ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 884/2017

Decizia nr. 884/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, succesoare în drepturi și obligații a R.A.A.V.J. Petroșani, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.601.906,20 lei, reprezentând penalități și dobânzi de întârziere calculate conform contractelor abonament încheiate între părți, în temeiul O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 392/CA din 31 martie 2015 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că pentru serviciile prestate, reclamanta a întocmit și trimis facturi către pârâtă, însă aceasta a întârziat plata acestora, astfel că reclamanta a calculat dobânzi și penalități în sumă de 4.601.906,20 lei, aferente facturilor de debit pe perioada 2006-2010.

S-a mai reținut însă că între părți a fost încheiat la 19.01.2010, un angajament de plată prin care s-a eșalonat debitul restant, angajament respectat de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova.

Prin decizia nr. 641 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că pârâta a respectat condițiile angajamentului de plată, aspect confirmat de raportul de expertiză contabilă, iar calculul accesoriilor după data intrării în vigoare a angajamentului de plată, s-a realizat de către reclamantă cu încălcarea clauzelor contractuale, a dispozițiilor art. 16 din contractele încheiate în perioada 2005-2008, devenite dispozițiile art. 14, conform cărora nu se stabilesc accesorii pe durata acordării înlesnirilor de plată.

La data de 22 februarie 2016, a formulat recurs reclamanta Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova, cererea fiind depusă la curtea de apel.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată pe baza angajamentului de plată nr. 662 din 19 ianuarie 2010, pe care 1-a interpretat în mod incorect ca fiind o eșalonare de plată în înțelesul prevederilor O.U.G. nr. 29/2011.

A mai susținut recurenta că dobânzile și penalitățile au fost calculate cu respectarea prevederilor contractuale și a legislației fiscale în vigoare, O.G. nr. 92/2003, O.U.G. nr. 107/2002 și Ordinul M.M.D.D. nr. 798/2005.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-pârâtă SC A. SA a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și în subsidiar, respingerea ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției nulității recursului, apreciind că motivele invocate se încadrează în pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 04 octombrie 2016, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, punându-li-se în vedere că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 31 octombrie 2016, intimata-pârâtă SC A. SA a susținut că în raport cu motivarea instanței de apel, criticile formulate de către recurentă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul.

Prin încheierea din 28 februarie 2017, Înalta Curte a prorogat discutarea excepției nulității recursului și a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova, stabilind termen de soluționare a acestuia la 02 mai 2017, când prin încheierea pronunțată, s-a respins excepția nulității recursului și s-a amânat pronunțarea deciziei la 16 mai 2017.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de critici le formulate, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova pentru considerentele care succed:

Raporturile juridice dintre părțile litigante derivă din contractele abonament încheiate privind utilizarea, exploatarea resurselor de apă de suprafață și din subteran și primirea apelor uzate în resursele de apă, abonamente privind utilizarea, exploatarea resurselor de apă pentru cădere medie asigurată cu putere instalată mai mică de 4 MW și contract abonament privind prestarea serviciilor comune de gospodărire a apelor constând în prestarea serviciului de captare-transport a apei brute din priza prestatorului către beneficiar.

Pentru serviciile prestare, reclamanta a emis facturi însușite de pârâtă însă neachitate la termenul scadent, situație în care reclamanta a procedat la calcularea de dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 4.601.906,20 lei.

Între părți s-a încheiat la 19.01.2010, un angajament de plată prin care s-a prevăzut eșalonarea plății debitului restant în 60 de rate.

Prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că intimata-pârâtă a respectat condițiile angajamentului de plată iar calculul accesoriilor după intrarea în vigoare a angajamentului s-a realizat cu încălcarea clauzelor contractuale, respectiv a dispozițiilor art. 16 din contractele încheiate în perioada 2005-2008, modificate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 39/2010 și devenite art. 14, prin care s-a prevăzut că nu se stabilesc accesorii pe durata acordării înlesnirilor la plată.

Chestiunea litigioasă poartă asupra dreptului reclamantei de a calcula dobânzi și penalități de întârziere, în raport cu calificarea dată angajamentului de plată, respectiv dacă prin acesta s-au acordat înlesniri la plată sau eșalonări în înțelesul O.U.G. nr. 29/2011.

Divergența poartă deci asupra calificării date drepturilor și obligațiilor asumate prin angajamentul de plată încheiat între părți, calificare ce prezintă relevanță din perspectiva dreptului reclamantei de a solicita obligarea pârâtei la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, ca atare, interpretarea clauzelor din convenție coroborate cu normele legale incidente cauzei, precum și împrejurările speței, revine instanței de fond.

În cauză, această chestiune nu a fost pe deplin analizată de către instanța de apel, aspect ce a condus la pronunțarea unei hotărâri cu nesocotirea prevederilor convenționale încheiate între părți privind obligația de plată a majorărilor de întârziere astfel cum a fost convenită prin contracte, precum și a dispozițiilor legale invocate prin cererea de chemare în judecată, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În egală măsură, este de observat că instanța de apel a reținut că urmare a încheierii angajamentului de plată, pârâta nu mai datorează accesorii la debitele restante, fără a argumenta în fapt și în drept această concluzie, în condițiile în care convenția încheiată nu face vorbire despre o astfel de obligație, însă așa cum s-a arătat anterior, angajamentul a fost încheiat ca urmare a neachitării la termen a debitelor facturate.

Astfel, în soluționarea cauzei instanța de apel nu a manifestat un rol activ în aflarea adevărului, consacrat de art. 22 C. proc. civ., în sensul că aceasta nu s-a pronunțat asupra criticilor invocate sub aspectul respectării sau nerespectării prevederilor convenționale și legale, limitându-se la simple aprecieri asupra situației de fapt constând în considerații cu caracter general.

Dat fiind că, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, înalta Curte nu poate analiza dacă instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a legii privind raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care, în speță devin incidente dispozițiile art. 497 C. proc. civ., recursul urmând a fi admis, cu consecința casării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care instanța de apel urmează a analiza potrivit art. 501 alin. (3) și (4) C. proc. civ. cauza sub toate aspectele invocate atât de reclamantă, cât și de pârâtă sub formă de apărări.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că se confirmă motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova împotriva deciziei nr. 641 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova împotriva deciziei nr. 641 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2017.