ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2012

Ședința publică de la 7 februarie 2012

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr.

6304/97/2009, formulată, precizată de reclamanta SC A.S. Valea Jiului SA

Petroșani și continuată de SC N.S. Valea Jiului SA Petroșani, în urma

divizării, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Vulcan, prin

Primar, obligarea pârâtului la plata sumei de 471.890,91 lei cu titlu de

penalități de întârziere calculate pentru perioada martie 2004 - decembrie

2006, pentru debitele achitate cu întârziere reprezentate de diferențe de tarif

acordate de pârât pentru familiile cu venituri reduse, conform O.U.G. nr.

41/2001, cu cheltuieli de judecată.

Prin

sentința nr. 1578/CA/2010, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea comercială

formulată și precizată, înaintată de reclamanta SC A.S. Valea Jiului SA

Petroșani și continuată de SC N.S. Valea Jiului SA Petroșani și a obligat

pârâtul Municipiul Vulcan, prin primar să plătească reclamantei suma de

471.890,91 lei cu titlu de penalități de întârziere.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 27 mai 2010,

din SC A.S. Valea Jiului SA, s-a desprins societatea nou înființată - SC N.S. Valea

Jiului SRL - în al cărei activ a fost transmisă și creanța de 471.890,91 lei ce

face obiectul litigiului de față, operând o transmisiune a calității procesuale

active, fosta R.A.A. Valea Jiului Petroșani, antecesoarea reclamantei fiind

singurul agent specializat în furnizarea serviciilor de apă potabilă și

canalizare din perimetrul Văii Jiului.

S-a

reținut de prima instanță că, în absența unor prevederi exprese ale legii,

clauzele contractului de furnizare nu pot fi modificate (art. 969 C. civ.) și

acestea îi conferă reclamantei dreptul de beneficia de dezdăunări, în cazul în

care tariful nu a fost achitat la termen, indiferent în sarcina cui ar fi fost

stabilită plata acestuia, însăși legiuitorul prevăzând la art. 25 alin. (2) a

Legii 326/2001, faptul că întârzierile la plată de peste 30 de zile atrag de

drept majorări de întârziere în cuantum egal cu cele utilizate pentru neplata

obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul

debitului.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Vulcan, prin primar, care a

solicitat desființarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

Curtea

de Apel Alba-Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 20 din 23 februarie

2011 a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Vulcan, prin

primar, apreciind că, în mod temeinic s-a reținut de către prima instanță

incidența prevederilor art. 25 alin. (1)din Legea nr. 325/2001, atât în cazul

beneficiarilor serviciilor prestate de către antecesoarea reclamantei pentru

partea din factură datorată, cât și în cazul pârâtului pentru diferența de

tarif ce o achita în contul persoanei îndreptățite în baza O.U.G. nr. 41/2001.

S-a

mai reținut că, neachitarea în termenul prevăzut de acest articol a sumelor

datorate îi este direct imputabilă pârâtului, debitor în temeiul legii al unei

obligații conjuncte, fiind justificată instituirea în sarcina sa a obligației

de a achita penalitățile de întârziere calculate în temeiul art. 25 alin. (2)

din Legea nr. 325/2001 și egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor

față de bugetul de stat, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul

debitului.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, pârâtul MUNICIPIUL VULCAN PRIN PRIMAR a

declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri, iar pe fondul cauzei

respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

Critica

adusă deciziei atacate, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc.

civ. se circumscrie, de fapt, punctului 9 al art. 304, iar punctul 10 invocat

de către recurent nu mai poate fi supus analizei instanței de recurs, întrucât

această dispoziție a fost abrogată odată cu modificarea Codului de procedură

civilă adusă prin art.

I

pct.

111 din O.U.G. nr. 138/2000.

În

argumentarea motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul critică decizia sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art.

1 și art. 3 din O.U.G. nr. 41/2001, întrucât printr-un act normativ nu se poate

hotărî modul de cheltuire a bugetului unei unități administrativ teritoriale,

precum și a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001, potrivit

cărora, depășirea termenului de plată cu 30 de zile atrage majorări de

întârziere, prevedere ce se referă la titularii contractului de prestări

servicii, reglementare care, în opinia recurentului, nu îi este opozabilă.

Analizând

criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta

Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul pârâtului să fie

respins, pentru următoarele considerente:

Susținerea

recurentului privind inopozabilitatea contractului de prestări servicii nu

poate fi primită, deoarece fosta R.A.A. Valea Jiului Petroșani (antecesoarea reclamantei)

a încheiat cu Primăria municipiului Vulcan un protocol în anul 2007, din care

reiese că pârâtul a recunoscut existența debitului în litigiu, aspect corect

reținut de cele două instanțe, având în vedere că actul este semnat de Primarul

municipiului Vulcan, în calitate de coordonator de credite și de reprezentant

legal al unității administrativ teritoriale a municipiului Vulcan, conform

copiei protocolului din 27 iulie 2007, anexată la dosarul cauzei.

În

acest sens, susținerile recurentului referitoare la inaplicabilitatea acestor

prevederi legale sunt neîntemeiate, întrucât dispozițiile art. 25 din Legea nr.

326/2001 sunt incidente atât în cazul beneficiarilor direcți, pentru partea de

factură datorată, cât și în cazul recurentului, pentru partea de factură ce o

achita în contul persoanei îndreptățite, în baza O.U.G. nr. 41/2001.

În

ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la sumele reprezentând

penalități, se constată că, cuantumul acestor penalități a fost calculat doar

raportat la diferențele de tarif și respectiv facturi ce erau datorate de

Primăria Municipiului Vulcan, iar nu la partea ce revenea fiecărui beneficiar

persoană fizică sau juridică.

Astfel,

s-a apreciat în mod corect, de către instanța de apel incidența prevederilor

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 325/2001, atât în cazul beneficiarilor

serviciilor prestate de către antecesoarea reclamantei pentru partea din

factură datorată, cât și în cazul pârâtului pentru diferența de tarif ce o

achita în contul persoanei îndreptățite, în baza O.U.G. nr. 41/2001.

Cu

privire la susținerile pârâtului, potrivit cărora, instanța de apel ar fi avut

obligația de a cerceta în ce măsură sumele trebuiau acoperite din bugetul local

și care erau obligațiile Consiliului Județean Hunedoara, se constată că sunt

nefondate, întrucât prin O.U.G. nr. 41/2001, legiuitorul a stabilit o obligație

solidară pasivă a unităților administrativ - teritoriale în ceea ce privește

alocarea sumelor necesare.

Mai

mult decât atât, deși în cuprinsul actului normativ nu există vreo dispoziție

cu privire la sursa de finanțare, actul normativ prevede clar că aceste

diferențe se suportă de la bugetele locale, astfel că în vederea acordării

diferențelor de tarife, Primăria avea obligația de a face toate demersurile

pentru obținerea fondurilor necesare.

In

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL VULCAN PRIN PRIMAR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL VULCAN PRIN PRIMAR

împotriva deciziei nr. 20 din 23 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.