ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 389 din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă cererea având ca obiect restituirea cauzei la procuror, iar în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicațiunea art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza acestui text de lege inculpatul C.T. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la dispozițiile art. 254 alin. (3) C. pen., față de inculpat s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 200.000 lei și respectiv a contravalorii unui carton cu pulpe de pui. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul a funcționat până în luna noiembrie 2000, în calitate de subofițer, agent de ordine și conducător auto, la Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, secția nr. 4 Găvana, din municipiul Pitești. În ziua de 21 septembrie 2000, C.T. a efectuat serviciul în schimbul III, începând cu orele 21,00, împreună cu martorii R.F.

și P.R.F., ultimul militar în termen la Unitatea de Jandarmi nr. 0681 Pitești. În timp ce se afla în patrulare la volanul autoturismului de teren ARO, inculpatul a observat circulând pe B-dul Nicolae Bălcescu, dinspre cartier Găvana spre centrul municipiului, autovehiculul marca Renault 11, a cărei încărcătură depășea sarcina mașinii, motiv pentru care l-a oprit pentru control. Astfel, a constatat că mașina era condusă de martorul J.V., mărfurile (alimentare și nealimentare) fiind proprietatea lui D.E.M., pentru care însă, aceasta nu a putut prezenta documente justificative de proveniență, relatând numai că ele erau cumpărate din Ungaria. În aceste împrejurări, inculpatul a informat-o pe deținătoarea bunurilor că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 12/1990, va fi necesar să dispună confiscarea lor.

Pentru a evita o asemenea consecință a comportamentului său ilicit, D.E.M. i-a propus interlocutorului său să nu procedeze în sensul celor de mai sus, promițându-i, în schimb, remiterea sumei de 250.000 lei. C.T. nu a reacționat în vreun mod față de atitudinea martorei, dar, la rândul său, i-a pretins acesteia două cartoane cu pulpe, din cele aflate în autoturism, urmând ca a doua zi să primească și suma de 1.000.000 lei. D.E.M. a acceptat cererea polițistului, care a mai precizat că marfa trebuie lăsată la un atelier de vulcanizare situat în apropierea C.N.C.D. de pe strada Depozitelor din municipiul Pitești. În continuare, cei doi au convenit ca până la punctul de destinație echipajul poliției să circule în fața autoturismului Renault.

În continuare, în timp ce autovehiculele se deplasau spre zona de intersecție a străzii Depozitelor cu Calea Bascov, în zona cantonului C.F.R., mașina condusă de martorul J.V. a fost din nou oprită, pentru control, de această dată de un echipaj al secției de Poliție nr. 1 – Centru, aflat în zona de competență. Inculpatul le-a relatat colegilor săi că documentele de însoțire a mărfii se află asupra lui (fapt nereal). Pentru că între cele două patrule de poliție s-au iscat discuții cu referire la respectarea competenței teritoriale în activitatea desfășurată, inculpatul a renunțat la primirea celor două cartoane cu pulpe, luând măsura conducerii autoturismului în litigiu la sediul secției nr. 4, în cartierul Găvana din municipiul Pitești.

Aici, subofițerul de poliție R.F. a întocmit pe numele lui D.E.M. procesul verbal seria Z nr. 3372933, prin care a constatat că aceasta a săvârșit contravenția prevăzută și sancționată de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, pentru care i-a aplicat amenda de 150.000 lei, iar potrivit art. 6 din aceeași lege a dispus confiscarea a 8 pachete P., 60 pachete de mălai a ½ kg fiecare și respectiv a 20 kg pulpe pui, proveniența Ungaria. În aceste condiții inculpatul i s-a adresat contravenientei, spunându-i că trebuie să fie mulțumită, în condițiile în care organul de poliție nu a recurs la confiscarea întregii cantități de mărfuri, a căror proveniență nu putea fi justificată, ci a procedat astfel, numai referitor la o parte a acesteia.

