ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2998/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 5 octombrie 2009 reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE DIRECȚIE

APELOR JIU Craiova a solicitat obligarea pârâtei SC S.MCP.C. SA, sucursala Drobeta

Turnu Severin, la plata sumei de 138.902,76 lei, ce reprezintă contravaloarea facturilor

nr. 91977 din 25 iunie 2009 și nr. 91978 din 25 iunie 2009. Aceste facturi au fost

emise de Direcția Apelor Jiu Craiova în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi

a României, Camera de Conturi Dolj prin care s-au constatat diferențe dintre cantitățile

raportate către Direcția Apelor Jiu Craiova și producția de nisipuri și pietrișuri

raportată de către debitoare la ANRM în anii 2007 și 2008.

În motivarea acțiunii

a arătat că Direcția Apelor Jiu Craiova a prestat către debitoarea SC S.MCP.C. SA,

Sucursala Drobeta Turnu Severin, serviciul de gospodărie a apelor constând în utilizarea

și exploatarea nisipurilor și pietrișurilor din albia minoră a râului Topolnița

la Izvorul Bârzii, aceste servicii fiind prestate în temeiul O.U.G. nr. 107/2002

cu modificările și completările ulterioare.

S-a mai arătat că dovada

prestării serviciilor de gospodărie a apelor reiese de altfel și din abonamentul

de utilizare și exploatare a nisipurilor și pietrișurilor nr. MH002B din 4 iulie

2007 și anexele care fac parte integrantă din prezentul abonament. Potrivit acestui

contract încheiat între părți, Direcția Apelor Jiu Craiova s-a obligat să asigure

debitoarei servicii specifice de gospodărie a apelor constând în utilizarea și exploatarea

nisipurilor și pietrișurilor din albia minora a râului Topolnița la Izvorul Bârzii.

Cantitățile de resurse solicitate sunt înscrise în anexele abonamentului de utilizare/exploatare

în limitele prevăzute de actul de reglementare din punct de vedere al gospodăririi

apelor.

Cauza a fost înregistrată

la Tribunalul Mehedinți la 17 mai 2010.

Pârâta a formulat întâmpinare

la data de 28 mai 2010 prin care a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că emiterea

celor două facturi de către reclamantă pentru unitatea pârâtă, nu este rezultatul

unor livrări efective de nisip și pietriș din albia râului Topolnița ci rezultatul

actului de control încheiat la reclamantă de către Curtea de Conturi, Camera de

Conturi Dolj. Emiterea celor două facturi, respectiv nr. 91977 și nr. 91978 din

25 iunie 2009 este rezultatul constatării scriptice a diferențelor între cele două

raporturi.

Existența a două raporturi

diferite în cea ce privește, pe de o parte, extracția de balast efectuată de unitatea

pârâtă și pe de altă parte cantitatea de balast livrată clienților pârâtei este

normală și se explică prin faptul că există două contracte diferite ce au ca obiect

extragerea de balast, încheiate cu cei doi furnizori diferiți și deci, două locuri

de extracție și exploatare diferite.

În baza Legii minelor

nr. 85/2003, art. 28, art. 45 și art. 46, unitatea pârâtă avea obligația de a achita

Statului Român, prin ANRM, redevențe (sume de bani) calculate pentru fiecare mc

de pietriș și nisip (balast), indiferent de locul din care se efectua extracția.

Tribunalul Mehedinți,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 194 din 22 octombrie

2010 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

În motivarea soluției

instanța de fond a reținut că prin înscrisurile depuse reclamanta a făcut dovada

exploatării cantităților de nisip și pietriș conform raportărilor făcute de reclamantă.

Împotriva acestei soluții

a promovat apel pârâta arătând că din probele administrate reiese că facturile nr.

91977 și nr. 91978 din 25 iunie 2009 nu au la bază cantitatea de pietriș și nisip,

ci decizia nr. 3 din 13 aprilie 2009 emisă de Curtea de Conturi și declarația făcută

de către apelantă la ANRM. Or, realitatea este că apelanta a extras balast din două

locuri diferite, având la bază două contracte distincte, încheiate cu doi proprietari

diferiți.

