ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2010

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, la data de 12 iunie 2006,

reclamanții M.C., M.B.

,

T.F.

,

M.F., U.C., P.G.

,

P.A.,

M.Gh.M.

,

D.G. au solicitat ca

în contradictoriu cu pârâții P. Drobeta Turnu Severin, A.R. și SC H. SA, sucursala

P.F., să se dispună obligarea acestora să efectueze permanent decolmatarea

albiei pârâului J. de la Malul Dunării până la ultimul podeț și să lărgească

albia pârâului de la malul Dunării până la podul vechi al fostei șosele

naționale cum a fost inițial la dimensiunea deschiderii podurilor existente (C.F.R.

și național) de circa 36 metri.

Reclamanții și-au

precizat cererea în sensul că înțeleg să cheme în judecată ca pârâtă și A.N.A.R.

Judecătoria Drobeta

Turnu-Severin, prin sentința nr. 4896 din 16 noiembrie 2006, a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția comercială, cu motivarea că

în raport de obiectul său, litigiul are natură comercială.

La termenul de

judecată din 18 ianuarie 2008 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă

și D.S. Drobeta Turnu Severin.

Soluționând cauza,

Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința comercială nr. 310 din 18 aprilie 2008, a admis acțiunea reclamanților

și a obligat pârâții P. Drobeta Turnu Severin, A.N.A.R. – D.A. Jiu și Sucursala

H.P.F. să asigure decolmatarea permanentă a albiei minore a râului J.,

Sucursala H., numai în zona de influență, dar nu mai puțin de 500 m de la

vărsare în amonte.

S-a respins cererea

față de R.N.P. R. – D.S. Drobeta Turnu Severin și al doilea capăt de cerere.

Apelurile declarate

de pârâtele SC H. SA – Sucursala H.P.F. și P.M. Drobeta Turnu Severin împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond au fost respinse, ca nefondate, prin

decizia nr. 265 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

S-a reținut în

considerentele deciziei că în raport de dispozițiile art. 34 din Legea apelor nr.

107/1996 și de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză activitatea de

decolmatare trebuie asigurată de cele două apelante (pârâte) cu precizarea că

SC H. SA, Sucursala H.P.F. va avea în vedere numai zona de influență, dar nu

mai puțin de 500 mp de la vărsare în amonte.

A fost respinsă, ca

nefondată, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei P.M. Drobeta

Turnu Severin întrucât deși aceasta a fost citată în cauză, în realitate a fost

vizată instituția primarului.

Împotriva acestei

decizii pârâtele SC H. SA, Sucursala H.P.F. și P.M. Drobeta Turnu Severin au

declarat recurs și au solicitat admiterea apelurilor, modificarea sentinței

instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

În recursul său

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC H. SA, Sucursala H.P.F.

a susținut că instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea deciziei

raportul de expertiză efectuat în cauză, care nu reține culpa acestei societăți

în producerea prejudiciului cauzat reclamanților și cu toate acestea s-a

stabilit că recurentei îi revine obligația de decolmatare permanentă a albiei

râului J.

Decizia instanței de

apel nu răspunde apărărilor formulate de recurentă prin prisma dispozițiilor art.

34 alin. (3) și (4) din Legea nr. 107/1996 care prevăd obligația de întreținere

a râului numai pentru deținătorii lucrării de barare sau de evacuare,

riveranilor și A.N.A.R. ori SC H. SA, sucursala H.P.F. nu deține asemenea

lucrări.

Ultima critică

vizează faptul că inundațiile din anul 1999 și 2000 nu sunt permanente și s-au

produs pe fondul unor fenomene meteorologice excepționale (ploi abundente) care

au avut caracterul unei forțe majore, cauză exoneratoare de răspundere

juridică.

Recurenta P.M. Drobeta

Turnu Severin a invocat încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

respectiv lipsa calității procesuale pasive a acesteia în raport de

dispozițiile Legii nr. 213/1998 și 215/2001 care prevăd că unitatea

administrativ teritorială prin consiliul local reprezentată la rândul său prin

primar are calitate procesuală și reprezintă interesele unității administrative

în relațiile cu alte instituții publice sau private.

Instanța de apel în

mod nelegal a lărgit cadrul procesual și a considerat că primarul în

accepțiunea dreptului administrativ este de fapt instituția primarului și prin

aceasta au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a invocat

nerespectarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a

interpretat greșit prevederile art. 34 din Legea apelor nr. 107/1996 cât timp

din cuprinsul acestora rezultă că sarcinile de decolmatare și întreținere a

albiilor apelor revine celui care are în administrare lucrările hidrografice,

în speță A.R. și nu recurentei.

Instanța de fond nu a

cercetat dacă proprietățile reclamanților și ale autorilor acestora au fost

expropiate și în situația în care figurează în anexele la decretele de

expropiere, dacă construcțiile civile au fost autorizate cu respectarea

normelor Legii nr. 50/1991.

La termenul din 23

septembrie 2009 instanța a constatat că intimatul-reclamant P.A. a decedat la

data de 7 august 2008 și că a rămas ca unic moștenitor P.F. conform

certificatului de moștenitor nr. 198 din 29 octombrie 2008, ce a fost introdusă

în cauză în calitate de intimată-reclamantă.

Recursurile declarate

de pârâte sunt nefondate.

