ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea comercială înregistrată pe

rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6306/97/2009, astfel cum a fost formulată

și precizată de reclamanta SC A.S.V.J. SA Petroșani și continuată de SC

N.S.V.J. SA Petroșani, în urma divizării, s-a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul Petroșani și Primăria municipiului Petroșani, obligarea

pârâtului la plata sumei de 451.878,95 ROL cu titlu de penalități de întârziere

calculate pentru perioada martie 2004 - decembrie 2006 pentru debitele achitate

cu întârziere reprezentând diferențe de tarif acordate de pârât pentru

familiile cu venituri reduse, conform O.U.G. nr. 41/2001, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că este îndreptățită la penalitățile solicitate pentru plata cu

întârziere, la data de 21 decembrie 2006, de către pârât a contravalorii

diferențelor de tarif la serviciile de furnizare apă potabilă necesară

consumului casnic pe care le-a prestat familiilor cu venituri reduse ale căror

locuințe de domiciliu se află pe raza teritorială a Văii Jiului.

S-a mai susținut că a

solicitat plata acestor penalități și pe calea unei somații de plată care i-a

fost respinsă, s-au invocat dispozițiile art. 969, 1073 C. civ. și prevederile

O.U.G. nr. 41/2001.

Prin întâmpinarea

depusă s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată întrucât

actul normativ în temeiul căruia s-au acordat aceste facilități nu prevede

plata într-un anumit termen a diferențelor de tarif și, respectiv, a

penalităților pentru eventualele întârzieri la plată, neavând calitatea de

beneficiar și nefiindu-i opozabile dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr.

326/2001 și ale prevederilor clauzelor contractuale din contractele încheiate

cu consumatorii, față de aceste contracte, Primăria fiind un terț.

Prin aceeași

întâmpinare s-a mai arătat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 104/2005, datoriile

R.A.A.V.J. (antecesoarea reclamantei) către Fondul de Risc constituit la

Ministerul Finanțelor Publice, au fost anulate, iar prin acordarea acestor

penalități, s-ar ajunge la situația îmbogățirii fără justă cauză, dispozițiile

art. 969 și 1073 C. civ., nefiind incidente în cauză câtă vreme între cele două

părți nu s-a încheiat vreun contract.

Prin Sentința nr.

489/CA/2010, instanța a respins acțiunea comercială formulată și precizată,

înaintată de reclamanta SC A.S.V.J. SA Petroșani împotriva pârâților Municipiul

Petroșani și Primăria Petroșani

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor O.U.G. nr.

41/2001 s-a stabilit că diferențele de tarif, acordate în scopul de a sprijini

familiile cu venituri reduse, se acoperă de la bugetele locale și din bugetul

propriu al Consiliului Județean Hunedoara. Potrivit aceluiași act normativ,

prima instanță a mai reținut că obligarea pârâților la plata sumelor stabilite

nu prevede plata penalităților pentru eventuale întârzieri la plata acestor

sume

Pârâta Primăria

municipiului Petroșani a achitat suma de 914.000 ROL.

Prima instanță a

apreciat că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr.

326/2001 care se referă la persoanele fizice și juridice beneficiare directe a

serviciilor de gospodărie comunală, iar pârâții nu răspund în calitate de

beneficiari direcți ai serviciilor de gospodărie comunală.

Ca atare dispozițiile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 nu se referă la obligațiile izvorâte

din ajutorarea persoanelor fizice și suportate de bugetele locale și de bugetul

propriu al Consiliului Județean.

Așa fiind, în baza

dispozițiilor O.U.G. nr. 41/2001 a fost respinsă ca nefondată acțiunea

comercială formulată de reclamanta SC A.S.V.J. SA împotriva pârâților Primăria

Municipiului Petroșani și Municipiul Petroșani.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta, continuată de SC N.S.V.J. SRL prin care a

solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a

fost formulată.

În motivarea apelului

s-a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât art. 8

din O.U.G. nr. 41/2011 prevede că furnizorul de servicii operează încasările

corespunzător facturilor emise către clienții săi la primirea sumelor, astfel

că nu există niciun temei legal pentru stoparea penalităților prevăzute de

Legea nr. 326/2001.

În ce privește

obligațiile de plată a debitului a trecut în sarcina primăriei și obligația de

plată a accesoriilor urmează principalul, a susținut apelanta, aceasta fiind în

sarcina primăriei, culpa nefiind a beneficiarilor, ci a primăriei care nu a

achitat diferențele acordate.

Apelanta a susținut

că Guvernul a alocat sume pentru plata datoriilor prin H.G. nr. 1667/2006, ceea

ce denotă că aceste penalități au fost calculate în mod legal, iar faptul că

primăriile au refuzat să achite penalitățile de întârziere, a condus la

creșterea datoriilor societății.

