ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 629/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC R.V. SRL Râmnicu Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâtele SC S.G. România SA București și SC C. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru a fi obligate, în solidar, la plata reactualizată a sumei de 25.000.000 lei, reprezentând contravaloare chirie și gaz propan, contravaloare lucrări instalare și proiectare, precum și beneficiu nerealizat începând cu 1 ianuarie 1999 și până la pronunțarea sentinței, cuantumul urmând a fi determinat prin probele ce se vor administra și rezoluțiunea contractului. Acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ, care, prin sentința nr. 593 din 5 octombrie 1999, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Arbitraj, față de clauza compromisorie convenită de părți în contractele încheiate.

În acțiune, s-a susținut că s-a încheiat contractul nr. 4112 PLR-021/1999 cu pârâtele, privind proiectarea și instalarea unei instalații mic vrac, adică un rezervor cu propan și contractul nr. 4112 PLR 021/1999 încheiat cu pârâta SC S.G. România, privind livrarea de propan. Termenul de punere în funcțiune a instalației nu a fost respectat, astfel că este păgubită reclamanta cu chiria pe care a achitat-o pentru recipient și cu valoarea lucrărilor achitate pârâtei SC C. SRL Râmnicu Vâlcea, iar prin nefuncționarea instalației de încălzire, nu a fost realizată activitatea de turism planificată, beneficiul nerealizat fiind apreciat la 200.000.000 lei. Tribunalul Arbitral a admis proba cu expertiză tehnică, care, în esență, urma să verifice modul în care părțile în litigiu și-au îndeplinit obligațiile contractuale privind proiectarea, instalarea și punerea în funcțiune a lucrărilor.

Prin sentința nr. 347 din 21 decembrie 2000, Tribunalul Arbitral a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.V. SA Râmnicu Vâlcea, pentru plata sumei de 250.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arbitral a reținut că, în urma verificărilor în teren, a consultării documentației depuse de părți, expertiza tehnică a concluzionat că SC S.G. România SA și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, astfel că reclamanta datora chiria convenită, precum și prețul propanului cu care a fost alimentat recipientul. Obiectivul nu a fost pus în funcțiune, deoarece nu a fost executat zidul antifoc din vina reclamantei, care nu a solicitat un anumit material și care nici nu a mai fost interesată în punerea în funcțiune a instalației.

În ceea ce privește daunele, în sumă de 200.000.000 lei, reclamanta nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. civ., respectiv, prejudiciul, fapta culpabilă, legătura de cauzalitate dintre acestea. Referitor la cererea de a se dispune rezoluțiunea contractului, se reține că cererea reclamantei este fără temei, deoarece obligațiile contractuale au fost executate, iar în cursul soluționării litigiului, reclamanta a înstrăinat instalația altui beneficiar, care urmează să preia obligațiile contractuale neexecutate. Reclamanta, SC R.V. SRL Râmnicu Vâlcea, a formulat acțiune în anulare, susținând următoarele: - din raportul de expertiză tehnică rezultă vinovăția pârâtelor, dar instanța arbitrală a interpretat în sens contrar constatările și concluziile acestuia, iar obiecțiunile pârâtelor au fost respinse ca nefondate, nu a fost efectuată expertiza contabilă deși se aprobase efectuarea unei asemenea expertize.

Prin decizia nr. 631 din 26 aprilie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de SC R.V. SA Râmnicu Vâlcea. Instanța de apel a reținut că, la termenul de judecată de la 2 iunie 2000, Tribunalul Arbitral a încuviințat proba cu expertiză contabilă, după efectuarea expertizei tehnice. La termenul de la 24 noiembrie 2000, reclamanta a depus la dosarul arbitral „precizări”, iar la termenul următor, 15 decembrie 2000, Tribunalul arbitral a revenit asupra probei cu expertiză contabilă și reclamanta nu s-a opus acestei măsuri. Prin acțiunea în anulare nu se realizează un control judiciar, ci se poate învedera că arbitrajul nu s-a desfășurat conform convenției arbitrale, reclamanta nu a menționat expres ce prevederi legale au fost încălcate la pronunțarea hotărârii.

Reclamanta, SC R.V. SRL Râmnicu Vâlcea, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 631 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. În motivarea recursului, recurenta reclamantă susține următoarele: - instanța arbitrală nu a asigurat părților egalitate de tratament, respectarea dreptului la apărare, principiul contradictorialității, a dispozițiilor imperative ale legii pentru a se constata realitatea; - să se efectueze expertiza contabilă pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice; - expertiza tehnică existentă la dosar a subliniat, în raport cu clauzele contractului nr. 4112PLL 021/1999, vinovăția firmelor SC S.G. România SA și SC C. SRL.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - instanța arbitrală a revenit asupra probei cu expertiza contabilă, considerând că nu mai este utilă cauzei, iar reclamanta, care a fost prezentă la termenul de la 15 decembrie 2000, a fost de acord cu măsura dispusă de tribunal; - din expertiza tehnică, rezultă că SC S.G. România SA și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele încheiate, astfel că nu mai era necesară expertiza contabilă, care urma să stabilească cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă; - reclamanta nu a menționat motivele care ar fi determinat încălcarea dispozițiilor art. 354 lit. i) C. proc. civ., ci exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de tribunalul arbitral; - tribunalul arbitral și-a manifestat rolul activ, a acordat mai multe termene de judecată, a pus în vedere reclamantei să-și exercite drepturile procesuale.

În consecință, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.V. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 631 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.