ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 931/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.93 din 17

ianuarie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeș, deciziei civile nr.2177 din 27

septembrie 2000  a Tribunalului Argeș – Secția Civilă precum și deciziei

nr.1360/R din 16 mai 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția Civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimatul-reclamant B.I.prin avocat  B.G.,

precum și intimatele-pârâte S.I.și S.F., prima,  reprezentată, iar secunda

asistată de avocat T.M..

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului Public susține  recursul în anulare și solicită admiterea

acestuia,  casarea hotărârilor pronunțate în cauză cu trimiterea spre

rejudecare instanței de fond.

Avocat

G.B., referindu-se la întâmpinare solicită respingerea recursului în anulare și

menținerea hotărârilor atacate, arătând că obiectul acțiunii constă în

respectarea servituții de trecere creată în peste 30 de ani și nu în

constituirea acesteia.

Avocat

T.M. solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilror recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

C

U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.93 din 17 ianuarie 2000, pronunțată de Judecătoria Curtea de

Argeș a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul  B.I.și au fost obligate

pârâtele S.I.și S.F. să-i respecte pașnica folosință asupra căii de acces

situată în Curtea de Argeș, str. Schitului, pct. „Crucea Saftei”, în lungime de

22 m și lățime de 6 m, identificată în schița de plan anexată raportului de

expertiză tehnică și să-i plătească suma de 1.680.000 lei cheltuieli de

judecată.

Apelul

declarat de pârâte a fost admis, prin decizia nr.2177 din 27 septembrie 2000,

pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă, a fost schimbată, în tot,

sentința în sensul respingerii acțiunii și a fost obligat reclamantul la plata

sumei de 3.050.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin

decizia nr.1360/R din 16 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești –

secția civilă a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei

tribunalului, care a fost casată, a fost menținută sentința judecătoriei și au

fost obligate pârâtele la plata sumei de 1.375.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva

hotărârilor judecătorești susmenționate a declarat recurs în anulare Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul

art.330 pct.2 din C.proc.civ., susținând în esență că se impunea completarea

probelor pentru a se stabili dacă servitutea de trecere  a fost constituită

prin titlu și dacă reclamantul nu mai are o altă cale de acces spre

proprietatea sa.

Recursul

în anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

În

conformitate cu prevederile art.314 din C.proc.civ., Curtea Supremă de Justiție

hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea

atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au

fost deplin stabilite.

Or, în speță, situația de fapt nu a fost deplin stabilită, instanțele

neexercitîndu-și rolul activ, conform prevederilor art.129 pct.5 din

C.proc.civ.,  în senesul că nu au dispsus, chiar și din oficiu, suplimentarea

materialului probatoriu, care este contradictoriu și insuficient.

În

cauză au fost efectuate două expertize tehnice, una la instanța de fond,

cealaltă la instanța de apel, care sunt contradictorii și prin care nu au fost

lămurite toate împrejurările de fapt necesare pentru soluționarea cauzei.

Din

aceste expertize tehnice nu rezultă cu certitudine dacă este situată pe terenul

proprietatea pârâtelor calea de acces ce formează obiectul litigiului și dacă

reclamantul are la dispoziție un alt drum de trecere de la proprietatea sa.

Totodată,

între depozițiile martorilor audiați există contradicții, ce puteau fi

înlăturate prin suplimentarea probei testimoniale, iar nu să se ia act de

renunțarea la audierea unor martori la insntanța de fond, astfel cum s-a

consemnat în practicaua sentinței.

Pe

de altă parte, era necesar a se stabili cu certitudine dacă servitutea de

trecere a fost constituită prin testamentul aflat în copie la fila 4 din

dosarul instanței de fond, copie ce nu este în totalitate lizibilă, prin

convenția părților sau nu a existat niciodată un atare drept.

Se

impune, în aceste condiții reluarea judecății la instanța de apel, care are

posibilitatea completării probelor cu o nouă expertiză tehnică și martori,

precum și cu orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri,

apelul având caracter devolutiv.

În

consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, a fi casate deciziile

pronunțate de curtea  de apel și de tribunal și a fi trimisă cauza, pentru

rejudecarea apelului, Tribunalului Argeș.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

Casează

decizia nr.1360/R din 16 mai 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția Civilă și

decizia nr.2177 din 27 septembrie 2000 a Tribunalului Argeș – Secția Civilă.

Trimite

cauza pentru rejudecarea apelului aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.