ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3781/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3781/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 aprilie 2001, S.C. P.CD I. SRL, cu sediul în București, a cerut anularea procesului verbal seria C nr.151587 din 9 martie 2001 încheiat de Garda Financiară a județului Mehedinți prin care a fost amendată cu 75.000.000 lei pentru contravenția prev.de art. 51 lit.o) din O.G. nr. 27/2000, săvârșită prin aceea că a întocmit necorespunzător factura fiscală seria BAAAAAB nr. 7571849 din 9 martie 2001 privind vânzarea-cumpărarea a 240 sticle vinars „Baron” în valoare de 17.441.021 lei, act juridic încheiat cu S.C. B.R. SRL Timișoara, în calitate de cumpărător. În concret s-a imputat contravenientei omisiunea inserării în documentul menționat, a datelor necesare identificării delegatului și mijlocului de transport care au efectuat expediția produsului vândut, la cumpărător.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 3191 din 1 iunie 2001, a respins plângerea, ca nefondată. Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin decizia nr. 1624 din 14 septembrie 2001 a admis recursul petentei și modificând în întregime sentința, a admis plângerea și a anulat procesul de contravenție atacat, cu motivarea că documentul fiscal la care se referă, cuprinde toate elementele necesare esențiale, așa încât fapta de „întocmire necorespunzătoare” nu există. Împotriva acestei decizii Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a introdus recurs în anulare, cerând să fie reformată întrucât a fost dată cu violarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. o) din O.G.
nr. 27/2000, situație care a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Respectiv, nu s-au avut în vedere că factura fiscală este formular în regim special și că omisiunea, în cuprinsul său, a datelor privind expediția mărfii, constituie contravenție în sensul dispozițiilor legale menționate. A cerut păstrarea soluției respingerii plângerii, pronunțată de prima instanță. Recursul în anulare este nefondat. Potrivit art 5 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 27/2000 constituie contravenție și se sancționează conform art. 51 alin. (2) din același act normativ, întocmirea necorespunzătoare a documentelor fiscale speciale. Factura fiscală din litigiu este, într-adevăr, formular în regim special [art. 1 alin. (2) din H.G.
nr. 831 din 2 decembrie 1997] referitor la care, indubitabil, se cere a fi alcătuită prin a fi arătate datele de identificare a documentului (prin serie și număr), data emiterii, emitentul, furnizorul, beneficiarul, cumpărătorul, contul bancar, autorizația, denumirea produsului livrat, cantitatea, prețul, fără TVA, valoarea produsului livrat și valoarea TVA. Adică, în esență, factura trebuie să reproducă, conform realității, toate elementele esențiale ale contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți, având, totodată, și declarația finală că părțile cunosc urmările neînregistrării contractului.
Or, textul incriminator al contravenției, prin expresia „întocmirea necorespunzătoare” are în vedere conformitatea documentului cu contractul încheiat de părți prin a sancționa neconformitatea, respectiv neconcordanța elementelor arătate ale facturii cu elementele contractului, ca o condiție de existență a pericolului social care justifică calificarea faptei ca fiind contravenție. Cum, în speță, toate elementele enunțate există în factura dedusă judecății, fără temei a fost reținută prezenta contravenție prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 27/2000. Împrejurarea că subsolul documentului pretinde reproducerea unor date referitoare la transportul produsului livrat, este extrinsecă raportului contractual avut în vedere de textul sancționator enunțat, omisiunea reproducerii acestor date are o altă semnificație juridică neexplicată și nedezvoltată prin recursul în anulare sub raportul pericolului social și a actului juridic care o prevede.
Așa fiind, soluția din recurs se verifică a fi legală și temeinică, considerent pentru care se impune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1624 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.