În drept se invocă

art. 282 C. proc. civ., O.U.G. nr. 41/2001 și Legea nr. 326/2001.

Prin Decizia nr. 6

din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în Dosar nr.

6306.1/97/2009 a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de SC N.S.V.J. SRL.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta care a fost admis prin Decizia nr.

2823/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost casată decizia atacată

și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciindu-se că

reclamantei nu i s-a comunicat încheierea prin care i s-a respins cererea de

acordare a facilităților la plata taxei de timbru.

În rejudecare, față

de intrarea reclamantei apelante în procedura insolvenței, s-a constatat că

apelul este scutit de taxa de timbru potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr.

85/2006.

În rejudecare a fost

efectuat un raport de expertiză contabilă de către expertul G.E., care

concluzionează că valoarea penalităților calculate este de 500.981,17 ROL.

Prin Decizia nr. 35

din 4 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă,

s-a admis apelul reclamantei și au fost obligați pârâții să plătească

reclamantei suma de 451.878,95 ROL reprezentând penalități de întârziere și

suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în apel.

S-a reținut că

pârâții au obligația legală de a face plata, așa cum rezultă din prevederile

art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 41/2001, iar reclamanta, în calitate de

succesoare a furnizorului R.A.A.V.J., are dreptul de a primi sumele

reprezentând diferențe de tarif de la primărie.

Pârâții au o

obligație de plată, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr.

41/2001, care arată că aceste diferențe de tarif nu constituie venit al

beneficiarului serviciului. Suma respectivă este plătită de pârât direct

furnizorului în nume propriu și nu în numele beneficiarului. Dacă plata s-a

efectuat în numele beneficiarului atunci suma respectivă ar reprezenta un venit

al beneficiarului, ceea ce nu este cazul în speță.

Sumele cu titlu de

sprijin sunt suportate din bugetul unității administrativ-teritoriale prevăzut de

art. 1 și art. 3 din O.U.G. nr. 41/2001 și din bugetul Consiliului Județean

Hunedoara. O.U.G. nr. 41/2001 nu stabilește o proporție sau o ordine în care

aceste sume sunt suportate de autoritățile locale sau județene, astfel că

obligația apare ca fiind solidară, reclamanta având posibilitatea să solicite

sumele oricăruia dintre debitori în întregime.

Această diferență de

tarif are natura unei plăți a serviciilor de gospodărire comunală, care este

reglementată de art. 25 din Legea nr. 326/2001, pârâții având obligația de

plată a tarifului de gospodărire comunală, în limitele prevăzute de art. 2 din

O.U.G. nr. 41/2001. În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 326/2001, datorează și majorări de întârziere, conform art. 25 alin. (2)

din aceeași ordonanță.

Astfel, obligația de

a achita contravaloarea acestor diferențe de tarif are o bază legală,

născându-se direct în temeiul actului normativ, titularii facturilor emise de

furnizorul de servicii de alimentare cu apă și canalizare urmând să achite doar

diferența până la concurența sumei datorate, în acord cu dispozițiile alin. (3)

al art. 8.

Împrejurarea că

aceste sume ce trebuie achitate de primăriile localităților enumerate la art. 1

se acoperă de la bugetele locale și din bugetul propriu al Consiliului Județean

Hunedoara nu este de natură de a exonera pârâtul de obligația ce-i incumbă,

proveniența fondurilor fiind un aspect ce vizează raporturile între

autoritățile publice locale și cea județeană.

Această plată nu este

condiționată nici de alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară aflat la

dispoziția Guvernului, prin H.G. nr. 1667/2006.

Având în vedere

înscrisurile depuse de reclamantă, cu ocazia efectuării expertizei, cuantumul

acestor penalități a fost calculat doar raportat la diferențele de tarif și

respectiv facturi ce erau datorate de Primăria Municipiului Petroșani iar nu la

partea ce revenea fiecărui beneficiar persoană fizică sau juridică.

Față de

considerentele expuse, instanța de apel a constatat că nu s-a reținut de către

prima instanță incidența prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 325/2001

atât în cazul beneficiarilor serviciilor prestate de către antecesoarea

reclamantei pentru partea din factură datorată, cât și în cazul pârâtului

pentru diferența de tarif ce o achita în contul persoanei îndreptățite în baza

O.U.G. nr. 41/2001.

Astfel, neachitarea

în termenul prevăzut de acest articol a sumelor datorate îi este direct

imputabilă pârâtului, debitor în temeiul legii al unei obligații conjuncte,

fiind justificată instituirea în sarcina sa a obligației de a achita

penalitățile de întârziere calculate în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr.

325/2001 și egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul

de stat, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului.

