ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 952/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, la data de 14 august 2012, petenta SC T. SRL a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin B.D. XXX, emis la 05 iunie 2012 în favoarea sa de către intimata SC C.S. SRL pentru suma de 12.000 RON, cu scadența la data de 31 iulie 2012. Prin Sentința civilă nr. 5540 din 14 august 2012, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, motivat de faptul că sediul intimatei-debitoare SC C.S. SRL se află în București, iar banca inițiatoare a refuzului este B.D. GSG Berceni. Învestită cu soluționarea cauzei, în urma decimării de competență, Judecătoria sectorului 4 București, prin Sentința civilă nr. 7378 din 27 septembrie 2012, a declinat la rândul său competența în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a se pronunța astfel, această din urmă instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 3 C. proc. civ., care prevăd în mod expres o competență teritorială alternativă pentru cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, CEC sau bilet la ordin, în sensul că aceasta aparține, în afară de instanța de la domiciliul/sediul debitorului, la care se referă art 5 și art. 7 alin. (1) C. proc. civ., și instanței de la locul plății. Reținând că deși sediul debitoarei SC C.S. SRL se afla în comuna Berceni, șos. B., jud. Ilfov, iar locul plății a fost prevăzut în biletul la ordin B.D. XXX ca fiind București, Judecătoria sectorului 4 a motivat că nu poate reține cauza spre soluționare deoarece Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, instanța de la domiciliul creditorului, a început formalitățile de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin B.D.

XXX, prin aplicarea ștampilei cu numele instanței și prin semnare de către grefier, fără a exista vreo mențiune cu privire la anularea acestora. Ivindu-se conflict negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte constată că în cauză, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei sector 4 București, pentru considerentele care urmează. Cererea dedusă judecății are ca obiect învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin seria B.D. YYY, emis la data de 05 iunie 2012 de către intimata SC C.S. SRL pentru suma de 12.000 RON, cu scadența la data de 31 iulie 2012. Din punct de vedere material, competența este atribuită judecătoriei, sens în care prevede art. 106 alin. (1) raportate la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, lege specială aplicabilă în cauză.

Potrivit art. 106 raportat la art. 47 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și după cum reiese și din pct. 510 raportat la art. 320 pct. b), c) și f) din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin, posesorul cambiei (sau biletului la ordin, pct. 320 fiind normă de trimitere și în cazul biletului la ordin), are următoarele drepturi în ceea ce privește o cambie pe care debitorul cambial nu o onorează la scadență: - Să intenteze o acțiune cambială prin care să obțină o hotărâre judecătorească asupra cambiei neplătite la scadență; - Să procedeze la executarea cambială.

"Pe baza cambiei ajunse la scadență și neplătită de debitorul cambial, posesorul acesteia poate cere judecătoriei învestirea ei cu formulă executorie (pct 320 lit. c)). Odată ce cambia a fost învestită cu formulă executorie, posesorul ei va putea proceda la îndeplinirea formalităților de executare, pe toată perioada de timp cât dreptul său nu a fost prescris. (...) Procedura de executare silită se va efectua de judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al cambiei (pct. 320 pct. f)." Astfel cum rezultă fără dubiu din cererea adresată Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, creditoarea SC T. SRL nu a optat pentru intentarea unei acțiuni prin care să obțină o hotărâre judecătorească asupra biletului la ordin neonorat la termen, ci a optat pentru executarea silită a acestui titlu de credit și instrument de plată pe care debitoarea sa SC C.S.

SRL i l-a emis, și al cărui beneficiar este (biletul la ordin din cauză). Or, învestirea cu formulă executorie reprezintă tocmai formalitatea prealabilă declanșării efective a procedurii executării silite, astfel că, cererea de învestire va trebui adresată judecătoriei în raza căreia urmează a se realiza executarea silită însăși, procedură ce va fi realizată de judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al biletului la ordin, astfel cum pct. 320 lit. f) din Norma-cadru a Băncii Naționale a României nr. 6/1994 dispune în mod expres. Ca atare, norma citată consacră o competență teritorială exclusivă, ceea ce se circumscrie unei norme de competență absolută, de ordine publică conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., ce poate fi invocată și din oficiu la prima zi de înfățișare, astfel cum art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ. dispune. Față de dispozițiile legale sus-menționate, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază se află locul de plată al biletului la ordin, împrejurarea că prima instanță sesizată a început formalitățile de învestire cu formulă executorie prin aplicarea ștampilei cu numele instanței la primirea cererii de învestire cu formulă executorie, reținută de Judecătoria sectorului 4 ca motiv de declinare a competenței, nu are nicio relevanță în cauză. În plus, astfel cum s-a arătat, incidența dispozițiilor art. 5 și 10 pct. 3, cu atragerea incidenței art. 12 C. proc.

civ. (în ce privește alegerea instanței dintre una sau mai multe instanțe deopotrivă competente), nu poate fi reținută în etapa execuțională, procedura executării silite (în principiu, ulterioară - excepțiile privesc situația altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, dar întotdeauna distinctă de etapa jurisdicțională), având norme proprii atât de competență materială, cât și de competență teritorială. Cât timp creditoarea SC T. SRL nu a optat pentru formularea unei cereri de chemare în judecată potrivit art. 109 C. proc.

civ., posibilitate care exista la îndemâna sa, astfel cum se prevede în mod explicit la art. 106 raportat la art. 47 din Legea nr. 58/1934, precum și la pct. 320 lit. b) prima teză din Norma-cadru a Băncii Naționale a României nr. 6/1994, prin soluționarea căreia să tindă la obținerea unei hotărâri judecătorești, ci a ales modalitatea alternativă a învestirii cu formulă executorie a biletului la ordin, în mod cert era necesar a fi observate regulile de competență corespunzătoare acestei etape execuționale, atât pentru determinarea competenței materiale, dar și a celei teritoriale. Cum în această materie este prevăzută o normă de competență teritorială exclusivă, cea de la locul plății biletului la ordin, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2013. Procesat de GGC - NN