ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7804/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 23

aprilie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Hunedoara, în dosarul nr. 10/2003,

s-a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 69 din Legea nr. 84/1992, coroborat

cu art. 244 C. proc. civ., fiind respinsă, totodată, cererea contestatoarei A.E.,

de suspendare a executării deciziei de imputare nr. 1 din 7 august 2000.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs jurisdicțional, A.E., care a arătat că prevederile art. 16

alin. (1

2

) din Legea nr. 137/2002, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 208/2002, nu pot constitui temei juridic pentru măsura suspendării

judecății, dispusă de instanță, în cauză nefiind introdusă o acțiune judiciară

împotriva societății, ci o contestație împotriva unei decizii de imputare emisă

de societate.

S-a mai solicitat admiterea cererii

de suspendare a executării deciziei de imputare, având în vedere că prejudiciul

este mare, că există indicii clare că au fost comise furturi din gestiune,

ancheta penală fiind în curs de desfășurare și că instanța s-a desesizat de

judecarea cauzei, pe o perioadă de timp nelimitată.

Prin decizia nr. 399 din 10 iunie

2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul

jurisdicțional formulat de A.E. împotriva încheierii din 23 aprilie 2003,

pronunțată de Colegiul jurisdicțional Hunedoara, în dosarul nr. 10/2003.

A casat încheierea atacată și a

trimis cauza, aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că dispozițiile art. 16 alin. (1

2

) din Legea nr. 137/2002,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 208/2002, se referă la acțiunile

judiciare și extrajudiciare pornite împotriva societății înainte sau după

instituirea supravegherii financiare care ar putea avea ca efect diminuarea

patrimoniului societății. Ori, în speță fiind vorba de un litigiu de muncă

guvernat de principiile dreptului muncii, se judecă cu celeritate, decizia

fiind în curs de executare, prin rețineri salariale lunare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, SC S. SA Călan, solicitând modificarea deciziei, în sensul

respingerii recursului jurisdicțional formulat de A.E. și menținerea

suspendării cauzei, în baza art. 69 din Legea nr. 94/1992.

Recursul este admisibil, dar nu

pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru argumentele ce vor fi

expuse în continuare.

Obiectul litigiului a cărui

suspendare a fost dispusă prin încheierea Colegiului jurisdicțional Hunedoara,

din 23 aprilie 2003, îl constituie decizia de imputare nr. 001 din 7 august

2000.

Angajarea răspunderii materiale a

contestatoarei s-a făcut ca urmare a constatării lipsei în gestiune, în urma

inventarierii efectuate de organele de control ale societății, la depozitul nr.

301.

În cuprinsul deciziei de imputare au

fost menționate dispozițiile art. 102, 105, 107 și 108 C. muncii în vigoare.

Rezultă, așadar, că așa-numitul

prejudiciu produs în patrimoniul SC S. SA, nu a fost stabilit ca urmare a

controlului organelor Curții de Conturi, în condițiile art. 18 din Legea nr. 94/1992,

modificată.

În consecință, s-a apreciat greșit

că, Colegiul jurisdicțional Hunedoara este competent să soluționeze, în primă

instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.

La rândul său, secția jurisdicțională

a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența

materială, atunci când prin decizia recurată, s-a pronunțat asupra recursului

jurisdicțional împotriva încheierii din 23 aprilie 2003.

Ținând seama de actele considerente,

urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri, pronunțate

de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre

competentă soluționare, la Tribunalul Hunedoara, secția conflicte de muncă și litigii de muncă.

Văzând și prevederile art. 2 lit. b

1

)

și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC S. SA

Călan împotriva deciziei nr. 399 din 10 iunie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează hotărârea atacată și

încheierea din 23 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicțional Hunedoara,

pronunțată în dosarul nr. 10/2003 și trimite cauza, spre competentă soluționare,

Tribunalului Hunedoara, secția conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2004.