ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8287/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 noiembrie 2003, reclamantul Ș.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 7705 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că împreună cu părinții și frații săi, au fost strămutați din localitatea Curtuișeni, în localitatea Tiszafured din Ungaria, tatăl fiind schimbat din funcția de cantonier la C.F.R. și mutat cu familia, în Ungaria, unde a lucrat ca muncitor necalificat, la căile ferate ungare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 21 din 19 ianuarie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Instanța reține în motivarea sentinței, că populația română care concura la siguranța circulației pe calea ferată, a fost strămutată în cadrul aceluiași sistem, dar în zone locuite de populația maghiară, iar reclamantul a făcut dovada că a fost strămutat împreună cu familia, în altă localitate, decât cea de domiciliu. Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că eronat s-a reținut că reclamantul și familia sa au fost strămutați în altă localitate, decât cea de domiciliu, când în realitate, tatăl acestuia a fost transferat la căile ferate maghiare și nu se poate susține că s-au produs persecuții din partea autorităților maghiare.

Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Nu se contestă de către recurentă și rezultă din declarațiile autentificate ale martorilor Z.D. și F.V., ca și din carnetul de muncă al tatălui intimatului și din adresa din 20 martie 1945 a C.F.R. - Secția L.3 Satu Mare, că tatăl intimatului, împreună cu familia, au fost nevoiți să părăsească localitatea în care domiciliau și să se stabilească într-o localitate din interiorul Ungariei.

Această situație a intervenit în urma cedării către Ungaria, în baza Dictatului de la Viena din august 1940, a Ardealului de Nord și pentru că autoritățile de ocupație au urmărit înlocuirea personalului de etnie română încadrat la căile ferate, în zonele cedate Ungariei, cu personal de etnie maghiară și mutarea persoanelor înlocuite, în zone din interiorul Ungariei. Tatăl intimatului a fost nevoit să accepte transferarea sa la postul ce i s-a oferit, având o familie numeroasă și neavând posibilitatea să ocupe un alt post în localitatea Curtuișeni, unde a îndeplinit funcția de cantonier la C.F.R.

Nu se poate reține susținerea recurentei, că intimatul nu a suferit persecuții din partea autorităților maghiare, în condițiile în care tatăl său a optat pentru a lucra în continuare ca angajat, la căile ferate din Ungaria, realitatea fiind aceea că a fost nevoit să primească postul oferit, pentru a-și putea întreține familia și pentru a avea unde să locuiască, deoarece la Curtuișeni locuiau în cantonul C.F.R, canton în care a fost mutat acarul maghiar numit în locul acestuia. Ca atare, corect a reținut instanța de fond, că intimatul se încadrează între persoanele prevăzute la art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel că recursul de față urmează să se respingă ca nefondat, în temeiul art. 7 din O.G.

nr. 105/1999 și art. 312 C. proc. civ., reținându-se că hotărârea recurată, este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 21/CA/2004 - PI din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2004.