Astfel, prin contractul

MH 002B din 4 iulie 2007, încheiat cu intimata, s-a convenit extragerea unei cantități

de 10.000 mc balast din aria râului Topolnița, perimetrul Izvoru Bârzii, având permisul

de exploatare nr. 8357 din 23 martie 2007. Prin contractul fără număr încheiat la

data de 7 iunie 2007 cu SC C.S.T. SRL, s-a convenit efectuarea unor excavații de

52.000 mc balast, în conformitate cu permisul de exploatare nr. 9693 din 13 decembrie

către ANRM. Cea de a doua exploatare era situată în afara albiei râului și în proprietatea

SC C.S.T. SRL, și nicidecum în proprietatea sau administrarea intimatei. De altfel,

apelanta a achitat deja proprietarului terenului prețul cantității de 18.044,5 mc

balast. Se impune efectuarea unei expertize pentru a se constata capacitatea totală

de exploatare din perimetrul contractului încheiat cu intimata.

De asemenea s-a criticat

și faptul neîncuviințării efectuării unei expertize tehnice care să verifice dacă

diferența de cantitate declarată la ANRM putea fi extrasă din perimetrul Izvorul

Bârzii.

Curtea de Apel Craiova,

secția comercială, prin decizia nr. 31 din 3 martie 2011 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că deși prin permisul nr. 8357 din 23 martie

2007 apelanta pârâtă a fost autorizată să exploateze o cantitate de 10.000 mc balast,

aceasta a exploatat în afară de cantitatea aprobată încă 33.350 mc nisip și pietriș

din perimetrul Izvoru Bârzii, raportând cantitatea exploatată fără permis către

ANRM și achitând redevență în mod corespunzător, așa cum reiese din situațiile comunicate

de A.N.R.M. – CIT Târgu Jiu, aflate la filele nr. 18 și 19 din volumul I al dosarului

de fond, precum și din procesul-verbal de constatare și decizia nr. 3 din 13 aprilie

2009 întocmite de Curtea de Conturi a României – Camera Conturi Dolj (filele 38

și 42 din volumul II al dosarului de fond).

Prin urmare, instanța

de fond a reținut în mod just că pârâta SC S.M.C.P.C. SA București, sucursala Drobeta

Turnu Severin, datorează contribuții pentru gospodărirea apelor, pentru cantitatea

reală de balast exploatat în albia râului Topolnița, aflat în administrarea ANAR

– ABA JIU, conform celor două facturi, nr. 91977 și nr. 91978 emise la data de 25

iunie 2009.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta criticile făcând referire la dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că

ambele instanțe au considerat că oglindind fidel realitatea, o decizie a Curții

de Conturi stabilind prin deducție că unitatea pârâtă ar fi exploatat suplimentar

față de ceea ce a plătit cantitatea de 33.350 mc balast, deși cantitatea reală de

balast exploatată a fost dovedită cu notele de recepție comune încheiate cu ANARDAJ

Craiova în conformitate cu art. 12 din contractul nr. MH 002B din 4 iulie 2007.

De asemenea se critică

faptul respingerii probei cu expertiza tehnică și contabilă, numai administrarea

acestor probatorii fiind în măsură să stabilească cantitatea reală exploatată fiindu-i

negat dreptul la apărare vis a vis de constatarea scriptică a unui organ al statului

și anume Curtea de Conturi.

Intimata a depus întâmpinare

prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că în mod eronat se

invocă decât permisul de exploatare nr. 9693 din 12 decembrie 2007 dorind să inducă

în eroare omițând cu bună știință faptul că deținea în anul 2007 și permisul de

exploatare nr. 8357 din 23 martie 2007 pentru perimetrul administrat de ABA Jiu,

în baza căruia a obținut autorizația de gospodărire a apelor și abonamentul pentru

utilizarea și exploatarea nisipurilor și pietrișurilor pentru care a și achitat

redevența minieră în trimestrul III și IV. În mod corect A.N.R.M. a menționat în

adresa trimisă către ABA Jiu cantitatea de balast pentru care s-a plătit redevența

minieră pentru perimetrul Izvorul Bârzii și nu s-a făcut nicio eroare cu privire

la perimetrul dat fiind faptul că petenta nu avea dreptul să exploateze resurse

minerale în alt perimetru decât cel administrat de ABA Jiu.

