ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6306/97/2009, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta SC A.S.V.J. SA Petroșani și continuată de SC N.S.V.J. SA Petroșani, în urma divizării, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Petroșani și Primăria municipiului Petroșani, obligarea pârâtului la plata sumei de 451.878,95 ROL cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada martie 2004 - decembrie 2006 pentru debitele achitate cu întârziere reprezentând diferențe de tarif acordate de pârât pentru familiile cu venituri reduse, conform O.U.G.

nr. 41/2001, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că este îndreptățită la penalitățile solicitate pentru plata cu întârziere, la data de 21 decembrie 2006, de către pârât a contravalorii diferențelor de tarif la serviciile de furnizare apă potabilă necesară consumului casnic pe care le-a prestat familiilor cu venituri reduse ale căror locuințe de domiciliu se află pe raza teritorială a Văii Jiului. S-a mai susținut că a solicitat plata acestor penalități și pe calea unei somații de plată care i-a fost respinsă, s-au invocat dispozițiile art. 969, 1073 C. civ. și prevederile O.U.G. nr. 41/2001.

Prin întâmpinarea depusă s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată întrucât actul normativ în temeiul căruia s-au acordat aceste facilități nu prevede plata într-un anumit termen a diferențelor de tarif și, respectiv, a penalităților pentru eventualele întârzieri la plată, neavând calitatea de beneficiar și nefiindu-i opozabile dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 și ale prevederilor clauzelor contractuale din contractele încheiate cu consumatorii, față de aceste contracte, Primăria fiind un terț. Prin aceeași întâmpinare s-a mai arătat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 104/2005, datoriile R.A.A.V.J. (antecesoarea reclamantei) către Fondul de Risc constituit la Ministerul Finanțelor Publice, au fost anulate, iar prin acordarea acestor penalități, s-ar ajunge la situația îmbogățirii fără justă cauză, dispozițiile art. 969 și 1073 C. civ., nefiind incidente în cauză câtă vreme între cele două părți nu s-a încheiat vreun contract.

Prin Sentința nr. 489/CA/2010, instanța a respins acțiunea comercială formulată și precizată, înaintată de reclamanta SC A.S.V.J. SA Petroșani împotriva pârâților Municipiul Petroșani și Primăria Petroșani Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 41/2001 s-a stabilit că diferențele de tarif, acordate în scopul de a sprijini familiile cu venituri reduse, se acoperă de la bugetele locale și din bugetul propriu al Consiliului Județean Hunedoara. Potrivit aceluiași act normativ, prima instanță a mai reținut că obligarea pârâților la plata sumelor stabilite nu prevede plata penalităților pentru eventuale întârzieri la plata acestor sume Pârâta Primăria municipiului Petroșani a achitat suma de 914.000 ROL.

Prima instanță a apreciat că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 care se referă la persoanele fizice și juridice beneficiare directe a serviciilor de gospodărie comunală, iar pârâții nu răspund în calitate de beneficiari direcți ai serviciilor de gospodărie comunală. Ca atare dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 nu se referă la obligațiile izvorâte din ajutorarea persoanelor fizice și suportate de bugetele locale și de bugetul propriu al Consiliului Județean. Așa fiind, în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 41/2001 a fost respinsă ca nefondată acțiunea comercială formulată de reclamanta SC A.S.V.J. SA împotriva pârâților Primăria Municipiului Petroșani și Municipiul Petroșani.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, continuată de SC N.S.V.J. SRL prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea apelului s-a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât art. 8 din O.U.G. nr. 41/2011 prevede că furnizorul de servicii operează încasările corespunzător facturilor emise către clienții săi la primirea sumelor, astfel că nu există niciun temei legal pentru stoparea penalităților prevăzute de Legea nr. 326/2001. În ce privește obligațiile de plată a debitului a trecut în sarcina primăriei și obligația de plată a accesoriilor urmează principalul, a susținut apelanta, aceasta fiind în sarcina primăriei, culpa nefiind a beneficiarilor, ci a primăriei care nu a achitat diferențele acordate.

