164.673.900 lei sunt ajutoare de sprijin cu destinație

specială scutite de impozit în conformitate cu art. 5 pct. 1 din O.G. nr.

73/1999, astfel că reținerea impozitului din  ajutorul neimpozabil, în temeiul

art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcție de

solda lunară netă, sunt nelegale.

Curtea

de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 2785/14 decembrie 2001, a Curții de Apel

Cluj a admis în parte recursul formulat de către Ministerul Apărării Naționale

și în totul recursul chematului în garanție, Ministerul Finanțelor Publice,

împotriva sentinței civile nr.1643/11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj, în sensul

că a fost obligat M.Ap.N. să plătească reclamantului suma de 64.125.546 lei;

s-a respins cererea  de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Împotriva

hotărârilor  mai sus menționate, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ.,

a declarat recurs Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii

întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului – aprilie 2000, prevederile

art. 7 din O.G. nr. 7/1998 precum și cele ale art. 1 din Legea nr. 138/1999

erau abrogate de art. 86 din O.G. nr. 73/1999, astfel încât pârâtul Ministerul

Apărării Naționale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit

conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999  plăților compensatorii și

ajutorului acordat reclamantului.

Recursul

în anulare este fondat pentru următoarele considerente.

Reclamantul

R.D.V., cadru militar al Ministerului Apărării Naționale a fost încadrat la

U.M. 02382 Cluj-Napoca, și trecut în rezervă cu drept de pensie prin Ordinul

Ministerului nr.M.P./403/26.04.2000, în luna aprilie 2000.

La data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de un

ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca

militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum de 12 solde lunare

brute potrivit art.  din O.G. nr. 7/1988. Reclamantul nu a contestat modul de

calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă impozitării în

condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și H.G. nr. 1066/1999

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar

instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu

de impozit.

Instanțele

au pronunțat o sentință  netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel,

potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi

ale pesonalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu

drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit

în raport cu dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/27.08.1999 care deși confirmă

neimpozitarea veniturilor provinte din ajutoare, precizează totuși ce venituri

fac parte dintr-o atare categorie , excluzându-le pe cele de natură salarială.

Față de

împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea

personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia, din calitatea de

salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în

rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din

lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse

impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

În

sensul celor menționate mai sus sunt și Normele metodologice pentru aplicarea

O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066/1999

care referindu-se la art. 5 din Ordonanță, individualizează categoriile de

venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele.

Din

examinarea făcută din text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează forme de

sprijin  cu destimnație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor

celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit

legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de

necesitate, ajutorul de înmormântare etc.

Textul

de lege nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă

acordate cadrelor militare în raport cu solda  lunară brută.

Prin

urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul

solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut.

De

altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice

dispoziții contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus

intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

În ceea

ce privește ajutorul acordat reclamantului, potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998

calculat tot în raport cu solda brută și neimpozitată, art. 86 din O.G. nr.

73/1999 privind impozitul prevăzut, statuează expres abrogarea acestui text cu

privire la neimpozitarea respectivelor venituri și prin urmare reclamantul

datorează impozit  și pentru aceste sume.

Pe de

altă parte, este evidențiat și faptul că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele

calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță ajutorul acordat

reclamantului pentru activitate depusă, a fost acordat în raport de solda

lunară brută și prin urmare și din această perspectivă acest venit era

impozabil.

Avându-se

în vedere cele reținute în legătură cu recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă, împotriva sentinței

civile nr. 1643/11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj și a deciziei civile nr.

2785/14 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, se va admite ca fondat în sensul

casării celor două sentințe, iar pe fond se va respinge acțiunea formulată de

R.D.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei civiele nr. 2785 din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj

și sentința civilă nr. 1643 din 11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj, pe care le

casează, și pe fond, respinge acțiunea formulată de R.D.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  21 octombrie 2003.