ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la data de 12 iunie 2006, reclamanții M.C., M.B. , T.F. , M.F., U.C., P.G. , P.A., M.Gh.M. , D.G. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții P. Drobeta Turnu Severin, A.R. și SC H. SA, sucursala P.F., să se dispună obligarea acestora să efectueze permanent decolmatarea albiei pârâului J. de la Malul Dunării până la ultimul podeț și să lărgească albia pârâului de la malul Dunării până la podul vechi al fostei șosele naționale cum a fost inițial la dimensiunea deschiderii podurilor existente (C.F.R. și național) de circa 36 metri. Reclamanții și-au precizat cererea în sensul că înțeleg să cheme în judecată ca pârâtă și A.N.A.R.

Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, prin sentința nr. 4896 din 16 noiembrie 2006, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția comercială, cu motivarea că în raport de obiectul său, litigiul are natură comercială. La termenul de judecată din 18 ianuarie 2008 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă și D.S. Drobeta Turnu Severin. Soluționând cauza, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 310 din 18 aprilie 2008, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții P. Drobeta Turnu Severin, A.N.A.R. – D.A. Jiu și Sucursala H.P.F.

să asigure decolmatarea permanentă a albiei minore a râului J., Sucursala H., numai în zona de influență, dar nu mai puțin de 500 m de la vărsare în amonte. S-a respins cererea față de R.N.P. R. – D.S. Drobeta Turnu Severin și al doilea capăt de cerere. Apelurile declarate de pârâtele SC H. SA – Sucursala H.P.F. și P.M. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 265 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. S-a reținut în considerentele deciziei că în raport de dispozițiile art. 34 din Legea apelor nr. 107/1996 și de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză activitatea de decolmatare trebuie asigurată de cele două apelante (pârâte) cu precizarea că SC H. SA, Sucursala H.P.F.

va avea în vedere numai zona de influență, dar nu mai puțin de 500 mp de la vărsare în amonte. A fost respinsă, ca nefondată, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei P.M. Drobeta Turnu Severin întrucât deși aceasta a fost citată în cauză, în realitate a fost vizată instituția primarului. Împotriva acestei decizii pârâtele SC H. SA, Sucursala H.P.F. și P.M. Drobeta Turnu Severin au declarat recurs și au solicitat admiterea apelurilor, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă. În recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC H. SA, Sucursala H.P.F.

a susținut că instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea deciziei raportul de expertiză efectuat în cauză, care nu reține culpa acestei societăți în producerea prejudiciului cauzat reclamanților și cu toate acestea s-a stabilit că recurentei îi revine obligația de decolmatare permanentă a albiei râului J. Decizia instanței de apel nu răspunde apărărilor formulate de recurentă prin prisma dispozițiilor art. 34 alin. (3) și (4) din Legea nr. 107/1996 care prevăd obligația de întreținere a râului numai pentru deținătorii lucrării de barare sau de evacuare, riveranilor și A.N.A.R. ori SC H. SA, sucursala H.P.F. nu deține asemenea lucrări. Ultima critică vizează faptul că inundațiile din anul 1999 și 2000 nu sunt permanente și s-au produs pe fondul unor fenomene meteorologice excepționale (ploi abundente) care au avut caracterul unei forțe majore, cauză exoneratoare de răspundere juridică.

Recurenta P.M. Drobeta Turnu Severin a invocat încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv lipsa calității procesuale pasive a acesteia în raport de dispozițiile Legii nr. 213/1998 și 215/2001 care prevăd că unitatea administrativ teritorială prin consiliul local reprezentată la rândul său prin primar are calitate procesuală și reprezintă interesele unității administrative în relațiile cu alte instituții publice sau private. Instanța de apel în mod nelegal a lărgit cadrul procesual și a considerat că primarul în accepțiunea dreptului administrativ este de fapt instituția primarului și prin aceasta au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a invocat nerespectarea art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., în sensul că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 34 din Legea apelor nr. 107/1996 cât timp din cuprinsul acestora rezultă că sarcinile de decolmatare și întreținere a albiilor apelor revine celui care are în administrare lucrările hidrografice, în speță A.R. și nu recurentei. Instanța de fond nu a cercetat dacă proprietățile reclamanților și ale autorilor acestora au fost expropiate și în situația în care figurează în anexele la decretele de expropiere, dacă construcțiile civile au fost autorizate cu respectarea normelor Legii nr. 50/1991. La termenul din 23 septembrie 2009 instanța a constatat că intimatul-reclamant P.A. a decedat la data de 7 august 2008 și că a rămas ca unic moștenitor P.F.

conform certificatului de moștenitor nr. 198 din 29 octombrie 2008, ce a fost introdusă în cauză în calitate de intimată-reclamantă. Recursurile declarate de pârâte sunt nefondate. Referitor la recursul declarat de SC H. SA, sucursala H.P.F., se rețin următoarele: Susținerea recurentei că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea numai pe raportul de expertiză efectuat în cauză care însă stabilește că obligația de decolmatare revine P.M. Drobeta Turnu Severin sau C.N.A.R. și totuși a reținut contrariul, nu poate fi reținută cât timp expertiza tehnică reprezintă numai o probă pe care instanța a interpretat-o în raport de dispozițiile Legii apelor nr. 107/1996, sediul materiei în litigiul dedus judecății.