Apelanta a susținut că Guvernul a alocat sume pentru plata datoriilor prin H.G. nr. 1667/2006, ceea ce denotă că aceste penalități au fost calculate în mod legal, iar faptul că primăriile au refuzat să achite penalitățile de întârziere, a condus la creșterea datoriilor societății. În drept se invocă art. 282 C. proc. civ., O.U.G. nr. 41/2001 și Legea nr. 326/2001. Prin Decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în Dosar nr. 6306.1/97/2009 a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de SC N.S.V.J. SRL. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a fost admis prin Decizia nr. 2823/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciindu-se că reclamantei nu i s-a comunicat încheierea prin care i s-a respins cererea de acordare a facilităților la plata taxei de timbru.

În rejudecare, față de intrarea reclamantei apelante în procedura insolvenței, s-a constatat că apelul este scutit de taxa de timbru potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. În rejudecare a fost efectuat un raport de expertiză contabilă de către expertul G.E., care concluzionează că valoarea penalităților calculate este de 500.981,17 ROL. Prin Decizia nr. 35 din 4 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, s-a admis apelul reclamantei și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 451.878,95 ROL reprezentând penalități de întârziere și suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în apel. S-a reținut că pârâții au obligația legală de a face plata, așa cum rezultă din prevederile art. 8 alin. (2) din O.U.G.

nr. 41/2001, iar reclamanta, în calitate de succesoare a furnizorului R.A.A.V.J., are dreptul de a primi sumele reprezentând diferențe de tarif de la primărie. Pârâții au o obligație de plată, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 41/2001, care arată că aceste diferențe de tarif nu constituie venit al beneficiarului serviciului. Suma respectivă este plătită de pârât direct furnizorului în nume propriu și nu în numele beneficiarului. Dacă plata s-a efectuat în numele beneficiarului atunci suma respectivă ar reprezenta un venit al beneficiarului, ceea ce nu este cazul în speță. Sumele cu titlu de sprijin sunt suportate din bugetul unității administrativ-teritoriale prevăzut de art. 1 și art. 3 din O.U.G.

nr. 41/2001 și din bugetul Consiliului Județean Hunedoara. O.U.G. nr. 41/2001 nu stabilește o proporție sau o ordine în care aceste sume sunt suportate de autoritățile locale sau județene, astfel că obligația apare ca fiind solidară, reclamanta având posibilitatea să solicite sumele oricăruia dintre debitori în întregime. Această diferență de tarif are natura unei plăți a serviciilor de gospodărire comunală, care este reglementată de art. 25 din Legea nr. 326/2001, pârâții având obligația de plată a tarifului de gospodărire comunală, în limitele prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 41/2001. În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 326/2001, datorează și majorări de întârziere, conform art. 25 alin. (2) din aceeași ordonanță.

Astfel, obligația de a achita contravaloarea acestor diferențe de tarif are o bază legală, născându-se direct în temeiul actului normativ, titularii facturilor emise de furnizorul de servicii de alimentare cu apă și canalizare urmând să achite doar diferența până la concurența sumei datorate, în acord cu dispozițiile alin. (3) al art. 8. Împrejurarea că aceste sume ce trebuie achitate de primăriile localităților enumerate la art. 1 se acoperă de la bugetele locale și din bugetul propriu al Consiliului Județean Hunedoara nu este de natură de a exonera pârâtul de obligația ce-i incumbă, proveniența fondurilor fiind un aspect ce vizează raporturile între autoritățile publice locale și cea județeană.

Această plată nu este condiționată nici de alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția Guvernului, prin H.G. nr. 1667/2006. Având în vedere înscrisurile depuse de reclamantă, cu ocazia efectuării expertizei, cuantumul acestor penalități a fost calculat doar raportat la diferențele de tarif și respectiv facturi ce erau datorate de Primăria Municipiului Petroșani iar nu la partea ce revenea fiecărui beneficiar persoană fizică sau juridică. Față de considerentele expuse, instanța de apel a constatat că nu s-a reținut de către prima instanță incidența prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 325/2001 atât în cazul beneficiarilor serviciilor prestate de către antecesoarea reclamantei pentru partea din factură datorată, cât și în cazul pârâtului pentru diferența de tarif ce o achita în contul persoanei îndreptățite în baza O.U.G.

