ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4141/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 299/C din 19 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D.G.F.P.C.F.S VÂLCEA, cu sediul în Rm. Vâlcea , împotriva pârâților S.C. P. S.A. cu sediul în Rm. Vâlcea și T.M. cu domiciliul în Rm. Vâlcea, în sensul că a obligat pe pârâtul T.M. la plata sumei de 3.076.321.601 lei, sumă ce va servi la plata datoriilor S.C. P. S.A. către creditorii săi. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea din 24 februarie 2000 s-a deschis procedura de lichidare a debitoarei S.C. P. S.A.

la cererea reclamantei, fiind numit lichidator în cauză expertul C.M., care prin raportul prezentat instanței a precizat că administratorul societății nu a prezentat documentele contabile nici în urma notificărilor efectuate de judecătorul sindic în temeiul art. 26 din Legea nr. 64/1995. Aceeași situație a prezentat-o și reclamanta în actele sale de control, din care rezultă că societatea creditoare nu și-a achitat obligațiile față de bugetul statului până la data de 30 aprilie 1997, la care s-au calculat majorări de întârziere, debitul restant ridicându-se la suma de 3.076.321.801 lei. Toate aceste împrejurări au condus la concluzia că administratorul societății T.M. nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea, situație în care conform art. 124 lit. d) din Legea nr. 65/1995 se impune ca pârâtul T.M.

să fie obligat la plata sumei de 3.076.321.801 lei, sumă ce va servi la plata datoriilor S.C. P. S.A. către creditorii săi. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 371/A-C din 11 iunie 2001 a admis apelurile formulate de reclamanta D.G.F.P.C.F.S VÂLCEA și de pârâtul T.M. împotriva sentinței nr. 299/C din 19 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că a anulat în totul sentința de mai sus și în fond a admis acțiunea formulată de reclamanta D.G.F.P.C.F.S VÂLCEA și a obligat pe pârâtul T.M. la plata sumei de 3.076.321.801 lei despăgubiri. De asemenea a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile personale ale pârâtului.

Împotriva deciziei nr. 371/A-C din 11 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâtul T.M., care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv asupra probei cu înscrisuri, doi martori și o expertiză, solicitate la termenul din 11 iunie 2001, nu s-a pronunțat asupra unui motiv de apel referitor la prescripția extinctivă privind răspunderea, hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței judecătorului sindic, este lipsită de temei legal și pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind invocate ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și 10 C. proc.

civ. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Greșit a procedat Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, atunci când nu s-a pronunțat asupra cererii de probatorii formulată la termenul din 11 iunie 2001, de apărătorul pârâtului, care a solicitat proba cu înscrisuri, doi martori și o expertiză, pentru a face dovada motivelor de apel. Deși aceste aspecte au fost consemnate în practicaua hotărârii, instanța a omis să se pronunțe motivat, pe bază de argumente juridice, care sunt rațiunile ce impun fie respingerea, fie admiterea cererii de probatorii a pârâtului.

De asemenea, era necesar a fi verificate, pe bază de probe, toate situațiile de fapt și de drept pe care pârâtul le-a invocat în apărarea sa, deoarece numai procesul verbal încheiat la 20 august 1997 de inspectorii de specialitate din cadrul D.C.F.S. prin care s-a constatat neplata obligaților către bugetul statului, precum și administrarea necorespunzătoare a patrimoniului societății comerciale, nu este suficient pentru antrenarea răspunderii personale a pârâtului T.M., în calitatea de administrator al acestei societăți. Relevanța juridică în corecta soluționare a cauzei o constituie, în contextul procedurii de lichidare judiciară reglementată de Legea nr. 64/1995, a debitoarei S.C. P. S.A.

Rm. Vâlcea și raportul privind lichidarea societății, întocmit de judecătorul sindic, asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care poate conține și informații privind eventuala răspundere a oricărui administrator. Astfel, apare pe deplin justificat a se clarifica cu exactitate perioada în care pârâtul a exercitat atribuțiile de administrator, obligațiile impuse de această calitate, un calcul detaliat al creanțelor datorate bugetului de stat și împrejurările care dovedesc existența raportului de cauzalitate între fapta personală a administratorului și prejudiciul suferit de patrimoniul debitorului și consecutiv de creditor, atât prin fapte concrete comisive dar și a faptelor omisive, respectiv nedescoperirea, nesesizarea sau lipsa de acțiune pentru preîntâmpinarea prejudiciului cauzat.

În acest context, urmează a admite recursul promovat de pârâtul T.M. împotriva deciziei nr. 317/A-C din 11 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ, fiind îndeplinite dispozițiile art. 304 pct. 10 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ, în sensul că va casa această decizie și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul T.M. împotriva deciziei nr. 371/A-C din 11 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 octombrie 2003.