ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7804/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 23 aprilie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Hunedoara, în dosarul nr. 10/2003, s-a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 69 din Legea nr. 84/1992, coroborat cu art. 244 C. proc. civ., fiind respinsă, totodată, cererea contestatoarei A.E., de suspendare a executării deciziei de imputare nr. 1 din 7 august 2000. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs jurisdicțional, A.E., care a arătat că prevederile art. 16 alin. (1 2 ) din Legea nr. 137/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 208/2002, nu pot constitui temei juridic pentru măsura suspendării judecății, dispusă de instanță, în cauză nefiind introdusă o acțiune judiciară împotriva societății, ci o contestație împotriva unei decizii de imputare emisă de societate.

S-a mai solicitat admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de imputare, având în vedere că prejudiciul este mare, că există indicii clare că au fost comise furturi din gestiune, ancheta penală fiind în curs de desfășurare și că instanța s-a desesizat de judecarea cauzei, pe o perioadă de timp nelimitată. Prin decizia nr. 399 din 10 iunie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional formulat de A.E. împotriva încheierii din 23 aprilie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Hunedoara, în dosarul nr. 10/2003. A casat încheierea atacată și a trimis cauza, aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 16 alin. (1 2 ) din Legea nr. 137/2002, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 208/2002, se referă la acțiunile judiciare și extrajudiciare pornite împotriva societății înainte sau după instituirea supravegherii financiare care ar putea avea ca efect diminuarea patrimoniului societății. Ori, în speță fiind vorba de un litigiu de muncă guvernat de principiile dreptului muncii, se judecă cu celeritate, decizia fiind în curs de executare, prin rețineri salariale lunare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC S. SA Călan, solicitând modificarea deciziei, în sensul respingerii recursului jurisdicțional formulat de A.E. și menținerea suspendării cauzei, în baza art. 69 din Legea nr. 94/1992. Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul litigiului a cărui suspendare a fost dispusă prin încheierea Colegiului jurisdicțional Hunedoara, din 23 aprilie 2003, îl constituie decizia de imputare nr. 001 din 7 august 2000. Angajarea răspunderii materiale a contestatoarei s-a făcut ca urmare a constatării lipsei în gestiune, în urma inventarierii efectuate de organele de control ale societății, la depozitul nr. 301. În cuprinsul deciziei de imputare au fost menționate dispozițiile art. 102, 105, 107 și 108 C. muncii în vigoare. Rezultă, așadar, că așa-numitul prejudiciu produs în patrimoniul SC S. SA, nu a fost stabilit ca urmare a controlului organelor Curții de Conturi, în condițiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.

În consecință, s-a apreciat greșit că, Colegiul jurisdicțional Hunedoara este competent să soluționeze, în primă instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege. La rândul său, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială, atunci când prin decizia recurată, s-a pronunțat asupra recursului jurisdicțional împotriva încheierii din 23 aprilie 2003. Ținând seama de actele considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri, pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre competentă soluționare, la Tribunalul Hunedoara, secția conflicte de muncă și litigii de muncă.

Văzând și prevederile art. 2 lit. b 1 ) și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC S. SA Călan împotriva deciziei nr. 399 din 10 iunie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează hotărârea atacată și încheierea din 23 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicțional Hunedoara, pronunțată în dosarul nr. 10/2003 și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Hunedoara, secția conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.