Penalitățile

solicitate de apelanta reclamantă îndeplinesc condițiile precizate, iar

cuantumul acestora a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă la suma

de 500.981,71 ROL.

S-a avut în vedere că

suma calculată de expertul contabil depășește valoarea solicitată prin acțiune

de reclamantă, de 451.878,95 ROL, și cum reclamanta nu și-a majorat câtimea

obiectului cererii potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., instanța

de apel a obligat pârâți la suma cerută de reclamantă în cererea de chemare în

judecată, în sumă de 451.878,95 ROL penalități de întârziere.

În baza art. 274 C.

proc. civ. au fost obligați pârâții și la plata cheltuielilor de judecată în

apel, în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, pârâtul Municipiul Petroșani prin Primar a declarat recurs.

În motivarea

recursului, pârâtul arată că scopul acestui act normativ O.U.G. nr. 41/2001 a

fost de a sprijini familiile cu venituri reduse la plata sumelor datorate

pentru serviciile furnizate de reclamantă, întrucât tariful practicat de

furnizor a fost majorat datorită împrumutul extern pentru investiții făcute de

R.A.A.V.J. Precizează că aplicabilitatea acestui act normativ este condiționată

de rambursarea de că către R.A.A.V.J. a creditului extern; sub aspectul

împrumuturilor externe, recurenta invocă acte normative, O.U.G. nr. 104/2005

privind completarea O.U.G. nr. 34/1996 pentru ratificarea unor acorduri de

împrumut și de garanție externe și a unor amendamente la un acord de împrumut

extern A prevăzut faptul că rambursarea ratelor de capital curent, precum și

plata dobânzilor, până la finalizarea, din bugetul propriu al județului

Hunedoara, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; în

același context, recurenta invocă preambulul actelor normative evocate și

potrivit cărora finanțarea proiectului pentru alimentarea cu apă și protecția

Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, din fonduri de la bugetul

de stat și din alocații de la bugetul Consiliului Județean Hunedoara. Sub acest

din urmă aspect, în opinia recurentului, calitatea procesuală pasivă ar trebuit

să aibă statul.

Prin modul în care se

transferă fondurile menționate, recurentul nu are calitatea decât de

intermediar, fapt care nu face ca obligația la care a fost obligat să fie în

sarcina sa. În temeiul O.U.G. nr. 41/2001 s-a stabilit că aceste ajutoare se

acoperă de la bugetele locale și din bugetul propriu al Consiliului Județean

Hunedoara, fără a se stabili cota de participare din fiecare din cele două bugete

și fără a se fi prevăzut și sursa de finanțare.

O altă critică a

recurentului se referă la măsura dispusă de instanța de apel de efectuarea unei

expertize contabile în vederea stabilirii penalităților de întârziere, în

temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de

gospodărire comunală, respectiv în raport de textele de lege evocate,

recurentul nu răspunde în calitate de beneficiar direct al serviciilor de

gospodărie comunală.

De asemenea,

recurentul susține că nu îi pot fi percepute penalități de întârziere, deoarece

O.U.G. nr. 41/2001 prevede că diferențele de tarif urma să fie plătite până la

rambursarea creditului extern de către R.A.A.V.J., ori prin adoptarea O.U.G.

nr. 104/2005, datoriile R.A.A.V.J. către Fondul de risc constituit la

Ministerul Finanțelor Publice din care s-a asigurat plata serviciului datoriei

publice a României către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare au

fost anulate. Prin urmare, față de aceste împrejurări, recurentul susține că nu

poate fi obligat la plata penalităților de întârziere, ceea ce înseamnă

îmbogățire fără justă cauză.

Recurentul mai

critică decizia recurată și sub aspectul că în mod greșit s-a apreciat că

Primăria Municipiului Petroșani a recunoscut debitul datorat, dar l-a achitat

cu întârziere, deoarece nu a fost vorba de o recunoaștere a debitului, iar

sumele calculate de R.A.A.V.J. au fost achitate nu din bugetul local care nu

dispunea de asemenea sume, ci din fondurile alocate de la bugetul de stat în

acest sens.

Prin urmare,

recurentul susține că O.U.G. nr. 41/2001 nu prevede plata penalităților și este

de notorietate că R.A.A.V.J. a facturat populației, inclusiv beneficiarilor

prevederilor O.U.G. nr. 41/2001, contravaloarea tuturor serviciilor, fără a

ține cont de diferențe de tarif prevăzute de borderourile întocmite de Primăria

Municipiului Petroșani și chiar penalități de întârziere.

