ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.03.2017 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei să încheie contractul cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere, precum și cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 8 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Petroșani.

Împotriva încheierii din 8 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 a declarat recurs recurentul - reclamant A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și continuarea judecății recursului.

În motivarea recursului arată că suspendarea s-a dispus dosar până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr. x/2013, apreciindu-se în mod greșit că judecarea cauzei de față ar depinde de soluția ce s-ar da în respectivul dosar.

Recurentul-reclamant susține că cele două cauze au obiecte diferite, respectiv prezenta cauză are ca obiect obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la încheierea unui contract de furnizare a apei potabile și la furnizarea efectivă a acesteia, iar dosarul nr. x/2013 are ca obiect pretențiile C. față de recurent, această din urmă cauză fiind departe de a se soluționa.

Consideră că sumele plătite pentru furnizarea apei reci depășesc înregistrările contoarelor locatarilor și susține că nu există nicio prevedere legală care să condiționeze încheierea de contracte pentru furnizarea serviciilor de alimentare cu apă de absența datoriei față de asociațiile de proprietari.

De asemenea, susține că raporturile juridice din cele două cauze deduse judecății sunt diferite.

Intimata - pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, arătând în esență că instanța a apreciat în mod corect că soluționarea recursului depinde de soluția ce urmează a se da în dosarul nr. x/2013.

De asemenea, consideră că întrucât dosarul nr. x/2013 nu a fost soluționat de către instanța de fond, recursul împotriva încheierii de suspendare este inadmisibil, reluarea judecății neputând fi reluată decât după soluționarea acestuia.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea pârâtei la încheierea contractului cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Petroșani.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de prima instanță, care reflectă o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Acest caz de suspendare facultativă a judecății poate interveni atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea alteia în care se tranșează un drept, ce influențează soluția în cauza supusă suspendării, dezlegarea dată în acel dosar putând fi invocată cu autoritate de lucru judecat.

Este esențial, așadar, ca celălalt litigiu să întrunească două condiții: să tranșeze un drept și nu un fapt, iar dreptul stabilit să poată fi invocat cu autoritate de lucru judecat în litigiul în care se discută suspendarea.

Transpunând cele anterior arătate soluției de suspendare din cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul legal avut în vedere de instanța de fond pentru suspendarea judecății.

Înalta Curte constată că în speță cele două cauze vizează pretenții diferite.

Astfel, în prezentul dosar reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere, iar în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Petroșani, C. Petroșani a solicitat obligarea pârâtului A. la plata unei creanțe rezultate din neachitarea facturilor de utilități.

Pe de altă parte, nici părțile și nici calitatea acestora nu este identică în cele două dosare, în prezentul dosar A. având calitatea de reclamant, iar S.C. B. S.A. având calitatea de pârâtă, iar în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Petroșani, A. are calitatea de pârât, reclamantă fiind C. Petroșani.

În consecință dosarele în discuție vizează raporturi juridice diferite și au cauze diferite, astfel că nu se poate reține că soluționarea dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Petroșani ar avea vreo înrâurire asupra soluționării dosarului de față, căci o eventuală obligare a reclamantului A. la plata unor creanțe în dosarul nr. x/2013 nu împietează în niciun fel asupra cererii deduse judecății în prezentul dosar.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că cerințele textului de lege de la 413 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept, iar acel drept să formeze obiectul unei alte judecăți, nu sunt îndeplinite în speță, întrucât soluția din prezenta cauză nu depinde de existența sau inexistența vreunui drept care face obiectul dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Petroșani.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că între aceste două cauze nu există o dependență de natura celei prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., așa încât aceste prevederi nu au incidență în raportul dedus judecății.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 8 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 8 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.