nr. 41/2001. Astfel, neachitarea în termenul prevăzut de acest articol a sumelor datorate îi este direct imputabilă pârâtului, debitor în temeiul legii al unei obligații conjuncte, fiind justificată instituirea în sarcina sa a obligației de a achita penalitățile de întârziere calculate în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 325/2001 și egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului. Penalitățile solicitate de apelanta reclamantă îndeplinesc condițiile precizate, iar cuantumul acestora a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă la suma de 500.981,71 ROL. S-a avut în vedere că suma calculată de expertul contabil depășește valoarea solicitată prin acțiune de reclamantă, de 451.878,95 ROL, și cum reclamanta nu și-a majorat câtimea obiectului cererii potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ., instanța de apel a obligat pârâți la suma cerută de reclamantă în cererea de chemare în judecată, în sumă de 451.878,95 ROL penalități de întârziere. În baza art. 274 C. proc. civ. au fost obligați pârâții și la plata cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 2.000 RON. Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâtul Municipiul Petroșani prin Primar a declarat recurs. În motivarea recursului, pârâtul arată că scopul acestui act normativ O.U.G. nr. 41/2001 a fost de a sprijini familiile cu venituri reduse la plata sumelor datorate pentru serviciile furnizate de reclamantă, întrucât tariful practicat de furnizor a fost majorat datorită împrumutul extern pentru investiții făcute de R.A.A.V.J.

Precizează că aplicabilitatea acestui act normativ este condiționată de rambursarea de că către R.A.A.V.J. a creditului extern; sub aspectul împrumuturilor externe, recurenta invocă acte normative, O.U.G. nr. 104/2005 privind completarea O.U.G. nr. 34/1996 pentru ratificarea unor acorduri de împrumut și de garanție externe și a unor amendamente la un acord de împrumut extern A prevăzut faptul că rambursarea ratelor de capital curent, precum și plata dobânzilor, până la finalizarea, din bugetul propriu al județului Hunedoara, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; în același context, recurenta invocă preambulul actelor normative evocate și potrivit cărora finanțarea proiectului pentru alimentarea cu apă și protecția Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, din fonduri de la bugetul de stat și din alocații de la bugetul Consiliului Județean Hunedoara.

Sub acest din urmă aspect, în opinia recurentului, calitatea procesuală pasivă ar trebuit să aibă statul. Prin modul în care se transferă fondurile menționate, recurentul nu are calitatea decât de intermediar, fapt care nu face ca obligația la care a fost obligat să fie în sarcina sa. În temeiul O.U.G. nr. 41/2001 s-a stabilit că aceste ajutoare se acoperă de la bugetele locale și din bugetul propriu al Consiliului Județean Hunedoara, fără a se stabili cota de participare din fiecare din cele două bugete și fără a se fi prevăzut și sursa de finanțare. O altă critică a recurentului se referă la măsura dispusă de instanța de apel de efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii penalităților de întârziere, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărire comunală, respectiv în raport de textele de lege evocate, recurentul nu răspunde în calitate de beneficiar direct al serviciilor de gospodărie comunală.

De asemenea, recurentul susține că nu îi pot fi percepute penalități de întârziere, deoarece O.U.G. nr. 41/2001 prevede că diferențele de tarif urma să fie plătite până la rambursarea creditului extern de către R.A.A.V.J., ori prin adoptarea O.U.G. nr. 104/2005, datoriile R.A.A.V.J. către Fondul de risc constituit la Ministerul Finanțelor Publice din care s-a asigurat plata serviciului datoriei publice a României către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare au fost anulate. Prin urmare, față de aceste împrejurări, recurentul susține că nu poate fi obligat la plata penalităților de întârziere, ceea ce înseamnă îmbogățire fără justă cauză. Recurentul mai critică decizia recurată și sub aspectul că în mod greșit s-a apreciat că Primăria Municipiului Petroșani a recunoscut debitul datorat, dar l-a achitat cu întârziere, deoarece nu a fost vorba de o recunoaștere a debitului, iar sumele calculate de R.A.A.V.J.

au fost achitate nu din bugetul local care nu dispunea de asemenea sume, ci din fondurile alocate de la bugetul de stat în acest sens. Prin urmare, recurentul susține că O.U.G. nr. 41/2001 nu prevede plata penalităților și este de notorietate că R.A.A.V.J. a facturat populației, inclusiv beneficiarilor prevederilor O.U.G. nr. 41/2001, contravaloarea tuturor serviciilor, fără a ține cont de diferențe de tarif prevăzute de borderourile întocmite de Primăria Municipiului Petroșani și chiar penalități de întârziere. Recursul este nefondat conform considerentelor expuse în continuare: În cauză Înalta Curte constată că în mod corect au fost aplicate dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 1 și 3 din O.U.G.

