ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2012

Ședința publică de la 7 februarie 2012 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6304/97/2009, formulată, precizată de reclamanta SC A.S. Valea Jiului SA Petroșani și continuată de SC N.S. Valea Jiului SA Petroșani, în urma divizării, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Vulcan, prin Primar, obligarea pârâtului la plata sumei de 471.890,91 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada martie 2004 - decembrie 2006, pentru debitele achitate cu întârziere reprezentate de diferențe de tarif acordate de pârât pentru familiile cu venituri reduse, conform O.U.G.

nr. 41/2001, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 1578/CA/2010, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea comercială formulată și precizată, înaintată de reclamanta SC A.S. Valea Jiului SA Petroșani și continuată de SC N.S. Valea Jiului SA Petroșani și a obligat pârâtul Municipiul Vulcan, prin primar să plătească reclamantei suma de 471.890,91 lei cu titlu de penalități de întârziere. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 27 mai 2010, din SC A.S. Valea Jiului SA, s-a desprins societatea nou înființată - SC N.S. Valea Jiului SRL - în al cărei activ a fost transmisă și creanța de 471.890,91 lei ce face obiectul litigiului de față, operând o transmisiune a calității procesuale active, fosta R.A.A.

Valea Jiului Petroșani, antecesoarea reclamantei fiind singurul agent specializat în furnizarea serviciilor de apă potabilă și canalizare din perimetrul Văii Jiului. S-a reținut de prima instanță că, în absența unor prevederi exprese ale legii, clauzele contractului de furnizare nu pot fi modificate (art. 969 C. civ.) și acestea îi conferă reclamantei dreptul de beneficia de dezdăunări, în cazul în care tariful nu a fost achitat la termen, indiferent în sarcina cui ar fi fost stabilită plata acestuia, însăși legiuitorul prevăzând la art. 25 alin. (2) a Legii 326/2001, faptul că întârzierile la plată de peste 30 de zile atrag de drept majorări de întârziere în cuantum egal cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Vulcan, prin primar, care a solicitat desființarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamantei. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 20 din 23 februarie 2011 a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Vulcan, prin primar, apreciind că, în mod temeinic s-a reținut de către prima instanță incidența prevederilor art. 25 alin. (1)din Legea nr. 325/2001, atât în cazul beneficiarilor serviciilor prestate de către antecesoarea reclamantei pentru partea din factură datorată, cât și în cazul pârâtului pentru diferența de tarif ce o achita în contul persoanei îndreptățite în baza O.U.G.

nr. 41/2001. S-a mai reținut că, neachitarea în termenul prevăzut de acest articol a sumelor datorate îi este direct imputabilă pârâtului, debitor în temeiul legii al unei obligații conjuncte, fiind justificată instituirea în sarcina sa a obligației de a achita penalitățile de întârziere calculate în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 325/2001 și egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca valoarea penalităților să depășească cuantumul debitului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtul MUNICIPIUL VULCAN PRIN PRIMAR a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

Critica adusă deciziei atacate, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ. se circumscrie, de fapt, punctului 9 al art. 304, iar punctul 10 invocat de către recurent nu mai poate fi supus analizei instanței de recurs, întrucât această dispoziție a fost abrogată odată cu modificarea Codului de procedură civilă adusă prin art. I pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000. În argumentarea motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul critică decizia sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 1 și art. 3 din O.U.G.

nr. 41/2001, întrucât printr-un act normativ nu se poate hotărî modul de cheltuire a bugetului unei unități administrativ teritoriale, precum și a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001, potrivit cărora, depășirea termenului de plată cu 30 de zile atrage majorări de întârziere, prevedere ce se referă la titularii contractului de prestări servicii, reglementare care, în opinia recurentului, nu îi este opozabilă. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul pârâtului să fie respins, pentru următoarele considerente: Susținerea recurentului privind inopozabilitatea contractului de prestări servicii nu poate fi primită, deoarece fosta R.A.A.

Valea Jiului Petroșani (antecesoarea reclamantei) a încheiat cu Primăria municipiului Vulcan un protocol în anul 2007, din care reiese că pârâtul a recunoscut existența debitului în litigiu, aspect corect reținut de cele două instanțe, având în vedere că actul este semnat de Primarul municipiului Vulcan, în calitate de coordonator de credite și de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale a municipiului Vulcan, conform copiei protocolului din 27 iulie 2007, anexată la dosarul cauzei. În acest sens, susținerile recurentului referitoare la inaplicabilitatea acestor prevederi legale sunt neîntemeiate, întrucât dispozițiile art. 25 din Legea nr. 326/2001 sunt incidente atât în cazul beneficiarilor direcți, pentru partea de factură datorată, cât și în cazul recurentului, pentru partea de factură ce o achita în contul persoanei îndreptățite, în baza O.U.G.

nr. 41/2001. În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la sumele reprezentând penalități, se constată că, cuantumul acestor penalități a fost calculat doar raportat la diferențele de tarif și respectiv facturi ce erau datorate de Primăria Municipiului Vulcan, iar nu la partea ce revenea fiecărui beneficiar persoană fizică sau juridică. Astfel, s-a apreciat în mod corect, de către instanța de apel incidența prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 325/2001, atât în cazul beneficiarilor serviciilor prestate de către antecesoarea reclamantei pentru partea din factură datorată, cât și în cazul pârâtului pentru diferența de tarif ce o achita în contul persoanei îndreptățite, în baza O.U.G.

nr. 41/2001. Cu privire la susținerile pârâtului, potrivit cărora, instanța de apel ar fi avut obligația de a cerceta în ce măsură sumele trebuiau acoperite din bugetul local și care erau obligațiile Consiliului Județean Hunedoara, se constată că sunt nefondate, întrucât prin O.U.G. nr. 41/2001, legiuitorul a stabilit o obligație solidară pasivă a unităților administrativ - teritoriale în ceea ce privește alocarea sumelor necesare. Mai mult decât atât, deși în cuprinsul actului normativ nu există vreo dispoziție cu privire la sursa de finanțare, actul normativ prevede clar că aceste diferențe se suportă de la bugetele locale, astfel că în vederea acordării diferențelor de tarife, Primăria avea obligația de a face toate demersurile pentru obținerea fondurilor necesare.

In consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL VULCAN PRIN PRIMAR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL VULCAN PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 20 din 23 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.