ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3782/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamantul M.V. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale pentru U.M.02039 Constanța, solicitând obligarea la plata sumei de 86.000.000 lei reprezentând impozit reținut nejustificat pentru ajutoarele primite la trecerea în rezervă. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 7780 din 06.06.2001, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 123.629.829 lei reprezentând 87.808.142 lei impozit reținut nelegal, 31.821.689 lei actualizare impozit reținut nelegal și 4.000.000 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că potrivit art. 6 O.G. nr. 73/1999, sumele reprezentând plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete sunt scutite de impozit pe venit.

Drepturile acordate potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 sunt ajutoare de sprijin cu destinație specială, scutite de impozit, potrivit art. 5 pct. 1 din O.G. nr. 73/1999. Soluția a fost menținută de Tribunalul Constanța, care prin decizia civilă nr. 1824 din 16 octombrie 2001, a respins recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale. Împotriva acestor hotărâri, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, considerând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, fiind vădit netemeinice. Se susține că instanțele au încălcat dispozițiile art. 4, art.6, art. 23 și art. 86 din O.G.

nr. 73/1999, făcând o greșită aplicare a legii, ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 fiind stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă, situație în care nu sunt scutite de impozit pe venit. În cauză, Ministerul Apărării Naționale a solicitat ca prin admiterea recursului în anulare să se dispună și restabilirea situației anterioare executării. Intimatul M.V. a invocat inadmisibilitatea recursului în anulare, în conformitate cu prevederile art. I pct. 17 coroborate cu cele ale art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 58/2003. Excepția menționată nu este întemeiată. Este adevărat că, prin dispozițiile art. I pct. 17 din O.U.G. privind modificarea și completarea C. proc.

civ. nr. 58/2003, prevederile art. 330-330 4 C. proc. civ. – referitoare la materia recursului în anulare -, au fost abrogate și că prin art. II alin. (1) s-a prevăzut că dispozițiile ordonanței de urgență se aplică și proceselor în curs de judecată începute sub legea anterioară. Conform însă art. II alin. (3) din ordonanță, hotărârile pronunțate, înainte de intrarea în vigoare, rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Cum ordonanța de urgență, publicată în Monitorul Oficial 460/28 iunie 2003 a intrat în vigoare la 27 august 2003, recursul în anulare fiind promovat, evident, sub imperiul legii de procedură vechi și împotriva unor hotărâri pronunțate de asemeni anterior, excepția de inadmisibilitate apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Recursul în anulare este fondat pentru cele ce urmează. De necontestat, reclamantul a fost trecut în rezervă conform art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, începând cu data de 20 martie 2000, acordându-i-se plăți compensatorii în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 7/1998, cu reținerea impozitului aferent. Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. b) și art. 23 lit. b) din O.U. G. nr. 73/1999, în vigoare de la 1 iunie 2000 și aplicabilă, conform art. 70, veniturilor realizate începând cu această dată, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Cum drepturile bănești acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt de natură salarială, ele urmează a se impozita conform legii. În acest context, dispozițiile privind neimpozitarea sumelor acordate conform art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, au devenit inaplicabile de la 1 ianuarie 2000, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 73/1998. Pe de altă parte, scutirea de impozit pe venit era prevăzută de art. 6 lit. f) din același act normativ pentru sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă, precum și ajutoarele stabilite în raport de solda lunară netă, acordate la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie.

Cum ajutoarele acordate reclamantului au fost calculate în raport de solda lunară brută, în mod legal ele au fost impozitate, situație în care acțiunea trebuia respinsă. Așa fiind, recursul în anulare urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri și a se respinge acțiunea. Conform art. 404 2 C. proc. civ., urmează a se admite și cererea formulată de Ministerul Apărării Naționale și a se dispune în consecință restabilirea situației anterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge excepția inadmisibilității recursului în anulare invocată de intimatul-reclamant M.V., ca nefondată. Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.7780 din 06.06.2001 a Judecătoriei Constanța și deciziei civile nr. 1824 din 16.10.2001 a Tribunalului Constanța. Casează ambele hotărâri și rejudecând, respinge acțiunea ca nefondată, formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale. Conform art.404 2 C. proc. civ., dispune restabilirea situației anterioare, în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desființate.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.