ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4121/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 februarie 1999, reclamanta SC R.R. SRL Vulcan a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, solicitând anularea deciziei nr. 202 din 28 ianuarie 1999 și exonerarea societății de plata sumei de 7.606.885 lei, încasată necuvenit, întrucât activitatea principală desfășurată este de editare, se încadrează în prevederile art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991, privind scutirea de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de 5 ani.

Prin sentința civilă nr. 266 din 10 octombrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că reclamanta a atacat același act de control, procesul-verbal nr. 5505 din 6 septembrie 1995 și decizii emise în faza administrativ-jurisdicțională, ce au format obiectul unei alte acțiuni, soluționată prin sentința civilă nr. 48 din 25 februarie 1998, a aceleiași curți de apel, devenită irevocabilă prin decizia nr. 2841 din 12 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1201 C. civ., operând autoritatea de lucru judecat. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC R.R.

SRL Vulcan, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, instanța în mod eronat a reținut existența autorității de lucru judecat, întrucât litigiul de față este distinct de cel soluționat irevocabil prin decizia nr. 2841 din 12 noiembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 202 din 28 ianuarie 1999, neformând obiectul primei judecăți. Curtea Supremă de Justiție, examinând cauza, s-a pronunțat prin decizia nr. 2313 din 19 iunie 2002, în sensul că a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceiași instanță, constatând că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, iar întrucât prin sentința atacată nu a fost soluționat fondul litigiului, ce a făcut obiectul dosarului nr.4 41/1999, a dispus rejudecarea în fond.

Rejudecând în fond, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 184/2002, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.R. SRL Petroșani, a anulat decizia nr. 257 din 9 iulie 1996 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara și procesul-verbal de control nr. 7 din 11 aprilie 1996, exonerând reclamanta de plata sumei de 7.606.887 lei și a obligat pârâții la restituirea sumei. Împotriva soluției astfel pronunțată a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Ca motiv de casare, recurenta a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privind tardivitatea formulării contestației împotriva procesului-verbal de control la Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, precum și că, în mod greșit, instanța a ținut cont de concluziile expertizei contabile, care a avut în vedere în exclusivitate clasificația activităților din economia națională a Comisiei Naționale pentru Statistică (C.A.E.N.), fără a ține seama de adresa Ministerului Finanțelor – Departamentul veniturilor Statului, nr. 61575 din 11 iulie 1994, care prevede ca pentru corecta încadrare a activității societății comerciale în dispozițiile Legii nr. 12/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/1991, „să se facă printr-o analiză efectuată în baza documentelor privind constituirea societății și a activității desfășurate de aceasta, de la data înființării”.

Recursul va fi respins pentru cele ce urmează: Nu poate fi primit motivul de casare invocat, cu privire la excepția de tardivitate a depunerii contestației împotriva procesului-verbal de control nr. 5505 din 6 septembrie 1995, întrucât din actele de la dosar, respectiv adresa nr. 348 din 8 februarie 2000, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara - Circumscripția Fiscală a Trezoreriei orașului Vulcan, rezultă fără echivoc că procesul verbal-contestat a fost înmânat societății la data de 11 aprilie 1996, dată la care agentul economic a luat cunoștință de el, iar contestarea procesului-verbal s-a făcut la 30 aprilie 1996, în termenul legal de 30 de zile.

De asemenea, nici cel de-al doilea motiv de casare, cu privire la faptul că sentința pronunțată a avut în vedere raportul de expertiză care s-a întemeiat numai pe clasificarea activităților din economia națională a Comisiei Naționale pentru Statistică, nu poate fi reținut, întrucât expertiza a făcut o analiză judicioasă a activității societății. Astfel, expertul a avut în vedere ponderea activităților desfășurate, pe capitolele producție, prestări servicii și comerț, stabilind clar procentul de 89,9%, ca activitate de producție. Față de cele de mai sus, constatând că motivele invocate de recurenta-reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara sunt neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 184 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.