ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2995/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2995/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cererii de revizuire
de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Ț.F., în contradictoriu cu
Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 755 din 10
septembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi
hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, prin
sentința nr. 618 din 9 decembrie 2002, a respins acțiunea, soluția rămânând
irevocabilă prin decizia nr. 1877 din 16 mai 2003, a Curții Supreme de Justiție,
secția de contencios administrativ.
S-a reținut că din probele
administrate nu s-a conturat persecuția etnică la care au fost supuși părinții
reclamantei.
La 31 mai 2004, Ț.F. a formulat
cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
și a arătat că pentru aceleași motive invocate, surorii sale, P.V.D., prin
decizia nr. 3781/2003, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ, i s-au recunoscut drepturile solicitate, conform
Legii nr.189/2000.
Potrivit art. 322 pct. 5 C.
proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau
prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci
când evocă fondul, se poate cere, dacă după darea hotărârii s-au descoperit
înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi
înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a
desființat sau modificat hotărârea unei instanțe, pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere.
Cu actul nou, decizia nr.
3781/2003, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ,
se face dovada că surorii revizuentei, pentru aceleași motive invocate, i s-a
admis recursul, s-a casat sentința și în fond, s-a admis acțiunea, s-a anulat
hotărârea contestată, iar Casa Județeană de Pensii Bihor a fost obligată să
emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr.
189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1942 - 6 martie 1945, începând cu 1 aprilie
2001.
În consecință, se va admite
cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 1877 din 16 mai 2003 a Curții
Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, se va casa decizia și
se va admite recursul declarat de Ț.F. împotriva sentinței nr. 618/CA din 9
decembrie 2002, a Curții de Apel Oradea și în fond, se va admite acțiunea, se
va anula hotărârea contestată, iar Casa Județeană de Pensii Bihor va fi
obligată la emiterea unei noi hotărâri din care să rezulte că reclamanta este
beneficiara Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1942 - 6 martie 1945,
cu începere din 1 aprilie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de revizuire
formulată de Ț.F. împotriva deciziei nr. 1877 din 16 mai 2003 a Curții Supreme
de Justiție, secția de contencios administrativ;
Casează decizia atacată.
Admite recursul formulat de
Ț.F. împotriva sentinței nr. 618/CA/P din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel
Oradea și, în fond, admite acțiunea.
Anulează hotărârea nr. 755
din 10 septembrie 2002, a Casei Județene de Pensii Bihor și obligă pârâta să
emită o nouă hotărâre din care să rezulte că reclamanta este beneficiara Legii nr.
189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1942 - 6 martie 1945, cu începere din 1
aprilie 2001.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 mai 2005.