Afirmațiile recurentei că dispozițiile art. 34 din Legea nr. 107/1996 nu-i sunt aplicabile, vor fi înlăturate întrucât nu au suport legal. Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) din acest act normativ „în zonele în care albiile sunt amenajate prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente sau alte asemenea lucrări, obligația de întreținere, reparare sau refacere a unor astfel de lucrări, ca și de întreținere a albiilor în zona amenajată, a curentelor și valurilor revine celor care au în administrare sau în exploatare lucrările respective”. Alin. 3 al aceluiași articol, prevede că „întreținerea albiei minore în aval de o lucrare de barare revine deținătorului cu orice titlu al acelei lucrări, pe o zonă de cel puțin 500 m”.

În raport de aceste prevederi legale în mod corect instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond prin care recurenta a fost obligată să asigure decolmatarea permanentă a albiei minore a râului J. dar numai în zona de influență și nu mai puțin de 500 m e la vărsare în amonte. În condițiile în care recurenta beneficiază de sistemul de Hidronavigație pe Dunăre în zona Porțile de Fier, aceasta trebuie să suporte și pierderile ce se datorează construcțiilor realizate pe Dunăre, în zona de influență a acestora. Instanța de apel în mod judicios nu a reținut forța majoră privind inundațiile din anii 1999 și 2000, ca o cauză exoneratoare de răspundere juridică, cât timp recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a asigura decolmatarea râului J. Referitor la recursul declarat de P.M.

Drobeta Turnu Severin se rețin următoarele: Critica invocată de recurentă privind lipsa calității procesuale pasive potrivit Legii nr. 213/1998 și nr. 215/2001 întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care a susținut că intimații trebuia să cheme în judecată C.L. sau reprezentantul legal al acestuia, nu are temei legal și va fi înlăturată cu următoarea motivare care o va suplini pe cea de la instanța de apel. Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive, iar potrivit art. 67 alin. (1) din același act normativ, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.

Prin art. 62 din aceeași lege, M. prin P. a fost instituit ca autoritate cu personalitate juridică și care poate sta ca parte în justiție, dobândind astfel această calitate prin efectul legii. În lumina acestor prevederi legale, în mod corect instanța de apel a reținut că P.M. Drobeta Turnu Severin are calitate procesuală pasivă, iar primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în instanță. A doua critică invocată de recurenți în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează aplicarea greșită de către instanță a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 107/1996 atunci când a reținut că acesteia îi revine obligația de decolmatare și întreținere a albiilor apelor. Nici această critică nu este fondată.

Pârâul J. aparține domeniului public al statului și potrivit art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996 se află în administrarea A.N.A.R. Prin art. 19 din această lege s-a instituit pentru autoritățile administrației publice locale obligația asigurării gospodăririi eficiente a apei distribuite în localități, precum și colectarea apelor meteorice, canalizarea și epurarea apelor uzate. În același sens sunt și dispozițiile art. 73 alin. (2) și art. 74 pct. 5 din aceeași lege, care stabilesc măsurile ce se impun a fi luate pentru apărarea împotriva inundațiilor și fenomenelor meteorologice periculoase.

În lumina acestor prevederi legale în mod judicios instanța de apel a confirmat sentința instanței de fond prin care recurenta-pârâtă a fost obligată să asigure decolmatarea permanentă a albiei minore a râului J. De menționat că legea sancționează neîndeplinirea acestei obligații în sensul că la art. 80 pct. 60 a prevăzut că reprezintă contravenție „neasigurarea de către autoritățile administrației publice locale a curățirii cursurilor de apă a bălților și a malurilor acesteia de pe raza localităților”. În finalul recursului său recurenta a invocat faptul că era imperios necesar ca instanța de fond să cerceteze dacă proprietățile reclamanților și autorilor acestora au fost expropiate și în cazul în care figurează în anexele la decretele de expropiere, dacă construcțiile civile au fost autorizate cu respectarea normelor prevăzute de Legea nr. 50/1991.

Susținerile recurentei nu pot fi examinate pentru că pe de o parte privesc hotărârea instanței de fond, iar pe de altă parte, recursul nu are caracter devolutiv și nu s-ar putea analiza pentru prima dată pe această cale fără să se încalce principiul „non omisso medio”. Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondate, recursurile declarate de pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele SC H. SA, sucursala H.P.F. Drobeta Turnu Severin și P.M. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 265 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.