ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 399/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 41 din 30 septembrie 1999, Colegiul jurisdicțional Vâlcea a admis actul de sesizare al Procurorului financiar și l-a obligat pe pârâtul N.I., la plata sumei de 1.821.960 lei, reprezentând majorări de întârziere în nerestituirea la bugetul de stat, a sumei de 4.098.866 lei, la sfârșitul anului bugetar, plus dobânda de 50% calculată cu începere de la 13 iulie 1999, până la achitarea integrală a debitului. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional formulat de N.I., a casat sentința nr. 41/1999 și a trimis cauza spre rejudecare, în vederea lămuririi aspectelor legate de indisponibilizarea sumei în cauză, pe cartea de credit deținută de prefectul C.N.

După rejudecare, prin sentința nr. 39 din 25 mai 2001, Colegiul jurisdicțional Argeș a admis actul de sesizare și i-a obligat pe pârâții N.I. și C.N. să plătească în solidar. Prefecturii județului Vâlcea. suma de 1.638.964 lei, plus dobânda de 46,55%, începând cu data de 13 iulie 1999. Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 445 din 5 octombrie 2001, a respins recursul jurisdicțional formulat de N.I. Împotriva acestei soluții a declarat recurs N.I., susținând în esență, că vinovat în exclusivitate de producerea prejudiciului este fostul prefect C.N. Recursul este nefondat. În urma controlului efectuat la Prefectura Vâlcea, s-a constatat că la finele anului 1998 nu a fost virată la bugetul statului, suma de 4.098.866 lei, rămasă neutilizată pe cardul fostului prefect C.N.

La această sumă au fost calculate majorări de întârziere și dobânzi, care au fost imputate recurentului N.I. Acesta, în calitatea sa de șef-serviciu contabilitate, avea obligația de a urmări volumul și structura plăților efectuate prin contul card deschis la B.A. SA. Vâlcea. În plus, recurentul a avizat eliberarea cărții de credit în cauză, cu toate că recunoaște că emiterea sa a fost nelegală. Hotărârea Curții de Conturi fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.I., împotriva deciziei nr. 445 din 5 octombrie 2001, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.