ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 239/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de

reclamantul P.V. a fost chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale,

pentru U.M. 02146 Mangalia și s-a solicitat instanței de judecată obligarea

pârâtului la plata sumei de 35.000.000 lei, reprezentând impozit reținut

nejustificat pentru ajutoarele primite la trecerea în rezervă și actualizarea

sumei în funcție de indicele de inflație.

În motivarea acțiunii reclamantul P.V.

a arătat că a fost maistru militar în cadrul Ministerului Apărării Naționale

încadrat la U.M. 02232 Mangalia până la data de 31 martie 2000, când a fost

trecut în rezervă, cu drept de pensie de serviciu, în temeiul art. 85 alin. (1)

lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Că la trecerea în rezervă avea

dreptul la un ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca militar și în

raport de solda lunară brută din linia schimbării poziției de activitate, în

conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.

Că pârâtul interpretând greșit

dispozițiile O.G. nr. 73/1999, în mod nejustificat i-a reținut impozitul în

sumă de 35.000.000 lei, din suma cuvenită cu titlul de ajutor la care era

îndreptățit potrivit Legii nr. 138/1999.

Prin întâmpinarea formulată în cauză

pârâtul Ministerul Apărării naționale a solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată.

Judecătoria Constanța investită cu

soluționarea cauzei a pronunțat sentința civilă nr. 3849 din 26 februarie 2002

prin care a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de

56.560.700 lei reprezentând impozit reținut nelegal, actualizat în funcție de

indicele de inflație.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, la trecerea în rezervă, reclamantul era îndreptățit să beneficieze

de un ajutor neimpozabil în temeiul dispozițiilor art. 31 din Legea nr.

138/1999 dar și de sume reprezentând plăți compensatorii, stabilite prin O.G.

nr. 7/1998, ambele sume nefiind impozabile.

S-a mai reținut că dispozițiile O.G.

nr. 73/1999 nu au adus modificări reglementărilor din Legea nr. 138/1999,

cuprinse în art. 31 din lege, astfel că reclamantul beneficiază de un ajutor

neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută.

Tribunalul Constanța, prin decizia

civilă nr. 1263 din 16 mai 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de

Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 02091 Mangalia și a obligat pe

recurent la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de casație și Justiție considerând că au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, fiind totodată și vădit netemeinice, criticele constând în

esență în următoarele:

- instanțele au aplicat în speță

dispozițiile care la data soluționării cauzei erau abrogate;

- instanța de fond a aplicat în mod

greșit dispozițiile H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 privind aprobarea

Normelor metodologice pentru aplicarea art. 5 din O.G. nr. 73/1999, considerând

că sunt venituri neimpozitate cele prevăzute la poziție 8, ajutorul social

acordat potrivit legii și de la poziția 27, ajutoarele sociale acordate în baza

legislației pensiei. Coroborând aceste dispoziții cu art. 31 din Legea nr.

138/1999, instanța a reținut în mod greșit că reținerea impozitului din ajutorul

neimpozabil în temeiul art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 s-au calcularea

acestuia în funcție de solda lunară netă sunt nelegale, deși în discuție erau

ajutoarele calculate pe baza soldei brute;

- în cauză nu sunt aplicabile nici

dispozițiile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 deoarece plățile compensatorii

și ajutoarele la care au dreptul reclamanții au fost stabilite în raport de

solda brută din ultima lună de activitate în conformitate cu dispozițiile art.

31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999;

- că din economia dispozițiilor

legale menționate rezultă că sunt scutite de impozit pe venit „sumele

reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete,

acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere

și restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu soldele lunare

nete, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere. Per a

contrario nu sunt scutite de impozit acele plăți compensatorii calculate în

raport cu solda lunară brută, cum este cazul în speță;

- soluționând litigiul de față

instanțele au făcut o vădită confuzie între venitul net din salarii și solda

netă;

- ajutoarele prevăzute de Legea nr.

138 din 1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art. 5 lit. a) din O.G. nr.

73/1999 întrucât ajutoarele militarilor sunt venituri asimilate salariului iar

nu indemnizații cu destinație specială ce reprezintă forme de sprijin acordate

celor aflați în nevoie de natura celor enumerate în Normele metodologice

privind punerea în aplicare a O.G. nr. 73/1999 aprobate prin H.G. nr.

1066/1999.

Recursul în anulare este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamantul P.V., ofițer activ în

cadrul Ministerului Apărării Naționale a fost trecut în rezervă începând cu

data de 31 martie 2000 prin ordinul nr. 45 din 3 martie 2000.

La data trecerii în rezervă

reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută

și cu vechimea efectivă de militar la data pensionării, reclamantul nu a

beneficiat de plăți compensatorii întrucât a fost trecut în rezervă la limită

de vârstă în grad.

În cauză reclamantul P.V. nu a

contestat modul de calcul a sumelor încasate ci faptul că acestea au fost

supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și

a H.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă

de bani cu titlu de impozit.

O atare soluție este greșită.

Astfel, deși este real că potrivit

art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale

personalului militar la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept

de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în

raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art.

5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G.

nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care deși confirmă neimpozitarea veniturilor

provenite din ajutoare precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare

categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși

Legea nr. 138/1999, se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenta că

veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere

cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de

salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit.

Că este așa o confirmă și normele

metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,

aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 care referindu-se la prevederile art. 5 din

ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt supuse

impozitării.

Din enumerarea făcută de text

rezultă că ajutoarele neimpozate vizează exclusive forme de sprijin cu

destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac stagiul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii;

ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate;

ajutorul de înmormântare și altele.

Textul menționat nu face nici o

referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în

raport cu solda lunară brută și prin urmare aceste ajutoare fiind de natură

salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit

brut.

De altfel, art. 86 din O.G. nr.

73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căruia se abrogă orice prevederi

contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția

legiuitorului de a nu impozita aceste categorii de ajutoare.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile pronunțate în cauză și va fi respinsă acțiunea reclamantului P.V.

Văzând și dispozițiile art. 404

2

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 1263 din 16 mai 2002 a Tribunalului Constanța,

secția civilă, și a sentinței civile nr. 3849 din 26 februarie 2002 a

Judecătoriei Constanța.

Casează hotărârile atacate și în

fond respinge acțiunea formulată de reclamantul P.V..

Conform art. 404

2

C.

proc. civ. admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naționale și dispune

restabilirea situației anterioare prin întoarcerea executării.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2004.