ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 399/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 399/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 41 din 30
septembrie 1999, Colegiul jurisdicțional Vâlcea a admis actul de sesizare al
Procurorului financiar și l-a obligat pe pârâtul N.I., la plata sumei de
1.821.960 lei, reprezentând majorări de întârziere în nerestituirea la bugetul de
stat, a sumei de 4.098.866 lei, la sfârșitul anului bugetar, plus dobânda de
50% calculată cu începere de la 13 iulie 1999, până la achitarea integrală a
debitului.
Secția jurisdicțională a Curții de
Conturi a admis recursul jurisdicțional formulat de N.I., a casat sentința nr.
41/1999 și a trimis cauza spre rejudecare, în vederea lămuririi aspectelor
legate de indisponibilizarea sumei în cauză, pe cartea de credit deținută de
prefectul C.N.
După rejudecare, prin sentința nr.
39 din 25 mai 2001, Colegiul jurisdicțional Argeș a admis actul de sesizare și
i-a obligat pe pârâții N.I. și C.N. să plătească în solidar. Prefecturii
județului Vâlcea. suma de 1.638.964 lei, plus dobânda de 46,55%, începând cu
data de 13 iulie 1999.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională,
prin decizia nr. 445 din 5 octombrie 2001, a respins recursul jurisdicțional
formulat de N.I.
Împotriva acestei soluții a declarat
recurs N.I., susținând în esență, că vinovat în exclusivitate de producerea
prejudiciului este fostul prefect C.N.
Recursul este nefondat.
În urma controlului efectuat la
Prefectura Vâlcea, s-a constatat că la finele anului 1998 nu a fost virată la
bugetul statului, suma de 4.098.866 lei, rămasă neutilizată pe cardul fostului
prefect C.N. La această sumă au fost calculate majorări de întârziere și
dobânzi, care au fost imputate recurentului N.I.
Acesta, în calitatea sa de
șef-serviciu contabilitate, avea obligația de a urmări volumul și structura
plăților efectuate prin contul card deschis la B.A. SA. Vâlcea. În plus, recurentul
a avizat eliberarea cărții de credit în cauză, cu toate că recunoaște că
emiterea sa a fost nelegală.
Hotărârea Curții de Conturi fiind
legală și temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.I.,
împotriva deciziei nr. 445 din 5 octombrie 2001, a Curții de Conturi, secția
jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 februarie 2003.