Față de această atitudine, D.E.M. a fost îndreptățită să considere că inculpatul urma să îi pretindă o parte din produsele pe care le deținea, astfel că, pentru a evita acest lucru, le-a oferit celor doi subofițeri de poliție sumele de câte 100.000 lei. Martorul R.F. a refuzat oferta, împrejurare în care C.T. a primit suma de 200.000 lei, după care, în continuare, deplasându-se împreună cu D.E.M. la locul unde era parcat autoturismul i-a pretins acesteia (cererea fiindu-i acceptată) trei cartoane cu pulpe de pasăre. Cartoanele au fost puse de martorul J.V. în portbagajul mașinii proprietatea inculpatului, fapt observat de martorul P.R.F. În zilele următoare D.E.M. a povestit cele întâmplate lui P.G., consătean, împreună cu care a sesizat organele de urmărire penală.

În cursul cercetărilor inculpatul a remis denunțătoarei suma de 2.000.000 lei reprezentând contravaloarea pulpelor de pui șu cuantumul folosului primit (200.000 lei). Împotriva sentinței penale a declarat apel P.N.A. – Serviciul Anticorupție Pitești și inculpatul C.T. Procurorul a susținut că: 1. Schimbarea încadrării juridice a faptei este greșită, cea legală regăsindu-se în rechizitoriu și referindu-se la infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în condițiile art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. 2. Pentru acuratețe juridică se impune ca, aplicând pedeapsa închisorii, cu executare prin privare de libertate, interzicerea unor drepturi, ca pedeapsă accesorie, să se dispună în baza art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

3. Greșit instanța de fond a confiscat de la inculpat suma de 2.000.000 lei, denunțătoarea primind de la inculpat banii în cuantumul menționat, și, 4. Nu s-au aplicat prevederile art. 30 din Legea nr. 78/2000, privind publicarea hotărârilor judecătorești definitive într-un ziar central sau local, fapt ce ar fi condus la realizarea unei prevenții generale și speciale, dar și la informarea opiniei publice. Oral, procurorul de ședință a precizat că nu susține primul motiv de apel.

La rândul său, inculpatul a criticat soluția primei instanțe, pe de o parte, pentru greșita sa condamnare potrivit dispozițiilor art. 254 C. pen., deși fapta comisă, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., împrejurare în care sunt temeiuri pentru atragerea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar pe de altă parte pentru eronata individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., sancțiunea penală impunându-se a fi executată prin suspendarea ei sub supraveghere, în condițiile art. 86 1 C. pen.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 322/ A din 2 decembrie 2004, a admis apelurile declarate de P.N.A. – Serviciul Teritorial Anticorupție Pitești și inculpatul C.T., și a desființat, în parte, hotărârea atacată. A înlăturat din dispozitivul sentinței penale mențiunea privind confiscarea de la inculpatul C.T. a sumei de 200.000 lei și a contravalorii unui carton cu pulpe de pui. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. b) și c) C. pen., și art. 76 lit. c) C. pen. A redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă pe care apelantul inculpat o va executa în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. A menținut, în rest, dispozițiile hotărârii atacate.

Împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate până în prezent a declarat recurs inculpatul criticându-le sub aceleași două aspecte respectiv nelegalitatea încadrării juridice și netemeinicia pedepsei aplicate. Sub aspectul primului motiv de recurs, inculpatul a invocat cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., temei în baza căruia a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5, 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 256 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În susținerea primului motiv de recurs inculpatul a relevat faptul că, în seara de 21 septembrie 2000, cu ocazia verificărilor efectuate la autoturismul în care se afla denunțătoarea, întrucât a constatat că aceasta nu deține documente pentru toate produsele importate, i-a adus la cunoștință faptul că urmează să o sancționeze potrivit Legii nr. 12/1990, sens în care a invitat-o la secția 4 Poliție, unde împreună cu colegul său de echipaj, subofițerul de poliție R.F., au întocmit procesul verbal, au aplicat amenda prevăzută de lege și au dispus confiscarea unei părți din bunurile aflate în autoturismul denunțătoarei.

În aceste condiții, acceptarea de către inculpat a sumei de 200.000 lei și a unui carton cu pulpe de pui, s-a realizat după ce acesta și-a executat sarcinile de serviciu și nu a existat nici un fel de discuție între el și denunțătoare în sensul că aceasta va beneficia de un tratament mai favorabil dacă este de acord să ofere o sumă de bani sau produse alimentare. În al doilea motiv de critică, inculpatul a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., temei în baza căruia a solicitat ca pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată de instanța de apel să fie executată fără privare de libertate, respectiv suspendată condiționat conform art. 81 C. pen., sau suspendată condiționat sub supraveghere conform art. 86 1 C. pen.

