ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1405/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

septembrie 2002, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ,

sub nr. 3752, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor. anularea hotărârii nr. 1545 din 13 august 2002 și obligarea

de a i se recunoaște calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

de către reclamantă că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu,

reprezintă persecuție etnică, iar dacă nu ar fi fost obligată să plece în

Ungaria, tatăl său cu familia nu s-ar fi întors după retrocedarea teritoriului

ocupat.

Curtea de Apel Oradea, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 546, pronunțată la 21

octombrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanta L.M. și în consecință,

a anulat hotărârea nr. 1545 din 13 august 2002, emisă de Casa Județeană de

Pensii Bihor și a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta, împreună cu familia, a fost obligată să-și

părăsească localitatea de domiciliu după ocuparea Ardealului de Nord, de

Ungaria hortystă și să se mute în Ungaria, de unde s-a întors în anul 1945,

după retrocedarea teritoriului românesc.

În atare împrejurare, instanța a

arătat că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, legiuitorul necondiționând strămutarea, de ocuparea sau

neocuparea unui loc de muncă, așa cum a susținut pârâta, în sensul că plecarea

s-a datorat tatălui reclamantei care lucra la C.F. Ungaria.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

pârâta, susținând că în mod greșit instanța a reținut ca fiind persecuție

etnică, transferarea tatălui reclamantei, în Ungaria, ca urmare a calității de

angajat în cadrul C.F. din Ungaria.

Recursul este nefondat.

Din actele existente la dosar

rezultă că familia reclamantei a fost obligată să părăsească localitatea de

domiciliu, după ocuparea Ardealului de Nord, și nu datorită transferului la un

loc de muncă în Ungaria, din carnetul de muncă depus la dosar nerezultând o

atare situație.

În contextul în care instanța a

reținut corect o atare situație, Curtea urmează să respingă recursul, reținând

că hotărârea prin care s-au recunoscut reclamantei drepturile prevăzute de art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 546/CA/P din 21 octombrie

2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 aprilie 2003.