ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 552/2003

Decizia nr. 552 Dosar nr. 798 / 2002 S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii M.V., B.D., B.A., B.C., B.I.împotriva deciziei nr. 5233 din 16 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: contestatorii, prin avocat E.S.și intimații R.I., R.E.și R.S.prin avocat M.A. Procedura completă. Avocat E.S.a solicitat respingerea excepției privind inadmisibilitatea contestației. Avocat M.A. a cerut admiterea excepției cu precizarea că în speță operează tardivitatea. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a contestației, ca inadmisibilă. C U R T E A Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2010 din 17 martie 1999 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții R.I.

și R.S.împotriva pârâților B.A., B.D., B.I.și M.V. având ca obiect constituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea acestora. Sentința a rămas definitivă prin neapelare. Ulterior, reclamantul R.I. i-a chemat din nou în judecată pe pârâți având același obiect. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr. 9666 din 3 decembrie 1999, a respins acțiunea reclamantului. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 610 din 17 martie 1999 a Tribunalului Vâlcea – secția civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul. Prin decizia civilă nr. 2086/R din 20 iunie 2000 Curtea de Apel Pitești a admis recursul, a casat decizia tribunalului și admițând apelul, a admis pe fond acțiunea, stabilind în favoarea reclamantului o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtului, conform schiței anexă la raportul de expertiză tehnică.

Împotriva acestei decizii, pârâții au formulat cerere de revizuire în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C.proc.civ., susținând că aceasta este potrivnică sentinței civile nr. 2010 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Prin decizia civilă nr. 2423/R/2000 Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența în favoarea Curții Supreme de Justiție, având în vedere dispozițiile art. 323 pct. 2 Cod proc.civilă. Prin decizia nr. 5233 din 16 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție – Secția Civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de pârâții-revizuienți B.A., B.D., B.I.și M.V., reținându-se că reviuzuienții au depășit termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.

Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație în anulare în temeiul art. 318 C.proc.civ.. Contestația în anulare este inadmisibilă. Potrivit art. 318 alin. 1 C.proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, dacă decizia dată este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Rezultă, din menționatele dispoziții legale, că poate constitui obiect al contestației în anulare speciale numai o hotărâre pronunțată în recurs. Or, în cauză, hotărârea a cărei retractare a fost cerută, nu a fost dată în recurs, ci în revizuire, situație în care, potrivit textului menționat, contestația în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de M.V., B.D., B.A., B.C. și B.I. împotriva deciziei nr. 5233 din 16 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție – secția civilă, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.