ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2022/2003

Decizia nr. 2022

Dosar nr. 4749/2002

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Galați la 3

iulie 2002, reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale

– U.M. 02015 Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să

fie obligat la plata sumei de 12.104.870 lei, reactualizată cu indicele de

inflație de la data efectuării plății și până la introducerea acțiunii, cu

titlu de impozit pe venit nedatorat.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a

fost cadru militar la U.M. 02015 Bacău iar în luna aprilie 2000 a fost trecut

în rezervă cu drept de pensie medicală, beneficiind de ajutor pentru

activitatea depusă egal cu 10 solde, ajutor care nu trebuia să fie impozitat

conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, dar care i-a fost calculat și

reținut un impozit în sumă de 12.104.870 lei.

Prin sentința civilă nr. 181 din 22 august 2001,

Tribunalul Galați a admis acțiunea reclamantului P.M. și pe cale de consecință,

Ministerul Apărării Naționale a fost obligat la plata sumei de 12.104.870 lei

cu titlu impozit pe venit nedatorat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 asimilează cu salariul, în

vederea impunerii, orice alte drepturi acordate cadrelor militare potrivit

legii. Că drepturile ce au fost acordate reclamantului potrivit art. 1 și art. 2

din Legea nr. 138/1999, respectiv 10 salarii lunare în sumă de 31.500.000 lei

sunt ajutoare de sprijin cu destinație specială scutite de impozit în

conformitate cu art. 5 pct. 1 din O.G. nr. 73/1999, astfel că reținerea

impozitului din ajutorul neimpozabil, în temeiul art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999

sau calcularea acestuia în funcție de solda lunară netă sunt nelegale.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 1259/R

din 5 noiembrie 2001 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul

Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 181 din 22 august 2001 a

Tribunalului Galați, cu motivarea că drepturile bănești acordate militarilor la

trecerea în rezervă sunt definite de art. 31 din Legea nr. 138/1999 ca fiind

ajutoare neimpozabile astfel că sumele primite la trecerea în rezervă nu sunt

supuse impozitului.

Împotriva hotărârilor mai sus menționate, în

temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe motiv că au

fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii întrucât la data trecerii în

rezervă a reclamantului – aprilie 2000, prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998

precum și cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din

O.G. nr. 73/1999, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în mod

corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispozițiilor art. 8

din O.G. nr. 73/1999 plăților compensatoare și ajutorului acordat

reclamantului.

Recursul în anulare este fondat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare.

Rezultă cu certitudine din ansamblul probelor că

reclamantul P.V.M., cadru militar al Ministerului Apărării Naționale, încadrat

la U.M. 02015 Bacău, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie prin ordin al

ministrului în luna aprilie 2000.

La data trecerii în rezervă, reclamantul a

beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea

efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum a 10

salarii lunare brute potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1988. Reclamantul nu a

contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost

supusă impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și

H.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamanții nu datorează vreo sumă

de bani cu titlu de impozit.

Soluția instanțelor este greșită.

Astfel, este real că potrivit art. 31 din Legea

nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la

trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele

militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda

lunară brută, însă acest text de lege trebuie raportat la dispozițiile art. 5

din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 care deși confirmă neimpozitarea veniturilor

provenite din ajutoare, precizează totuși ce venituri fac parte dintr-o atare

categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999

se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale

acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile acordate

militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare

în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin

urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul

pe venit.

În sensul celor menționate mai sus sunt și

Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe

venit aprobate prin H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la

art. 5 din Ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt

impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele.

Din examinarea făcută de text rezultă că

ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație

specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soților celor care satisfac

serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul

de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul

de înmormântare etc.

Textul de lege mai sus menționat nu face nici o

referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în

raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură

salarială și având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca

orice venit brut.

De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se

statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe,

ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste

categorii de ajutoare.

În ceea ce privește ajutorul acordat

reclamantului potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998 calculate tot în raport cu

solda brută și neimpozitată, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul

prevăzut statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea

respectivelor venituri și prin urmare reclamantul datorează impozit și pentru

aceste sume.

Pe de altă parte, este de evidențiat și faptul

că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care

enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plățile

compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speță

ajutorul acordat reclamantului pentru activitate depusă, a fost acordat în

raport de solda lunară brută și prin urmare și din această perspectivă are

venit era impozabil.

Cu privire la cererea de stabilirea situației

anterioare executării formulată de Ministerul Apărării Naționale, întemeiată pe

art. 404

2

C. proc. civ., se rețin următoarele:

Potrivit art. 404

2

alin. (1) C. proc.

civ. – Secțiunea a VI

1

-a Întoarcerea executării – în cazul în care

instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare,

la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra

restabilirii situației anterioare executării.

Textul de lege mai sus menționat nu-și găsește

aplicabilitate în cauză deoarece nu ne aflăm într-o contestație la executare –

art. 404 alin. (1) C. proc. civ. din Secțiunea a VI-a – contestația la

executare – unde potrivit acestui text, dacă admite contestația la executare,

instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune

îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori

lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui

împlinirea a fost refuzată.

Cu alte cuvinte, cererea Ministerului Apărării

Naționale, de restabilire a situației anterioare executării poate fi formulată

numai într-o contestație la executare.

Dacă totuși nu s-a dispus restabilirea situației

anterioare executării în baza contestației la executare, cel îndreptățit o va

putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii. În acest sens

este și art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

În speță, ne aflăm în faza recursului în anulare

din Capitolul III, Titlul V, intitulat „Căile extraordinare de atac” din Codul

de procedură civilă, unde o astfel de procedură a întoarcerii executării nu se

întâlnește.

În consecință, se va respinge cererea de

restabilire a situației anterioare formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Avându-se în vedere cele reținute în

legătură cu recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1259 din 5 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Galați și a sentinței civile nr. 181 din 2 august 2001 a

Tribunalului Galați, se va admite ca fondat și pe fond se va respinge acțiunea

formulată de P.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1259 din 5 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Galați, secția civilă, și sentința civilă nr. 181/F din 22

august 2001 a Tribunalului Galați.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul P.M.V.

Respinge cererea de restabilire a situației

anterioare formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai

2003.