ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 552/2003

Decizia nr. 552                                                                                                                                                                                      Dosar

nr. 798 / 2002

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de

contestatorii M.V., B.D., B.A., B.C., B.I.împotriva deciziei nr. 5233 din 16

noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție – secția civilă.

La apelul nominal

s-au prezentat: contestatorii, prin avocat E.S.și intimații R.I., R.E.și

R.S.prin avocat M.A.

Procedura

completă.

Avocat E.S.a

solicitat respingerea excepției privind inadmisibilitatea contestației.

Avocat M.A. a

cerut admiterea excepției cu precizarea că în speță operează tardivitatea.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere a contestației, ca

inadmisibilă.

C U R T E A

Asupra

contestației în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 2010 din 17 martie 1999 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a

fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții R.I. și

R.S.împotriva pârâților B.A., B.D., B.I.și M.V. având ca obiect constituirea

unei servituți de trecere pe terenul proprietatea acestora.

Sentința a rămas

definitivă prin neapelare.

Ulterior,

reclamantul R.I. i-a chemat din nou în judecată pe pârâți având același obiect.

Judecătoria

Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr. 9666 din 3 decembrie 1999, a respins

acțiunea reclamantului.

Apelul declarat

de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 610 din 17 martie 1999 a Tribunalului Vâlcea – secția civilă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul.

Prin decizia

civilă nr. 2086/R din 20 iunie 2000 Curtea de Apel Pitești a admis recursul, a

casat decizia tribunalului și admițând apelul, a admis pe fond acțiunea,

stabilind în favoarea reclamantului o servitute de trecere pe terenul

proprietatea pârâtului, conform schiței anexă la raportul de expertiză tehnică.

Împotriva acestei

decizii, pârâții au formulat cerere de revizuire în temeiul prevederilor art.

322 pct. 7 C.proc.civ., susținând că aceasta este potrivnică sentinței civile

nr. 2010 din 17 martie 1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Prin decizia

civilă nr. 2423/R/2000 Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența în

favoarea Curții Supreme de Justiție, având în vedere dispozițiile art. 323 pct.

2 Cod proc.civilă.

Prin decizia nr.

5233 din 16 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție – Secția Civilă a respins

ca tardivă cererea de revizuire formulată de pârâții-revizuienți B.A., B.D.,

B.I.și M.V., reținându-se că reviuzuienții au depășit termenul de o lună

prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.

Împotriva acestei

decizii s-a formulat contestație în anulare în temeiul art. 318 C.proc.civ..

Contestația în

anulare este inadmisibilă.

Potrivit art. 318

alin. 1 C.proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu

contestație în anulare, dacă decizia dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau dacă instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Rezultă, din

menționatele dispoziții legale, că poate constitui obiect al contestației în

anulare speciale numai o hotărâre pronunțată în recurs.

Or, în cauză,

hotărârea a cărei retractare a fost cerută, nu a fost dată în recurs, ci în

revizuire, situație în care, potrivit textului menționat, contestația în

anulare este inadmisibilă și va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de M.V., B.D.,

B.A., B.C. și B.I. împotriva deciziei nr. 5233 din 16 noiembrie 2001 a Curții

Supreme de Justiție – secția civilă, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.