ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 26 septembrie 2002, reclamanta C.. a solicitat în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2060 din 10 septembrie 2002,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, prin

sentința nr. 552/CA/2002 - P din 21 octombrie 2002, a respins acțiunea, ca

rămasă fără obiect, reținând că din actele dosarului rezultă că pârâta a emis

hotărârea nr. 2066 din 15 octombrie 2002, prin care a anulat hotărârea

contestată, respectiv hotărârea nr. 2060 din 10 septembrie 2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta C.S., cu motivarea că instanța de fond nu a

precizat dacă îi recunoaște sau nu, statutul de beneficiară a Legii nr.

189/2000.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 8524

din 25 noiembrie 2004, a admis recursul și a trimis cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond avea obligația să soluționeze

cauza cu care fusese învestită, făcând abstracție de actul adoptat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, de anulare a primei hotărâri emise.

Primind cauza spre

rejudecare, Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 38/CA/2005 - PI, a

admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i recunoască

acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit cu probele administrate în

cauză, atât strămutarea familiei sale din teritoriul cedat Ungariei, în

teritoriile aflate sub administrația Statului român, ca urmare a persecuțiilor

etnice la care populația de origine română a fost supusă, cât și faptul

nașterii sale în perioada refugiului, respectiv la 2 ianuarie 1942. Instanța a

mai reținut că, în condițiile în care reclamanta a suportat rigorile refugiului

alături de părinții săi, pe cale de consecință, dobândește la rândul ei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au

născut în perioada refugiului părinților și față de împrejurarea că aceste

persoane, născându-se în localitatea de refugiu, nu au un domiciliu de unde să

fi fost strămutate.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin lege, persoanele,

cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut

de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau

refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Textele legale au avut în

vedere persecuțiile de natură etnică la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în

perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice materiale și

morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum intimata C.S. s-a născut

la 2 ianuarie 1942, în localitatea în care părinții ei s-au refugiat ca urmare

a persecuțiilor etnice suferite, în mod judicios instanța de fond a apreciat că

aceasta este beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele

expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 38/CA/2005 -

PI din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2005.