ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 389

din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă cererea având

ca obiect restituirea cauzei la procuror, iar în temeiul art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1),

art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicațiunea art. 5 alin. (1), art.

6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza acestui text de lege

inculpatul C.T. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în

condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În temeiul art. 19 din Legea

nr. 78/2000, raportat la dispozițiile art. 254 alin. (3) C. pen., față de

inculpat s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de

200.000 lei și respectiv a contravalorii unui carton cu pulpe de pui.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul a funcționat până

în luna noiembrie 2000, în calitate de subofițer, agent de ordine și conducător

auto, la Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, secția nr. 4 Găvana, din

municipiul Pitești.

În ziua de 21 septembrie

2000, C.T. a efectuat serviciul în schimbul III, începând cu orele 21,00,

împreună cu martorii R.F. și P.R.F., ultimul militar în termen la Unitatea de

Jandarmi nr. 0681 Pitești.

În timp ce se afla în

patrulare la volanul autoturismului de teren ARO, inculpatul a observat

circulând pe B-dul Nicolae Bălcescu, dinspre cartier Găvana spre centrul

municipiului, autovehiculul marca Renault 11, a cărei încărcătură depășea

sarcina mașinii, motiv pentru care l-a oprit pentru control.

Astfel, a constatat că

mașina era condusă de martorul J.V., mărfurile (alimentare și nealimentare)

fiind proprietatea lui D.E.M., pentru care însă, aceasta nu a putut prezenta

documente justificative de proveniență, relatând numai că ele erau cumpărate

din Ungaria.

În aceste împrejurări,

inculpatul a informat-o pe deținătoarea bunurilor că, în aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 12/1990, va fi necesar să dispună confiscarea lor.

Pentru a evita o asemenea consecință a comportamentului său ilicit, D.E.M. i-a

propus interlocutorului său să nu procedeze în sensul celor de mai sus,

promițându-i, în schimb, remiterea sumei de 250.000 lei.

C.T. nu a reacționat în

vreun mod față de atitudinea martorei, dar, la rândul său, i-a pretins acesteia

două cartoane cu pulpe, din cele aflate în autoturism, urmând ca a doua zi să

primească și suma de 1.000.000 lei.

D.E.M. a acceptat cererea

polițistului, care a mai precizat că marfa trebuie lăsată la un atelier de

vulcanizare situat în apropierea C.N.C.D. de pe strada Depozitelor din municipiul

Pitești.

În continuare, cei doi au

convenit ca până la punctul de destinație echipajul poliției să circule în fața

autoturismului Renault.

În continuare, în timp ce

autovehiculele se deplasau spre zona de intersecție a străzii Depozitelor cu

Calea Bascov, în zona cantonului C.F.R., mașina condusă de martorul J.V. a fost

din nou oprită, pentru control, de această dată de un echipaj al secției de

Poliție nr. 1 – Centru, aflat în zona de competență.

Inculpatul le-a relatat

colegilor săi că documentele de însoțire a mărfii se află asupra lui (fapt

nereal).

Pentru că între cele două

patrule de poliție s-au iscat discuții cu referire la respectarea competenței

teritoriale în activitatea desfășurată, inculpatul a renunțat la primirea celor

două cartoane cu pulpe, luând măsura conducerii autoturismului în litigiu la

sediul secției nr. 4, în cartierul Găvana din municipiul Pitești.

Aici, subofițerul de poliție

R.F. a întocmit pe numele lui D.E.M. procesul verbal seria Z nr. 3372933, prin

care a constatat că aceasta a săvârșit contravenția prevăzută și sancționată de

art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, pentru care i-a aplicat amenda de 150.000

lei, iar potrivit art. 6 din aceeași lege a dispus confiscarea a 8 pachete P.,

60 pachete de mălai a ½ kg fiecare și respectiv a 20 kg pulpe pui,

proveniența Ungaria.

În aceste condiții

inculpatul i s-a adresat contravenientei, spunându-i că trebuie să fie

mulțumită, în condițiile în care organul de poliție nu a recurs la confiscarea

întregii cantități de mărfuri, a căror proveniență nu putea fi justificată, ci

a procedat astfel, numai referitor la o parte a acesteia.

Față de această atitudine,

D.E.M. a fost îndreptățită să considere că inculpatul urma să îi pretindă o

parte din produsele pe care le deținea, astfel că, pentru a evita acest lucru,

le-a oferit celor doi subofițeri de poliție sumele de câte 100.000 lei.