nr. 41/2001, potrivit cărora pârâtul Municipiului Petroșani are obligația de a acorda familiilor cu venituri mici sprijin financiar în sensul suportării diferențelor de tarif la serviciile de alimentare cu apă și canalizare, iar reclamanta, la rândul său, în calitate de succesoare a furnizorului R.A.A.V.J. are dreptul de a primi sumele reprezentând diferențe de tarif de la primărie. Referitor la criticile vizând majorarea tarifului perceput pentru reclamantă s-ar datora unor acte normative evocate, transferarea fondurilor și relațiile dintre instituțiile implicate în astfel de operațiuni de finanțare, Înalta Curte urmează să le respingă, întrucât acestea tind la o restabilire a situației de fapt, deja existentă, și care nu poate forma obiectul controlului judiciar în recurs, decât din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. În același sens, urmează să înlăture susținerea recurentului ca ar avea calitatea de intermediar al serviciilor efectuate în temeiul dispozițiilor legale evocate, întrucât această chestiune vizează reaprecierea situației de fapt, adică aspect de netemeinicie, ce nu poate constitui un control judiciar în recurs. Nici critica cu privire la faptul că recurentul nu are calitatea de beneficiar direct al serviciilor de gospodărie comunală, nu este fondată, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, proveniența fondurilor fiind un aspect care se referă la raporturile între autoritățile publice locale și cea județeană. Trebuie menționat, așa cum a reținut în mod corect instanța de apel, că pârâtul are o obligație de plată conform art. 5 din O.U.G.

nr. 41/2001, din conținutul căruia rezultă că aceste diferențe de tarif nu constituie un venit al beneficiarului serviciului, sumă care este achitată de pârât direct furnizorului în nume propriu. Mai mult, trebuie reamintit că diferența de tarif are natura unei plăți a serviciilor de gospodărire comunală, reglementată de art. 25 din Legea nr. 326/2001, pârâții având obligația de plată a tarifului de gospodărire comunală, în limitele prevăzute de art. 25 din O.U.G. nr. 41/2001 În ceea ce privește susținerea recurentului că nu datorează penalități, se constată că, cuantumul acestor penalități a fost calculat doar raportat la diferențele de tarif și respectiv facturi ce erau datorate de Primăria municipiului Petroșani, iar nu la partea ce revenea fiecărui beneficiar persoană fizică sau juridică.

Astfel, s-a apreciat în mod corect, de către instanța de apel incidența prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 326/2001, atât în cazul beneficiarilor serviciilor prestate de către antecesoarea reclamantei pentru partea din factură datorată, cât și în cazul pârâtului pentru diferența de tarif ce o achita în contul persoanei îndreptățite, în baza O.U.G. nr. 41/2001. Cu privire la susținerile pârâtului, potrivit cărora, instanța de apel ar fi avut obligația de a cerceta în ce măsură sumele trebuiau acoperite din bugetul local și care erau obligațiile Consiliului Județean Hunedoara, se constată că sunt nefondate, întrucât prin O.U.G. nr. 41/2001, legiuitorul a stabilit o obligație solidară pasivă a unităților administrativ-teritoriale în ceea ce privește alocarea sumelor necesare.

Mai mult decât atât, deși în cuprinsul actului normativ nu există vreo dispoziție cu privire la sursa de finanțare, actul normativ prevede clar că aceste diferențe se suportă de la bugetele locale, astfel că în vederea acordării diferențelor de tarife, Primăria avea obligația de a face toate demersurile pentru obținerea fondurilor necesare. Susținerile recurentului cu privire la penalități vor fi înlăturate, ca nefondate având în vedere considerentele anterior expuse; deși recurentul invocă aplicarea greșită a legii, criticile vizând calitatea de intermediar al serviciilor, modalitatea de plată și derularea unor asemenea operațiuni în lumina dispozițiilor legale enunțate mai sus, tind spre o reapreciere a situației de fapt stabilită sau o reapreciere a probelor administrate în cauză referitoare la plata penalităților sau cuantumul acestora.

De altfel, neachitarea în termenul prevăzut de acest articol a sumelor datorate îi este direct imputabilă pârâtului, debitor în temeiul legii al unei obligații conjuncte, fiind justificată instituirea în sarcina sa a obligației de a achita penalitățile de întârziere calculate în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 325/2001 și egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului, cum corect a reținut instanța de apel. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Petroșani prin Primar împotriva Deciziei nr. 35 din 4 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS