ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8668/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul T.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 4564 din 6 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea în favoarea lui, a calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii a arătat că tatăl lui fiind angajat la C.F.R., după cedarea Ardealului a fost strămutat de autoritățile maghiare, într-o localitate pe vechiul teritoriu al Ungariei, revenind la domiciliu, după restabilirea granițelor. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 559/CA/2003 - P.I.

din 8 decembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 1564 din 6 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că se încadrează în categoria de „strămutați în altă localitate”, din motive de persecuție etnică, potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată de Legea nr. 189/2000, și populația de etnie română care concura la siguranța circulației pe calea ferată, care a fost strămutată în cadrul aceluiași sistem, dar în localități locuite de populația maghiară.

Considerând hotărârea, netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs, învederând instanței că în speță nu s-a dovedit persecuția din motive etnice a tatălui reclamantului, întrucât acesta și-a continuat activitatea, și după instaurarea regimului hortyst, în același loc de muncă și că, ulterior, în cadrul atribuțiilor de serviciu a fost mutat într-o altă localitate, ceea ce nu poate constitui persecuție din motive etnice. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 586/2002, prevede trei situații în care cei persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, beneficiază de prevederile legii: 1) refugiații; 2) expulzații; 3) strămutații în altă localitate.

Ultima situație este specifică și celor care au deținut funcții în autorități publice sau în sectoare economice de importanță deosebită, cum au fost și este și în prezent siguranța circulației pe calea ferată. Populația de etnie română care concura la siguranța circulației pe calea ferată, a fost strămutată chiar în cadrul aceluiași sistem, dar în localități locuite de populația maghiară. În această situație nu este relevantă păstrarea serviciului, întrucât strămutarea persoanelor cu astfel de atribuții, în localități cu populație maghiară, a avut la bază motive etnice (etnia română a funcționarului). Pentru aceste considerente și cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 559/CA/2003 - P.I. din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.