ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3726/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.Ș. a formulat acțiune la 6 martie 2003, înregistrată sub nr. 1807/2003 la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și a solicitat ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 7639 emisă la 14 februarie 2003, de către pârâtă și prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999. A solicitat, de asemenea, să fie obligată pârâta să emită o altă hotărâre, prin care să îi recunoască calitatea de refugiat și de beneficiar al drepturilor corespunzătoare. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a menționat că părinții săi au fost obligați să plece în refugiu, din Cluj, la data 6 septembrie 1940, inițial la Timișoara, apoi la Mediaș și la 2 septembrie 1941 s-a născut în refugiu, având, deci, statutul părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 410 din 15 aprilie 2003, a admis acțiunea și a anulat hotărârea nr. 7639/2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantului, calitatea de refugiat și să îi acorde drepturile legale, începând cu data de 1 februarie 2003. A reținut instanța de fond că reclamantul face parte din categoria persoanele enumerate în art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, că nu se poate stabili un statut de refugiați pentru părinți, iar pentru copii născuți în acea perioadă, să nu li se recunoască același statut. Împotriva sentinței nr. 410/2003 a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că instanța prin aplicarea greșită a legii, a pronunțat o hotărâre nelegală, copiii minori născuți în refugiu, nefiind enumerați la persoanele ce au dobândit calitatea de refugiat sau strămutat, în art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 Recursul este nefondat. Prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, au fost instituite drepturi cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, iar la art. 1 lit. c) s-a prevăzut că beneficiază de drepturile din această ordonanță a guvernului, persoana care a fost strămutată pe motive etnice în altă localitate, decât cea de domiciliu. Reclamantul a dovedit că părinții săi au fost obligați pe motive etnice să părăsească localitatea Cluj, unde domiciliau, la 6 septembrie 1940, iar în această perioadă de refugiu s-au stabilit la Mediaș, unde la 2 septembrie 1941 s-a născut.

Aceste drepturi compensatorii se cuvin tuturor celor care îndeplinesc condițiile cerute de lege, indiferent de vârsta pe care au avut-o în refugiu sau dacă s-au născut în refugiu. Excluderea de la beneficiul legii, a copilului născut în refugiu, cum solicită pârâta prin recurs, reprezintă o măsură discriminatorie, ce nu a fost avută în vedere de legiuitor, care nu a înțeles să creeze un statut pentru părinți și altul pentru copii, care au avut, pentru aceleași motive etnice, de suferit, în condițiile părinților. Aceste considerente expuse demonstrează că sentința Curții de Apel Cluj nr. 410/2003, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ, este legală, iar pe cale de consecință, recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 410 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.