De asemenea consideră

că justificat au fost respinse probele cu expertize tehnică și contabilă întrucât

înscrisurile depuse la dosar au fost considerate suficiente nefiind concludente

cauzei.

Recursul este fondat.

Decizia instanței de apel

este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 81 alin.

(3.4) al Legii nr. 107/1996, dispoziții legale referitoare la plata contribuției

pentru gospodărirea apelor.

Nu s-a făcut diferența

între o obligație legală și o obligație contractuală.

Astfel, în cazul contractului

fără număr, din 7 iunie 2007 încheiat SC C.S.T. SRL pentru efectuarea unor excavații

de 52.000 mc din perimetrul de exploatare Cerneti, com. Simian, județul Mehedinți

în baza Permisului de Exploatare nr. 9363 din 12 decembrie 2007 există o obligație

legală de raportare a balastrului extras și de plata a redevențelor către Administrația

Națională Apele Române.

În mod similar, și pentru

contractul nr. MH 002B din 4 iulie 2007 încheiat cu intimata, existau cele 2 obligații,

una contractuală de plată a balastrului și una legală de raportare către Administrația

Națională Apele Române.

Eroarea de aplicare a

legii săvârșită de instanța de apel este faptul că recurenta nu avea nicio obligație

(contractuală și/sau legală) de a transmite intimatei cantitățile de balast extrase

din perimetrul Cernati, perimetru aflat în proprietatea privată a SC C.S.T. SRL.

În aceste condiții, pretențiile

bănești ale intimatei împotriva recurentei apar incerte, având în vedere că societatea

pârâtă consideră că a achitat toate obligațiile legale care îi reveneau contractual

și legal.

Pe de altă parte se reține

că problema neadministrării unor probe esențiale în aflarea adevărului constituie

o problemă de iure și nu de facto ceea ce conduce la calificarea problemei ca una

de legalitate.

În speță recurenta invocă

faptul că instanțele au refuzat o probă esențială – cea științifică – singura care

ar fi putut releva elementele pretinse de către parte, elemente ce nu erau susceptibile

de probat prin alte mijloace de probă.

Problema neadministrării

unor probe atunci când acestea sunt esențiale pentru verificarea corectitudinii

mijloacelor de apărare folosite de una dintre părți, este o chestiune de drept,

și mai mult este o problemă de ordine publică, deoarece atinge principii fundamentale

ale procesului „egalitatea armelor” (ce face parte din conceptul de proces echitabil)

dreptul la apărare și nu în ultimul rând rol activ a judecătorului.

De altfel și în actualul

context legislativ, legiuitorul nu a abandonat total caracterizarea ca fiind de

ordine publică dreptul de control al instanței superioare de a analiza și, eventual

îndrepta greșeala constând în neadministrarea unor probe necesare.

Prin urmare, problema

neadministrării unei probe tehnice esențiale, în contextul în care apărările unei

părți tind la aspecte concludente cauzei și care nu pot fi dovedite prin alte mijloace

de probă, reprezintă o problemă de legalitate.

Față de cele arătate și

având în vedere că în fața instanțelor anterioare cauza nu a fost pe deplin lămurită

sub aspectul concret al sumelor de bani datorate intimatei, se impune realizarea

probei științifice pentru a se stabili exact sumei de bani datorate de recurentă

către intimată raportat pentru fiecare cantitate de balast exploatate din fiecare

perimetru.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta SC S.M.C P.C. SA București, s

ucursala

Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 31 de la 3

martie 2011 pronunțate

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

6 octombrie 2011.