Referitor la recursul

declarat de SC H. SA, sucursala H.P.F., se rețin următoarele:

Susținerea recurentei

că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea numai pe raportul de expertiză

efectuat în cauză care însă stabilește că obligația de decolmatare revine P.M. Drobeta

Turnu Severin sau C.N.A.R. și totuși a reținut contrariul, nu poate fi reținută

cât timp expertiza tehnică reprezintă numai o probă pe care instanța a

interpretat-o în raport de dispozițiile Legii apelor nr. 107/1996, sediul

materiei în litigiul dedus judecății.

Afirmațiile

recurentei că dispozițiile art. 34 din Legea nr. 107/1996 nu-i sunt aplicabile,

vor fi înlăturate întrucât nu au suport legal.

Astfel, potrivit art.

34 alin. (1) din acest act normativ „în zonele în care albiile sunt amenajate

prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente sau alte asemenea lucrări,

obligația de întreținere, reparare sau refacere a unor astfel de lucrări, ca și

de întreținere a albiilor în zona amenajată, a curentelor și valurilor revine

celor care au în administrare sau în exploatare lucrările respective”.

Alin. 3 al aceluiași

articol, prevede că „întreținerea albiei minore în aval de o lucrare de barare

revine deținătorului cu orice titlu al acelei lucrări, pe o zonă de cel puțin

500 m”.

În raport de aceste

prevederi legale în mod corect instanța de apel a menținut hotărârea instanței

de fond prin care recurenta a fost obligată să asigure decolmatarea permanentă

a albiei minore a râului J. dar numai în zona de influență și nu mai puțin de

500 m e la vărsare în amonte.

În condițiile în care

recurenta beneficiază de sistemul de Hidronavigație pe Dunăre în zona Porțile

de Fier, aceasta trebuie să suporte și pierderile ce se datorează

construcțiilor realizate pe Dunăre, în zona de influență a acestora.

Instanța de apel în

mod judicios nu a reținut forța majoră privind inundațiile din anii 1999 și

2000, ca o cauză exoneratoare de răspundere juridică, cât timp recurenta-pârâtă

nu și-a îndeplinit obligația de a asigura decolmatarea râului J.

Referitor la recursul

declarat de P.M. Drobeta Turnu Severin se rețin următoarele:

Critica invocată de

recurentă privind lipsa calității procesuale pasive potrivit Legii nr. 213/1998

și nr. 215/2001 întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin

care a susținut că intimații trebuia să cheme în judecată C.L. sau

reprezentantul legal al acestuia, nu are temei legal și va fi înlăturată cu

următoarea motivare care o va suplini pe cea de la instanța de apel.

Potrivit art. 21 alin.

(1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 autoritățile

administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și

orașe, sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități

deliberative și primarii, ca autorități executive, iar potrivit art. 67 alin. (1)

din același act normativ, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu

alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine,

precum și în justiție.

Prin art. 62 din

aceeași lege, M. prin P. a fost instituit ca autoritate cu personalitate

juridică și care poate sta ca parte în justiție, dobândind astfel această

calitate prin efectul legii.

În lumina acestor prevederi

legale, în mod corect instanța de apel a reținut că P.M. Drobeta Turnu Severin

are calitate procesuală pasivă, iar primarul reprezintă unitatea administrativ

teritorială în instanță.

A doua critică

invocată de recurenți în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează

aplicarea greșită de către instanță a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 107/1996

atunci când a reținut că acesteia îi revine obligația de decolmatare și

întreținere a albiilor apelor.

Nici această critică

nu este fondată.

Pârâul J. aparține

domeniului public al statului și potrivit art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2)

din Legea apelor nr. 107/1996 se află în administrarea A.N.A.R.

Prin art. 19 din

această lege s-a instituit pentru autoritățile administrației publice locale

obligația asigurării gospodăririi eficiente a apei distribuite în localități,

precum și colectarea apelor meteorice, canalizarea și epurarea apelor uzate.

În același sens sunt

și dispozițiile art. 73 alin. (2) și art. 74 pct. 5 din aceeași lege, care

stabilesc măsurile ce se impun a fi luate pentru apărarea împotriva

inundațiilor și fenomenelor meteorologice periculoase.

În lumina acestor

prevederi legale în mod judicios instanța de apel a confirmat sentința

instanței de fond prin care recurenta-pârâtă a fost obligată să asigure

decolmatarea permanentă a albiei minore a râului J.

De menționat că legea

sancționează neîndeplinirea acestei obligații în sensul că la art. 80 pct. 60 a

prevăzut că reprezintă contravenție „neasigurarea de către autoritățile

administrației publice locale a curățirii cursurilor de apă a bălților și a

malurilor acesteia de pe raza localităților”.

În finalul recursului

său recurenta a invocat faptul că era imperios necesar ca instanța de fond să

cerceteze dacă proprietățile reclamanților și autorilor acestora au fost

expropiate și în cazul în care figurează în anexele la decretele de expropiere,

dacă construcțiile civile au fost autorizate cu respectarea normelor prevăzute

de Legea nr. 50/1991.

Susținerile

recurentei nu pot fi examinate pentru că pe de o parte privesc hotărârea

instanței de fond, iar pe de altă parte, recursul nu are caracter devolutiv și

nu s-ar putea analiza pentru prima dată pe această cale fără să se încalce

principiul „non omisso medio”.

Pentru considerentele

reținute urmează ca potrivit dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să

se respingă, ca nefondate, recursurile declarate de pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâtele SC H. SA, sucursala H.P.F. Drobeta

Turnu Severin și P.M. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 265 din 8

octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2010.