Martorul R.F. a refuzat

oferta, împrejurare în care C.T. a primit suma de 200.000 lei, după care, în

continuare, deplasându-se împreună cu D.E.M. la locul unde era parcat

autoturismul i-a pretins acesteia (cererea fiindu-i acceptată) trei cartoane cu

pulpe de pasăre.

Cartoanele au fost puse de

martorul J.V. în portbagajul mașinii proprietatea inculpatului, fapt observat

de martorul P.R.F.

În zilele următoare D.E.M. a

povestit cele întâmplate lui P.G., consătean, împreună cu care a sesizat

organele de urmărire penală.

În cursul cercetărilor

inculpatul a remis denunțătoarei suma de 2.000.000 lei reprezentând

contravaloarea pulpelor de pui șu cuantumul folosului primit (200.000 lei).

Împotriva sentinței penale a

declarat apel P.N.A. – Serviciul Anticorupție Pitești și inculpatul C.T.

Procurorul a susținut că:

juridice a faptei este greșită, cea legală regăsindu-se în rechizitoriu și

referindu-se la infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în

condițiile art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

se impune ca, aplicând pedeapsa închisorii, cu executare prin privare de

libertate, interzicerea unor drepturi, ca pedeapsă accesorie, să se dispună în

baza art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

confiscat de la inculpat suma de 2.000.000 lei, denunțătoarea primind de la

inculpat banii în cuantumul menționat, și,

prevederile art. 30 din Legea nr. 78/2000, privind publicarea hotărârilor

judecătorești definitive într-un ziar central sau local, fapt ce ar fi condus

la realizarea unei prevenții generale și speciale, dar și la informarea opiniei

publice.

Oral, procurorul de ședință

a precizat că nu susține primul motiv de apel.

La rândul său, inculpatul a

criticat soluția primei instanțe, pe de o parte, pentru greșita sa condamnare

potrivit dispozițiilor art. 254 C. pen., deși fapta comisă, întrunește în

drept, elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase

necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., împrejurare în care sunt temeiuri

pentru atragerea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea

condiționată a executării pedepsei, iar pe de altă parte pentru eronata

individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., sancțiunea penală impunându-se a fi

executată prin suspendarea ei sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia nr. 322/ A din 2 decembrie 2004, a admis apelurile declarate de P.N.A.

– Serviciul Teritorial Anticorupție Pitești și inculpatul C.T., și a

desființat, în parte, hotărârea atacată.

A înlăturat din dispozitivul

sentinței penale mențiunea privind confiscarea de la inculpatul C.T. a sumei de

200.000 lei și a contravalorii unui carton cu pulpe de pui.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 74 lit. b) și c) C. pen., și art. 76 lit. c) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare,

pedeapsă pe care apelantul inculpat o va executa în condițiile art. 57 și art.

71 C. pen.

A menținut, în rest,

dispozițiile hotărârii atacate.

Împotriva hotărârilor

judecătorești pronunțate până în prezent a declarat recurs inculpatul

criticându-le sub aceleași două aspecte respectiv nelegalitatea încadrării

juridice și netemeinicia pedepsei aplicate.

Sub aspectul primului motiv

de recurs, inculpatul a invocat cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., temei în baza căruia a solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 5, 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de

primire de foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 256 C. pen., raportat la

art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În susținerea primului motiv

de recurs inculpatul a relevat faptul că, în seara de 21 septembrie 2000, cu

ocazia verificărilor efectuate la autoturismul în care se afla denunțătoarea,

întrucât a constatat că aceasta nu deține documente pentru toate produsele

importate, i-a adus la cunoștință faptul că urmează să o sancționeze potrivit

Legii nr. 12/1990, sens în care a invitat-o la secția 4 Poliție, unde împreună

cu colegul său de echipaj, subofițerul de poliție R.F., au întocmit procesul

verbal, au aplicat amenda prevăzută de lege și au dispus confiscarea unei părți

din bunurile aflate în autoturismul denunțătoarei.

În aceste condiții, acceptarea

de către inculpat a sumei de 200.000 lei și a unui carton cu pulpe de pui, s-a

realizat după ce acesta și-a executat sarcinile de serviciu și nu a existat

nici un fel de discuție între el și denunțătoare în sensul că aceasta va

beneficia de un tratament mai favorabil dacă este de acord să ofere o sumă de

bani sau produse alimentare.

În al doilea motiv de

critică, inculpatul a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., temei în baza căruia a solicitat ca pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare ce i-a fost aplicată de instanța de apel să fie executată fără

privare de libertate, respectiv suspendată condiționat conform art. 81 C. pen.,

sau suspendată condiționat sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen.

