ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 239/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamantul P.V. a fost chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, pentru U.M. 02146 Mangalia și s-a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtului la plata sumei de 35.000.000 lei, reprezentând impozit reținut nejustificat pentru ajutoarele primite la trecerea în rezervă și actualizarea sumei în funcție de indicele de inflație. În motivarea acțiunii reclamantul P.V. a arătat că a fost maistru militar în cadrul Ministerului Apărării Naționale încadrat la U.M. 02232 Mangalia până la data de 31 martie 2000, când a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie de serviciu, în temeiul art. 85 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Că la trecerea în rezervă avea dreptul la un ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca militar și în raport de solda lunară brută din linia schimbării poziției de activitate, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999. Că pârâtul interpretând greșit dispozițiile O.G. nr. 73/1999, în mod nejustificat i-a reținut impozitul în sumă de 35.000.000 lei, din suma cuvenită cu titlul de ajutor la care era îndreptățit potrivit Legii nr. 138/1999. Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Ministerul Apărării naționale a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Judecătoria Constanța investită cu soluționarea cauzei a pronunțat sentința civilă nr. 3849 din 26 februarie 2002 prin care a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 56.560.700 lei reprezentând impozit reținut nelegal, actualizat în funcție de indicele de inflație.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la trecerea în rezervă, reclamantul era îndreptățit să beneficieze de un ajutor neimpozabil în temeiul dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999 dar și de sume reprezentând plăți compensatorii, stabilite prin O.G. nr. 7/1998, ambele sume nefiind impozabile. S-a mai reținut că dispozițiile O.G. nr. 73/1999 nu au adus modificări reglementărilor din Legea nr. 138/1999, cuprinse în art. 31 din lege, astfel că reclamantul beneficiază de un ajutor neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută. Tribunalul Constanța, prin decizia civilă nr. 1263 din 16 mai 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale pentru U.M.

02091 Mangalia și a obligat pe recurent la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind totodată și vădit netemeinice, criticele constând în esență în următoarele: - instanțele au aplicat în speță dispozițiile care la data soluționării cauzei erau abrogate; - instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea art. 5 din O.G.

nr. 73/1999, considerând că sunt venituri neimpozitate cele prevăzute la poziție 8, ajutorul social acordat potrivit legii și de la poziția 27, ajutoarele sociale acordate în baza legislației pensiei. Coroborând aceste dispoziții cu art. 31 din Legea nr. 138/1999, instanța a reținut în mod greșit că reținerea impozitului din ajutorul neimpozabil în temeiul art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 s-au calcularea acestuia în funcție de solda lunară netă sunt nelegale, deși în discuție erau ajutoarele calculate pe baza soldei brute; - în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999 deoarece plățile compensatorii și ajutoarele la care au dreptul reclamanții au fost stabilite în raport de solda brută din ultima lună de activitate în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999; - că din economia dispozițiilor legale menționate rezultă că sunt scutite de impozit pe venit „sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu soldele lunare nete, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere.

Per a contrario nu sunt scutite de impozit acele plăți compensatorii calculate în raport cu solda lunară brută, cum este cazul în speță; - soluționând litigiul de față instanțele au făcut o vădită confuzie între venitul net din salarii și solda netă; - ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138 din 1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999 întrucât ajutoarele militarilor sunt venituri asimilate salariului iar nu indemnizații cu destinație specială ce reprezintă forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie de natura celor enumerate în Normele metodologice privind punerea în aplicare a O.G. nr. 73/1999 aprobate prin H.G. nr. 1066/1999.

Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Reclamantul P.V., ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale a fost trecut în rezervă începând cu data de 31 martie 2000 prin ordinul nr. 45 din 3 martie 2000. La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă de militar la data pensionării, reclamantul nu a beneficiat de plăți compensatorii întrucât a fost trecut în rezervă la limită de vârstă în grad. În cauză reclamantul P.V. nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G.

nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit. O atare soluție este greșită. Astfel, deși este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999, se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenta că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Că este așa o confirmă și normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 care referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt supuse impozitării.

Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozate vizează exclusive forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută și prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căruia se abrogă orice prevederi contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a nu impozita aceste categorii de ajutoare.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunțate în cauză și va fi respinsă acțiunea reclamantului P.V. Văzând și dispozițiile art. 404 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1263 din 16 mai 2002 a Tribunalului Constanța, secția civilă, și a sentinței civile nr. 3849 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Constanța. Casează hotărârile atacate și în fond respinge acțiunea formulată de reclamantul P.V.. Conform art. 404 2 C. proc. civ. admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naționale și dispune restabilirea situației anterioare prin întoarcerea executării. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2004.