ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1435/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la data de 19 septembrie 2002, reclamantul R.A. a

solicitat anularea hotărârii nr. 1446 din 13 august 2002 emisă de Casa

Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea în favoarea sa a calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că în perioada octombrie 1940 – iunie 1945, tatăl lui, fiind angajat la

stația C.F.R. Oradea a fost strămutat cu familia în Ungaria în localitățile

Ungvar și Iaszapati.

Curtea de Apel Oradea prin sentința

nr. 566/CA/2002-P a admis acțiunea reclamantului R.A., a anulat hotărârea nr.

1446 din 13 august 2002 și a obligat Casa Județeană de Pensii Bihor să

recunoască în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că tatăl reclamantului care era încadrat la calea ferată a fost

strămutat în interiorul Ungariei; că strămutarea a fost dovedită cu actele

depuse la dosar, iar actul normativ prevede drepturi în favoarea celor

strămutați motiv pentru care reclamantul beneficiază de aceste drepturi.

Împotriva soluției curții de apel a

formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că

situația în care s-a aflat tatăl reclamantului nu se regăsește între situațiile

prevăzute expres și limitativ de art. 1 din O.G. nr. 105/1999.

A arătat că potrivit Precizărilor

C.N.P.A.S. nr. 1026/29 martie 2002 sunt exceptate persoanele din Ardealul de

Nord care dovedesc faptul că părinții au fost detașați sau transferați în

interesul serviciului, la stațiile Căilor Ferate din Ungaria (M.A.V.)

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a fost strămutat din motive etnice.

În speță prin probele administrate

s-a dovedit că tatăl reclamantului care era încadrat la calea ferată și care în

orice stat reprezintă un punct strategic de interes național a fost strămutat

în interiorul Ungariei împreună cu familia în perioada Dictatului de la Viena.

Rezultă așadar, că reclamantul se

încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 și

beneficiază de drepturile instituite prin această lege.

Instanța nu poate reține apărările

pârâtei, cu privire la situația de „transfer în interesul serviciului” al

autorului reclamantului.

Este indubitabil că mutarea

salariatului a avut la bază motive etnice având în vedere condițiile din care

s-a realizat și împrejurarea că după retrocedarea Ardealului familia s-a

reîntors la domiciliu.

Pentru aceste considerente și cum în

cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, în sensul art. 306

alin. (2) C. proc. civ., se va respinge recursul în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței nr. 566/CA/2002-Pdin 28 octombrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 08 aprilie 2003.