ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 931/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.93 din 17 ianuarie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeș, deciziei civile nr.2177 din 27 septembrie 2000 a Tribunalului Argeș – Secția Civilă precum și deciziei nr.1360/R din 16 mai 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-reclamant B.I.prin avocat B.G., precum și intimatele-pârâte S.I.și S.F., prima, reprezentată, iar secunda asistată de avocat T.M.. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public susține recursul în anulare și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond.

Avocat G.B., referindu-se la întâmpinare solicită respingerea recursului în anulare și menținerea hotărârilor atacate, arătând că obiectul acțiunii constă în respectarea servituții de trecere creată în peste 30 de ani și nu în constituirea acesteia. Avocat T.M. solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilror recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.93 din 17 ianuarie 2000, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.I.și au fost obligate pârâtele S.I.și S.F. să-i respecte pașnica folosință asupra căii de acces situată în Curtea de Argeș, str. Schitului, pct. „Crucea Saftei”, în lungime de 22 m și lățime de 6 m, identificată în schița de plan anexată raportului de expertiză tehnică și să-i plătească suma de 1.680.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâte a fost admis, prin decizia nr.2177 din 27 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă, a fost schimbată, în tot, sentința în sensul respingerii acțiunii și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 3.050.000 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia nr.1360/R din 16 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția civilă a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei tribunalului, care a fost casată, a fost menținută sentința judecătoriei și au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1.375.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârilor judecătorești susmenționate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ., susținând în esență că se impunea completarea probelor pentru a se stabili dacă servitutea de trecere a fost constituită prin titlu și dacă reclamantul nu mai are o altă cale de acces spre proprietatea sa. Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma. În conformitate cu prevederile art.314 din C.proc.civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în speță, situația de fapt nu a fost deplin stabilită, instanțele neexercitîndu-și rolul activ, conform prevederilor art.129 pct.5 din C.proc.civ., în senesul că nu au dispsus, chiar și din oficiu, suplimentarea materialului probatoriu, care este contradictoriu și insuficient. În cauză au fost efectuate două expertize tehnice, una la instanța de fond, cealaltă la instanța de apel, care sunt contradictorii și prin care nu au fost lămurite toate împrejurările de fapt necesare pentru soluționarea cauzei. Din aceste expertize tehnice nu rezultă cu certitudine dacă este situată pe terenul proprietatea pârâtelor calea de acces ce formează obiectul litigiului și dacă reclamantul are la dispoziție un alt drum de trecere de la proprietatea sa.

Totodată, între depozițiile martorilor audiați există contradicții, ce puteau fi înlăturate prin suplimentarea probei testimoniale, iar nu să se ia act de renunțarea la audierea unor martori la insntanța de fond, astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinței. Pe de altă parte, era necesar a se stabili cu certitudine dacă servitutea de trecere a fost constituită prin testamentul aflat în copie la fila 4 din dosarul instanței de fond, copie ce nu este în totalitate lizibilă, prin convenția părților sau nu a existat niciodată un atare drept. Se impune, în aceste condiții reluarea judecății la instanța de apel, care are posibilitatea completării probelor cu o nouă expertiză tehnică și martori, precum și cu orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri, apelul având caracter devolutiv.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, a fi casate deciziile pronunțate de curtea de apel și de tribunal și a fi trimisă cauza, pentru rejudecarea apelului, Tribunalului Argeș. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr.1360/R din 16 mai 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția Civilă și decizia nr.2177 din 27 septembrie 2000 a Tribunalului Argeș – Secția Civilă. Trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.