ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3782/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune,

reclamantul M.V. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale pentru

U.M.02039 Constanța, solicitând obligarea la plata sumei de 86.000.000 lei

reprezentând impozit reținut nejustificat pentru ajutoarele primite la trecerea

în rezervă.

Judecătoria Constanța,

prin sentința civilă nr. 7780 din 06.06.2001, a admis acțiunea și a obligat

pârâta la plata sumei de 123.629.829 lei reprezentând 87.808.142 lei impozit

reținut nelegal, 31.821.689 lei actualizare impozit reținut nelegal și

4.000.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că

potrivit art. 6 O.G. nr. 73/1999, sumele reprezentând plăți compensatorii

calculate pe baza soldelor lunare nete sunt scutite de impozit pe venit.

Drepturile acordate potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999

sunt ajutoare de sprijin cu destinație specială, scutite de impozit, potrivit

art. 5 pct. 1 din O.G. nr. 73/1999.

Soluția a fost

menținută de Tribunalul Constanța, care prin decizia civilă nr. 1824 din 16

octombrie 2001, a respins recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale.

Împotriva acestor

hotărâri, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat

recurs în anulare, considerând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, fiind vădit netemeinice.

Se susține că

instanțele au încălcat dispozițiile art. 4, art.6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr.

73/1999, făcând o greșită aplicare a legii, ajutoarele prevăzute de art. 31

alin. (1) din Legea nr. 138/1999 fiind stabilite în raport de solda lunară

brută și nu netă, situație în care nu sunt scutite de impozit pe venit.

În cauză, Ministerul

Apărării Naționale a solicitat ca prin admiterea recursului în anulare să se

dispună și restabilirea situației anterioare executării.

Intimatul M.V. a

invocat inadmisibilitatea recursului în anulare, în conformitate cu prevederile

art. I pct. 17 coroborate cu cele ale art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 58/2003.

Excepția menționată nu

este întemeiată.

Este adevărat că, prin

dispozițiile art. I pct. 17 din O.U.G. privind modificarea și completarea C.

proc. civ. nr. 58/2003, prevederile art. 330-330

4

C. proc. civ. –

referitoare la materia recursului în anulare -, au fost abrogate și că prin art.

II alin. (1) s-a prevăzut că dispozițiile ordonanței de urgență se aplică și

proceselor în curs de judecată începute sub legea anterioară.

Conform însă art. II

alin. (3) din ordonanță, hotărârile pronunțate, înainte de intrarea în vigoare,

rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

Cum ordonanța de

urgență, publicată în Monitorul Oficial 460/28 iunie 2003 a intrat în vigoare

la 27 august 2003, recursul în anulare fiind promovat, evident, sub imperiul

legii de procedură vechi și împotriva unor hotărâri pronunțate de asemeni

anterior, excepția de inadmisibilitate apare ca neîntemeiată, urmând a fi

respinsă ca atare.

Recursul în anulare

este fondat pentru cele ce urmează.

De necontestat,

reclamantul a fost trecut în rezervă conform art. 85 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, începând cu data de 20

martie 2000, acordându-i-se plăți compensatorii în temeiul art. 7 din O.U.G. nr.

7/1998, cu reținerea impozitului aferent.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 lit. b) și art. 23 lit. b) din O.U. G. nr. 73/1999, în vigoare de la 1

iunie 2000 și aplicabilă, conform art. 70, veniturilor realizate începând cu

această dată, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile de

soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale

cadrelor militare, acordate potrivit legii. Cum drepturile bănești acordate

cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt de natură salarială, ele urmează

a se impozita conform legii.

În acest context,

dispozițiile privind neimpozitarea sumelor acordate conform art. 31 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 138/1999, au devenit inaplicabile de la 1 ianuarie 2000,

data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 73/1998.

Pe de altă parte,

scutirea de impozit pe venit era prevăzută de art. 6 lit. f) din același act

normativ pentru sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza

soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă, precum și

ajutoarele stabilite în raport de solda lunară netă, acordate la trecerea în

rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie.

Cum ajutoarele

acordate reclamantului au fost calculate în raport de solda lunară brută, în

mod legal ele au fost impozitate, situație în care acțiunea trebuia respinsă.

Așa fiind, recursul în

anulare urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri și a se respinge

acțiunea.

Conform art. 404

2

C.

proc. civ., urmează a se admite și cererea  formulată de Ministerul Apărării

Naționale și a se dispune în consecință restabilirea situației anterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția

inadmisibilității recursului în anulare  invocată de intimatul-reclamant M.V.,

ca nefondată.

Admite recursul în

anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.7780 din 06.06.2001 a

Judecătoriei Constanța și deciziei civile nr. 1824 din 16.10.2001 a

Tribunalului Constanța.

Casează ambele

hotărâri și rejudecând, respinge acțiunea ca  nefondată, formulată de

reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Conform

art.404

2

C. proc. civ., dispune restabilirea situației anterioare,

în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul

hotărârilor desființate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  3 octombrie 2003.