ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8668/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul T.V. a solicitat anularea hotărârii nr.

4564 din 6 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și

recunoașterea în favoarea lui, a calității de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000.

În motivarea cererii a arătat că tatăl

lui fiind angajat la C.F.R., după cedarea Ardealului a fost strămutat de autoritățile

maghiare, într-o localitate pe vechiul teritoriu al Ungariei, revenind la

domiciliu, după restabilirea granițelor.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 559/CA/2003 - P.I.

din 8 decembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea

nr. 1564 din 6 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanța a reținut că se încadrează în categoria de „strămutați în altă

localitate”, din motive de persecuție etnică, potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, aprobată și modificată de Legea nr. 189/2000, și populația de etnie

română care concura la siguranța circulației pe calea ferată, care a fost strămutată

în cadrul aceluiași sistem, dar în localități locuite de populația maghiară.

Considerând hotărârea, netemeinică

și nelegală, pârâta a declarat recurs, învederând instanței că în speță nu s-a

dovedit persecuția din motive etnice a tatălui reclamantului, întrucât acesta

și-a continuat activitatea, și după instaurarea regimului hortyst, în același

loc de muncă și că, ulterior, în cadrul atribuțiilor de serviciu a fost mutat

într-o altă localitate, ceea ce nu poate constitui persecuție din motive etnice.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 586/2002, prevede

trei situații în care cei persecutați din motive etnice de regimurile

instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, beneficiază

de prevederile legii: 1) refugiații; 2) expulzații; 3) strămutații în altă

localitate.

Ultima situație este specifică și

celor care au deținut funcții în autorități publice sau în sectoare economice

de importanță deosebită, cum au fost și este și în prezent siguranța

circulației pe calea ferată.

Populația de etnie română care

concura la siguranța circulației pe calea ferată, a fost strămutată chiar în

cadrul aceluiași sistem, dar în localități locuite de populația maghiară.

În această situație nu este

relevantă păstrarea serviciului, întrucât strămutarea persoanelor cu astfel de

atribuții, în localități cu populație maghiară, a avut la bază motive etnice

(etnia română a funcționarului).

Pentru aceste considerente și cum în

cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, recursul se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 559/CA/2003 - P.I.

din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2004.