Recursul este

nefondat conform considerentelor expuse în continuare:

În cauză Înalta Curte

constată că în mod corect au fost aplicate dispozițiile legale incidente în

cauză, respectiv art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 41/2001, potrivit cărora pârâtul

Municipiului Petroșani are obligația de a acorda familiilor cu venituri mici

sprijin financiar în sensul suportării diferențelor de tarif la serviciile de

alimentare cu apă și canalizare, iar reclamanta, la rândul său, în calitate de

succesoare a furnizorului R.A.A.V.J. are dreptul de a primi sumele reprezentând

diferențe de tarif de la primărie.

Referitor la

criticile vizând majorarea tarifului perceput pentru reclamantă s-ar datora

unor acte normative evocate, transferarea fondurilor și relațiile dintre

instituțiile implicate în astfel de operațiuni de finanțare, Înalta Curte

urmează să le respingă, întrucât acestea tind la o restabilire a situației de

fapt, deja existentă, și care nu poate forma obiectul controlului judiciar în

recurs, decât din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute strict și

limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. În același sens, urmează să

înlăture susținerea recurentului ca ar avea calitatea de intermediar al

serviciilor efectuate în temeiul dispozițiilor legale evocate, întrucât această

chestiune vizează reaprecierea situației de fapt, adică aspect de netemeinicie,

ce nu poate constitui un control judiciar în recurs.

Nici critica cu

privire la faptul că recurentul nu are calitatea de beneficiar direct al

serviciilor de gospodărie comunală, nu este fondată, întrucât așa cum s-a

arătat mai sus, proveniența fondurilor fiind un aspect care se referă la

raporturile între autoritățile publice locale și cea județeană. Trebuie

menționat, așa cum a reținut în mod corect instanța de apel, că pârâtul are o

obligație de plată conform art. 5 din O.U.G. nr. 41/2001, din conținutul căruia

rezultă că aceste diferențe de tarif nu constituie un venit al beneficiarului

serviciului, sumă care este achitată de pârât direct furnizorului în nume

propriu.

Mai mult, trebuie

reamintit că diferența de tarif are natura unei plăți a serviciilor de

gospodărire comunală, reglementată de art. 25 din Legea nr. 326/2001, pârâții

având obligația de plată a tarifului de gospodărire comunală, în limitele

prevăzute de art. 25 din O.U.G. nr. 41/2001

În ceea ce privește

susținerea recurentului că nu datorează penalități, se constată că, cuantumul

acestor penalități a fost calculat doar raportat la diferențele de tarif și

respectiv facturi ce erau datorate de Primăria municipiului Petroșani, iar nu

la partea ce revenea fiecărui beneficiar persoană fizică sau juridică.

Astfel, s-a apreciat

în mod corect, de către instanța de apel incidența prevederilor art. 25 alin.

(1) din Legea nr. 326/2001, atât în cazul beneficiarilor serviciilor prestate

de către antecesoarea reclamantei pentru partea din factură datorată, cât și în

cazul pârâtului pentru diferența de tarif ce o achita în contul persoanei

îndreptățite, în baza O.U.G. nr. 41/2001.

Cu privire la

susținerile pârâtului, potrivit cărora, instanța de apel ar fi avut obligația

de a cerceta în ce măsură sumele trebuiau acoperite din bugetul local și care

erau obligațiile Consiliului Județean Hunedoara, se constată că sunt nefondate,

întrucât prin O.U.G. nr. 41/2001, legiuitorul a stabilit o obligație solidară

pasivă a unităților administrativ-teritoriale în ceea ce privește alocarea

sumelor necesare.

Mai mult decât atât,

deși în cuprinsul actului normativ nu există vreo dispoziție cu privire la

sursa de finanțare, actul normativ prevede clar că aceste diferențe se suportă

de la bugetele locale, astfel că în vederea acordării diferențelor de tarife,

Primăria avea obligația de a face toate demersurile pentru obținerea fondurilor

necesare.

Susținerile

recurentului cu privire la penalități vor fi înlăturate, ca nefondate având în

vedere considerentele anterior expuse; deși recurentul invocă aplicarea greșită

a legii, criticile vizând calitatea de intermediar al serviciilor, modalitatea

de plată și derularea unor asemenea operațiuni în lumina dispozițiilor legale

enunțate mai sus, tind spre o reapreciere a situației de fapt stabilită sau o

reapreciere a probelor administrate în cauză referitoare la plata penalităților

sau cuantumul acestora.

De altfel,

neachitarea în termenul prevăzut de acest articol a sumelor datorate îi este

direct imputabilă pârâtului, debitor în temeiul legii al unei obligații

conjuncte, fiind justificată instituirea în sarcina sa a obligației de a achita

penalitățile de întârziere calculate în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr.

325/2001 și egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul

de stat, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului, cum

corect a reținut instanța de apel.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca

nefondat recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Municipiul Petroșani prin Primar împotriva

Deciziei nr. 35 din 4 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS