ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8669/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul T.C. a solicitat anularea hotărârii nr.

4557 din 6 noiembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare

și recunoașterea în favoarea sa, a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, a arătat că

tatăl său, fiind angajat la CF.R. după cedarea Ardealului, Ungariei hortyste, a

fost strămutat de autoritățile maghiare, într-o localitate, pe vechiul

teritoriu al Ungariei, revenind la domiciliu, după restabilirea granițelor.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 558/CA/2003 - PI

din 8 decembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 4557

din 6 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și a

obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că populația de etnie română, care concura la siguranța

circulației pe calea ferată, a fost strămutată, în cadrul aceluiași sistem, în

localități locuite de populație maghiară și că au avut statut de strămutați,

într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar dacă și-au păstrat

serviciul avut.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că,

în speță nu a fost dovedită persecuția etnică, întrucât tatăl reclamantului

și-a continuat activitatea, și după instaurarea regimului hortyst, iar

ulterior, în cadrul atribuțiunilor de serviciu (datorită specificului muncii),

a fost mutat într-o altă localitate.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 586/2002, prevede

trei situații în care cei persecutați din motive etnice, de regimurile

instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945,

beneficiază de prevederile legii: 1) refugiații; 2) expulzații; 3) strămutații

în altă localitate.

Ultima situație este specifică și

celor care au deținut funcții în autorități publice, sau în sectoare economice

de importanță deosebită, cum au fost și este și în prezent, siguranța

circulației pe calea ferată.

Populația de etnie română, care

concura la siguranța circulației pe calea ferată, a fost strămutată chiar în

cadrul aceluiași sistem, dar în localități locuite de populația maghiară.

În această situație nu este

relevantă păstrarea serviciului, întrucât strămutarea persoanelor cu astfel de

atribuții, în localități cu populație maghiară, a avut la bază motive etnice

(etnia română a funcționarului).

Pentru aceste considerente, și cum

în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, recursul se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 558/CA/2003 - PI

din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2004.