În susținerea acestui motiv

de recurs, inculpatul a arătat că fapta săvârșită a reprezentat un accident în

cariera sa învederând faptul că a avut o conduită profesională impecabilă până

la data comiterii infracțiunii, iar ulterior a manifestat un sincer regret

pentru cele întâmplate. Față de cele arătate și având în vedere și valoarea

redusă a sumei de bani și a bunurilor ce formează obiectul material a

infracțiunii, inculpatul a solicitat executarea pedepsei fără privare de

libertate.

Recursul declarat este

nefondat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 254 C. pen., constituie infracțiune de luare de mită „fapta funcționarului

care, direct sau indirect, pretinde bani sau alte foloase care nu i se cuvin,

ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de

a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor

îndatoriri”.

În Codul penal românesc,

spre deosebire de alte legislații, pretinderea de mită, acceptarea ori nerespingerea

promisiunii de mită, deși, în esență, nu sunt decât acte pregătitoare sau de

executare a primirii de mită, sunt asimilate cu luarea de mită, putând

constitui, fiecare în parte, o infracțiune consumată de luare de mită.

Așadar, infracțiunea se consumă

prin executarea oricăreia din cele patru acțiuni, inacțiuni prevăzute

alternativ în norma de incriminare, neținându-se seama nici de persoana care a

avut inițiativa, nici dacă s-a încheiat sau nu o convenție ilicită de trafic de

funcție, nici de împrejurarea dacă funcționarul va executa sau nu, ulterior,

actul la care s-a obligat.

În speță, infracțiunea de

luare de mită s-a consumat în momentul în care inculpatul i-a pretins lui

D.E.M. să îi remită două cartoane cu pulpe de pui, iar în ziua următoare să îi

înmâneze suma de 1.000.000 lei.

Este lipsit de relevanță

juridică faptul că, ulterior, acesta a primit suma de 200.000 lei și trei

cartoane cu pulpe de pui oferite de denunțătoare, aspect important numai cu

referire la măsura de siguranță a confiscării speciale, potrivit art. 19 din

Legea nr. 78/2000.

Ori de câte ori între

activitățile incriminate, ca modalități distincte de săvârșire a aceleiași

infracțiuni, există o legătură naturală, în sensul că săvârșirea uneia este

urmarea firească a celeilalte, fiecare în parte reprezentând trepte deosebite

de înfăptuire a aceleiași finalități, comiterea succesivă a acelor activități

realizează o unitate naturală de infracțiune, în cadrul căreia activitățile

subsecvente fac corp comun cu cele care le preced.

Or, este evident că pe

parcursul săvârșirii luării de mită, pretinderea de bani sau alte foloase,

precum și acceptarea sau nerespingerea promisiunii unor foloase nu reprezintă

decât momente intermediare, ce își găsesc împlinirea și rațiunea de a fi doar

în acțiunea finală, de primire a unor sume de bani sau alte foloase, care

constituie cea de a patra modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii.

Declarațiile martorilor

D.E.M., J.V. și P.R. conduc univoc la concluzia că inculpatul a pretins

denunțătoarei cele două cartoane cu pulpe de pui și suma de 1.000.000 lei

înainte de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a le

îndeplini într-un anumit mod ori a nu le îndeplini.

Pentru o eventuală încadrare

juridică a faptei în dispozițiile art. 256 C. pen., era necesar ca folosul să

fi fost primit după executarea actului privitor la atribuțiile de serviciu ale

inculpatului, iar pe de altă parte, folosul să nu fi fost pretins de acesta

anterior, iar obținerea lui să nu fie rezultatul constrângerii sau al unei

înțelegeri prealabile îndeplinirii actului de către cel în cauză.

Potrivit art. 81 C. pen.,

instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, printre

altele, și dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia.

Cele două instanțe au

constatat în mod corect că față de gravitatea faptei și de atitudinea pe care

inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal, inițial de negare a faptei,

apoi de recunoaștere a acesteia, dar în împrejurări diferite, care conduc la o

altă încadrare juridică, scopul sancțiunii penale, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, așa cum rezultă din aqrt.52 C. pen., nu poate fi atins decât prin

efectiva ei executare.

Invocarea de către inculpat

a necesității aplicațiunii dispozițiilor art. 86

1

C. pen., este

greșită.

Așa fiind, o redozare a

pedepsei aplicate nu se mai impune iar aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.,

referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se justifică

față de gradul de pericol social al faptei comise și a circumstanțelor reale în

care s-a consumat infracțiunea.

În raport de cele expuse,

Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei

atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare.

Nefiind nici alte temeiuri

de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul

inculpatului C.T. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 322/ A din 2

decembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2005.