În susținerea acestui motiv de recurs, inculpatul a arătat că fapta săvârșită a reprezentat un accident în cariera sa învederând faptul că a avut o conduită profesională impecabilă până la data comiterii infracțiunii, iar ulterior a manifestat un sincer regret pentru cele întâmplate. Față de cele arătate și având în vedere și valoarea redusă a sumei de bani și a bunurilor ce formează obiectul material a infracțiunii, inculpatul a solicitat executarea pedepsei fără privare de libertate. Recursul declarat este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 254 C. pen., constituie infracțiune de luare de mită „fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”.

În Codul penal românesc, spre deosebire de alte legislații, pretinderea de mită, acceptarea ori nerespingerea promisiunii de mită, deși, în esență, nu sunt decât acte pregătitoare sau de executare a primirii de mită, sunt asimilate cu luarea de mită, putând constitui, fiecare în parte, o infracțiune consumată de luare de mită. Așadar, infracțiunea se consumă prin executarea oricăreia din cele patru acțiuni, inacțiuni prevăzute alternativ în norma de incriminare, neținându-se seama nici de persoana care a avut inițiativa, nici dacă s-a încheiat sau nu o convenție ilicită de trafic de funcție, nici de împrejurarea dacă funcționarul va executa sau nu, ulterior, actul la care s-a obligat. În speță, infracțiunea de luare de mită s-a consumat în momentul în care inculpatul i-a pretins lui D.E.M.

să îi remită două cartoane cu pulpe de pui, iar în ziua următoare să îi înmâneze suma de 1.000.000 lei. Este lipsit de relevanță juridică faptul că, ulterior, acesta a primit suma de 200.000 lei și trei cartoane cu pulpe de pui oferite de denunțătoare, aspect important numai cu referire la măsura de siguranță a confiscării speciale, potrivit art. 19 din Legea nr. 78/2000. Ori de câte ori între activitățile incriminate, ca modalități distincte de săvârșire a aceleiași infracțiuni, există o legătură naturală, în sensul că săvârșirea uneia este urmarea firească a celeilalte, fiecare în parte reprezentând trepte deosebite de înfăptuire a aceleiași finalități, comiterea succesivă a acelor activități realizează o unitate naturală de infracțiune, în cadrul căreia activitățile subsecvente fac corp comun cu cele care le preced.

Or, este evident că pe parcursul săvârșirii luării de mită, pretinderea de bani sau alte foloase, precum și acceptarea sau nerespingerea promisiunii unor foloase nu reprezintă decât momente intermediare, ce își găsesc împlinirea și rațiunea de a fi doar în acțiunea finală, de primire a unor sume de bani sau alte foloase, care constituie cea de a patra modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii. Declarațiile martorilor D.E.M., J.V. și P.R. conduc univoc la concluzia că inculpatul a pretins denunțătoarei cele două cartoane cu pulpe de pui și suma de 1.000.000 lei înainte de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a le îndeplini într-un anumit mod ori a nu le îndeplini.

Pentru o eventuală încadrare juridică a faptei în dispozițiile art. 256 C. pen., era necesar ca folosul să fi fost primit după executarea actului privitor la atribuțiile de serviciu ale inculpatului, iar pe de altă parte, folosul să nu fi fost pretins de acesta anterior, iar obținerea lui să nu fie rezultatul constrângerii sau al unei înțelegeri prealabile îndeplinirii actului de către cel în cauză. Potrivit art. 81 C. pen., instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, printre altele, și dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Cele două instanțe au constatat în mod corect că față de gravitatea faptei și de atitudinea pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal, inițial de negare a faptei, apoi de recunoaștere a acesteia, dar în împrejurări diferite, care conduc la o altă încadrare juridică, scopul sancțiunii penale, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, așa cum rezultă din aqrt.52 C. pen., nu poate fi atins decât prin efectiva ei executare. Invocarea de către inculpat a necesității aplicațiunii dispozițiilor art. 86 1 C. pen., este greșită. Așa fiind, o redozare a pedepsei aplicate nu se mai impune iar aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se justifică față de gradul de pericol social al faptei comise și a circumstanțelor reale în care s-a consumat infracțiunea.

În raport de cele expuse, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului C.T. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.