ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5010/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2369/2001, reclamantul C.N.C. a chemat în judecată pe pârâta SC A.1 SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 17.693.393.057 lei, reprezentând contribuția datorată de pârâtă la Fondul Cinematografic Național, calculat astfel: 7.308.422.917 lei, reprezentând contribuția de 1,5% pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2000 și penalități la această sumă, în cuantum de 6.730.303.629 lei; 1.725.934.596 lei, reprezentând 1,5% pentru anul 1999 cotă de reducere neutilizată și nereportată cu penalități aferente acestei sume, calculate până la 15 iunie 2001, în cuantum de 1.928.731.913 lei.

Prin sentința nr. 110 F din 29 octombrie 2002, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, cu titlu de cotă de 1,5% contribuție la Fondul Național Cinematografic și la penalități aferente acestor sume. În motivarea soluției s-a reținut că, potrivit O.U.G. nr. 67/1997, televiziunile private sunt obligate la o contribuție de 3% din prețul minutelor de publicitate vândute, ce urmează a fi virată până la data de 25 a lunii în curs, pentru luna anterioară, cu sancțiunea aplicării de penalități în cazul achitării cu întârziere a acestor contribuții. S-a mai reținut că pârâta, prin întâmpinare, a solicitat admiterea în parte a acțiunii, arătând că debitul și penalitățile nu au fost corect calculate.

La cererea acestei părți, prin încheierea din 14 mai 2000, Curtea a încuviințat efectuarea unei expertize contabile cu obiectivul de a stabili sumele datorate de pârâtă reclamantei, potrivit dispozițiilor legale. Concluziile raportului de expertiză nu a fost contestat de nici una din părți, instanța omologând astfel acest raport. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC A. 1 SA București, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii, în partea care privește sumele de la lit. c) din petitul acțiunii, respectiv, penalitățile în cuantum de 7.000.008.158 lei.

Arată că suma datorată la acest punct este de 6.493.762.749 lei rezultată din aplicarea procentului de 0,15% pentru debitul de 1,5% până la 15 iunie 2000 începând cu data de 1 martie 2000 și nu 25 februarie 1999. Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului cu modificarea în parte a sentinței atacate. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurenta pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, a solicitat admiterea în parte a acțiunii, contestând calculul debitului și al penalităților pretinse prin acțiune.

În vederea stabilirii sumelor legal datorate, această parte a solicitat efectuarea unei expertize contabile, pe care instanța a încuviințat-o și înmânat-o pârâtei pentru a se lua cunoștință de concluziile expertului, astfel cum s-a menționat în încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2002. În considerentele acestei încheieri se învederează că s-a acordat termen, la 22 octombrie 2002, pentru formularea eventualelor obiecțiuni la acest raport, de către ambele părți. La termenul de judecată de la această dată, pârâta, prezentă la dezbateri, nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, ci a solicitat admiterea în parte a acțiunii și amânarea pronunțării sentinței pentru a depune concluzii scrise.

În situația în care pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, când s-a acordat un termen anume pentru acest considerent, instanța de judecată, în mod corect, a reținut că aceasta și-a însușit concluziile expertului. Proba cu expertiză contabilă încuviințată de instanță, la cererea pârâtei, avea menirea de a clarifica și lămuri situația debitelor pretinse de reclamantă și contestate de pârâtă, ori neformularea de obiecțiuni la raport, echivalează cu însușirea de către pârâtă a sumelor, astfel calculate de expert. Prin urmare, critica formulată în recurs nu poate fi primită, pentru considerentele mai sus arătate. În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâtă SC A. 1 SA București, împotriva sentinței nr. 110/ F din 29 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată. I revocabilă . Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2003.