ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3781/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 2 aprilie 2001, S.C. P.CD I. SRL, cu sediul în București,   a cerut

anularea procesului verbal seria C nr.151587 din 9 martie 2001 încheiat de

Garda Financiară a județului Mehedinți prin care a fost amendată cu 75.000.000

lei pentru contravenția prev.de art. 51 lit.o) din O.G. nr. 27/2000, săvârșită

prin aceea că a întocmit necorespunzător factura fiscală seria BAAAAAB nr. 7571849

din 9 martie 2001 privind vânzarea-cumpărarea a 240 sticle vinars „Baron” în

valoare de 17.441.021 lei, act juridic încheiat cu S.C. B.R. SRL Timișoara, în

calitate de cumpărător. În concret s-a imputat contravenientei omisiunea

inserării în documentul menționat, a datelor necesare identificării delegatului

și mijlocului de transport care au efectuat expediția produsului vândut, la

cumpărător.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentința

civilă nr. 3191 din   1 iunie 2001, a respins plângerea, ca nefondată.

Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin

decizia nr. 1624 din  14 septembrie 2001 a admis recursul petentei și

modificând în întregime sentința, a admis plângerea și a anulat procesul de

contravenție atacat, cu motivarea că documentul fiscal la care se referă,

cuprinde toate elementele necesare esențiale, așa încât fapta de „întocmire necorespunzătoare”

nu există.

Împotriva acestei decizii Procurorul general de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a introdus recurs în anulare, cerând să fie

reformată întrucât a fost dată cu violarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. o)

din O.G. nr. 27/2000, situație care a determinat o soluționare greșită a cauzei

pe fond. Respectiv, nu s-au avut în vedere că factura fiscală este formular în

regim special și că omisiunea, în cuprinsul său, a datelor privind expediția

mărfii, constituie contravenție în sensul dispozițiilor legale menționate. A

cerut păstrarea soluției respingerii plângerii, pronunțată de prima instanță.

Recursul în anulare este nefondat.

Potrivit art 5 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 27/2000

constituie contravenție și se sancționează conform art. 51 alin. (2) din

același act normativ, întocmirea necorespunzătoare a documentelor fiscale

speciale.

Factura fiscală din litigiu este, într-adevăr,

formular în regim special [art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 831 din 2 decembrie

1997] referitor la care, indubitabil, se cere a fi alcătuită prin a fi arătate

datele de identificare a documentului (prin serie și număr), data emiterii,

emitentul, furnizorul, beneficiarul, cumpărătorul, contul bancar, autorizația,

denumirea produsului livrat, cantitatea, prețul, fără TVA, valoarea produsului

livrat și valoarea TVA. Adică, în esență, factura trebuie să reproducă, conform

realității, toate elementele esențiale ale contractului de vânzare-cumpărare

încheiat de părți, având, totodată, și declarația finală că părțile cunosc

urmările neînregistrării contractului.

Or, textul incriminator al contravenției, prin

expresia „întocmirea necorespunzătoare”    are    în    vedere

conformitatea   documentului  cu contractul încheiat de părți prin a sancționa

neconformitatea, respectiv neconcordanța elementelor arătate ale facturii cu

elementele contractului, ca o condiție de existență a pericolului social care

justifică calificarea faptei ca fiind contravenție.

Cum, în speță, toate elementele enunțate există

în factura dedusă judecății, fără temei a fost reținută prezenta contravenție

prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 27/2000.

Împrejurarea că subsolul documentului pretinde

reproducerea unor date referitoare la transportul produsului livrat, este

extrinsecă raportului contractual avut în vedere de textul sancționator

enunțat, omisiunea reproducerii acestor date are o altă semnificație juridică

neexplicată și nedezvoltată prin recursul în anulare sub raportul pericolului

social și a actului juridic care o prevede.

Așa fiind, soluția din recurs se verifică a fi

legală și temeinică, considerent pentru care se impune respingerea recursului

în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 1624 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului

Mehedinți, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.