ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la 5
septembrie 2002, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta Ș.P. a solicitat în
contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. anularea hotărârii nr.
1183 din 13 august 2002 și obligarea de a i se recunoaște calitatea de
beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii s-a precizat
de către reclamant că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl său a fost
obligat să se mute din localitatea de domiciliu, în Ungaria, împreună cu
familia.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința
civilă nr. 544, pronunțată la 21 octombrie 2002, a admis în parte acțiunea
formulată de reclamantul Ș.P. și în consecință, a anulat hotărârea nr. 1183 din
13 septembrie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și a
obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut din probele administrate în cauză că reclamantul, împreună cu
familia sa, au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu,
luîndu-li-se locuința de serviciu, iar în Ungaria li s-a oferit condiții
proaste de locuit, iar tatălui său, o muncă necalificată.
Față de situația de fapt reținută,
instanța a apreciat că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din
Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței pronunțate de
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs
Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea acestuia, s-a susținut
că plecarea familiei reclamante, ca urmare a transferului tatălui acestuia în
Ungaria, în calitate de angajat al Căilor Ferate din Ungaria, nu reprezintă
persecuție etnică.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând recursul, urmează
să constate că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că refugierea
familiei reclamante a fost determinată de obligarea de-a părăsi locuința de
serviciu și de împrejurarea că a fost dat afară din serviciu.
Situația de fapt reținută de
instanța de fond, nu se încadreză în excepția prevăzută de Precizările Casei
Naționale de Pensii nr. 1026 din 29 martie 2002, în sensul că nu beneficiază de
prevederile legii „persoanele din Ardealul de Nord care dovedesc că pârâții au
fost detașați sau transferați în interesul serviciului, la stațiile Căilor
Ferate din Ungaria”.
Din copia carnetului de muncă nu
rezultă o atare situație, dimpotrivă, reiese că tatălui reclamantului i-a
încetat angajarea.
În atare împrejurare, în mod
justificat instanța de fond a reținut că reclamantul s-a aflat în situația
prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, motiv prin care Curtea va
respinge recursul conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 544/CA - P din 21 octombrie
2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 aprilie 2003.