ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 141/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamantul F.P.S. – Direcția Teritorială Arad, în prezent

A.P.A.P.S. București, sucursala Timișoara, a solicitat în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat Hunedoara, anularea deciziei nr. 1408 din 26

octombrie 2000 a Ministerului Finanțelor, a dispoziției nr. 1280 din 7 iunie

2000, a hotărârii nr. 346 din 10 mai 2000 și a procesului-verbal din 5 mai

2000, emise de Direcția Generală a Finanțelor ublice și Controlului Financiar

de Stat Hunedoara, prin care a fost obligat la plata sumei de 9.000.000 lei,

reprezentând impozit aferent sumelor acordate salariaților, în vederea

cumpărării cadourilor de Crăciun și la 7.859.019 lei, majorări de întârziere

aferente impozitului.

Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința civilă nr. 428 din 19 decembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei, cu

consecința anulării actelor atacate și obligarea pârâților de a-i restitui

reclamantei, sumele reținute nelegal, precum și la cheltuieli de judecată, în

sumă de 545.741 lei.

Pârâții au formulat recurs împotriva

acestei sentințe, care a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, prin decizia nr. 510 din 12 februarie 2002, casată

hotărârea și trimisă cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Curtea de Apel Timișoara, rejudecând

cauza în fond după casare, prin sentința civilă nr. 95/CA din 23 aprilie 2002,

a admis acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București, sucursala Timișoara, a

anulat actele de control financiar și a obligat pârâții să restituie

reclamantei, suma de 16.857.018 lei, încasată nelegal în temeiul actelor

contestate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că impozitul pe salarii, prezentat de Legea nr. 32/1991, se

aplică veniturilor, sub formă de salarii și orice alte cîștiguri, în bani și

natură, primite ca plată a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice,

ori sumele de bani acordate salariaților cu ocazia sărbătorii de Crăciun, nu

îndeplinesc această condiție legală, nefiind plata unei munci.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, criticînd-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs, întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre fără nici un suport normativ, întrucât acordarea

sumelor în litigiu, fiind un beneficiu accesoriu contractului de muncă,

constituie în final un venit, de natură celor cărora li se aplică prevederile

Legii nr. 32/1991, republicată.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Organele de control din cadrul

Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Hunedoara, prin procesul-verbal de control din 5 mai 2000, au reținut că

reclamanta în perioada 1995 – 1999, a acordat salariaților, sume de bani, în

vederea achiziționării de cadouri pentru copii acestora, stabilind în sarcina

sa obligația de plată la bugetul de stat a sumei de 9.000.000 lei, impozit pe

salarii, 7.857.018 lei, majorări de întârziere aferente, considerând că sumele

acordate sunt de natură salarială.

Conform art. 2 din Legea nr. 32/1991

privind impozitul pe salarii, sunt supuse acestui impozit veniturile sub formă

de salarii și orice alte câștiguri, în bani sau natură, primite ca plată a

muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice.

Sumele de bani acordate salariaților

reclamantei nu îndeplinesc această condiție legală, aceste sume reprezentând un

ajutor sub formă bănească, pentru cumpărarea de cadouri pentru copiii

salariaților, cu prilejul zilei de Crăciun, în temeiul prevederilor

contractului colectiv de muncă și nu o plată rezultată din desfășurarea muncii

prestate în baza contractului individual de muncă.

În mod corect, instanța de fond a

reținut că acestor sume nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 2 ale Legii nr.

32/1991, republicată, întrucât acestea se acordă tuturor salariaților cu copii,

în condițiile contractului colectiv de muncă, fără nici un fel de condiționare apreciativă

la adresa muncii prestate de salariați, având caracterul unei acțiuni sociale.

Acest ajutoare bănești acordate

salariaților pentru achiziționarea de cadouri pentru copii, cu ocazia

sărbătorilor religioase, avându-și izvorul în contractul colectiv de muncă la

nivel național și respectiv, la nivelul unității, îndeplinesc condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 6 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată,

care exceptează de la impozitare, sumele de natura celor în litigiu.

În raport cue cele ce preced,

recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, hotărârea instanței de

fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, împotriva sentinței civile

nr. 95/CA din 23 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.