ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 952/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Drobeta-Turnu Severin, la data de 14 august 2012, petenta SC T. SRL a solicitat

învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin B.D. XXX, emis la 05

iunie 2012 în favoarea sa de către intimata SC C.S. SRL pentru suma de 12.000

RON, cu scadența la data de 31 iulie 2012.

Prin Sentința civilă

nr. 5540 din 14 august 2012, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4

București, motivat de faptul că sediul intimatei-debitoare SC C.S. SRL se află

în București, iar banca inițiatoare a refuzului este B.D. GSG Berceni.

Învestită cu

soluționarea cauzei, în urma decimării de competență, Judecătoria sectorului 4

București, prin Sentința civilă nr. 7378 din 27 septembrie 2012, a declinat la

rândul său competența în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a se pronunța

astfel, această din urmă instanță a reținut că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 10 pct. 3 C. proc. civ., care prevăd în mod expres o

competență teritorială alternativă pentru cererile ce izvorăsc dintr-o cambie,

CEC sau bilet la ordin, în sensul că aceasta aparține, în afară de instanța de

la domiciliul/sediul debitorului, la care se referă art 5 și art. 7 alin. (1)

C. proc. civ., și instanței de la locul plății.

Reținând că deși

sediul debitoarei SC C.S. SRL se afla în comuna Berceni, șos. B., jud. Ilfov,

iar locul plății a fost prevăzut în biletul la ordin B.D. XXX ca fiind

București, Judecătoria sectorului 4 a motivat că nu poate reține cauza spre soluționare

deoarece Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, instanța de la domiciliul

creditorului, a început formalitățile de învestire cu formulă executorie a

biletului la ordin B.D. XXX, prin aplicarea ștampilei cu numele instanței și

prin semnare de către grefier, fără a exista vreo mențiune cu privire la

anularea acestora.

Ivindu-se conflict

negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost

trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Înalta Curte constată

că în cauză, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei sector 4

București, pentru considerentele care urmează.

Cererea dedusă

judecății are ca obiect învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin

seria B.D. YYY, emis la data de 05 iunie 2012 de către intimata SC C.S. SRL

pentru suma de 12.000 RON, cu scadența la data de 31 iulie 2012.

Din punct de vedere

material, competența este atribuită judecătoriei, sens în care prevede art. 106

alin. (1) raportate la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei

și biletului la ordin, lege specială aplicabilă în cauză.

Potrivit art. 106

raportat la art. 47 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin

și după cum reiese și din pct. 510 raportat la art. 320 pct. b), c) și f) din

Norma-cadru nr. 6/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu

cambii și bilete la ordin, posesorul cambiei (sau biletului la ordin, pct. 320

fiind normă de trimitere și în cazul biletului la ordin), are următoarele drepturi

în ceea ce privește o cambie pe care debitorul cambial nu o onorează la

scadență:

- Să intenteze o

acțiune cambială prin care să obțină o hotărâre judecătorească asupra cambiei

neplătite la scadență;

- Să procedeze la

executarea cambială.

"Pe baza cambiei

ajunse la scadență și neplătită de debitorul cambial, posesorul acesteia poate

cere judecătoriei învestirea ei cu formulă executorie (pct 320 lit. c)).

Odată ce cambia a

fost învestită cu formulă executorie, posesorul ei va putea proceda la

îndeplinirea formalităților de executare, pe toată perioada de timp cât dreptul

său nu a fost prescris. (...) Procedura de executare silită se va efectua de

judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al cambiei (pct. 320 pct.

f)."

Astfel cum rezultă

fără dubiu din cererea adresată Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, creditoarea

SC T. SRL nu a optat pentru intentarea unei acțiuni prin care să obțină o

hotărâre judecătorească asupra biletului la ordin neonorat la termen, ci a

optat pentru executarea silită a acestui titlu de credit și instrument de plată

pe care debitoarea sa SC C.S. SRL i l-a emis, și al cărui beneficiar este

(biletul la ordin din cauză).

Or, învestirea cu

formulă executorie reprezintă tocmai formalitatea prealabilă declanșării

efective a procedurii executării silite, astfel că, cererea de învestire va

trebui adresată judecătoriei în raza căreia urmează a se realiza executarea

silită însăși, procedură ce va fi realizată de judecătoria în a cărei rază se

află locul de plată al biletului la ordin, astfel cum pct. 320 lit. f) din

Norma-cadru a Băncii Naționale a României nr. 6/1994 dispune în mod expres.

Ca atare, norma

citată consacră o competență teritorială exclusivă, ceea ce se circumscrie unei

norme de competență absolută, de ordine publică conform art. 159 alin. (1) pct.

3 C. proc. civ., ce poate fi invocată și din oficiu la prima zi de înfățișare,

astfel cum art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ. dispune.

Față de dispozițiile

legale sus-menționate, care instituie o competență teritorială exclusivă în

favoarea judecătoriei în a cărei rază se află locul de plată al biletului la

ordin, împrejurarea că prima instanță sesizată a început formalitățile de

învestire cu formulă executorie prin aplicarea ștampilei cu numele instanței la

primirea cererii de învestire cu formulă executorie, reținută de Judecătoria

sectorului 4 ca motiv de declinare a competenței, nu are nicio relevanță în

cauză.

În plus, astfel cum

s-a arătat, incidența dispozițiilor art. 5 și 10 pct. 3, cu atragerea

incidenței art. 12 C. proc. civ. (în ce privește alegerea instanței dintre una

sau mai multe instanțe deopotrivă competente), nu poate fi reținută în etapa

execuțională, procedura executării silite (în principiu, ulterioară -

excepțiile privesc situația altor titluri executorii decât hotărârile

judecătorești, dar întotdeauna distinctă de etapa jurisdicțională), având norme

proprii atât de competență materială, cât și de competență teritorială.

Cât timp creditoarea

SC T. SRL nu a optat pentru formularea unei cereri de chemare în judecată

potrivit art. 109 C. proc. civ., posibilitate care exista la îndemâna sa,

astfel cum se prevede în mod explicit la art. 106 raportat la art. 47 din Legea

nr. 58/1934, precum și la pct. 320 lit. b) prima teză din Norma-cadru a Băncii

Naționale a României nr. 6/1994, prin soluționarea căreia să tindă la obținerea

unei hotărâri judecătorești, ci a ales modalitatea alternativă a învestirii cu

formulă executorie a biletului la ordin, în mod cert era necesar a fi observate

regulile de competență corespunzătoare acestei etape execuționale, atât pentru

determinarea competenței materiale, dar și a celei teritoriale.

Cum în această

materie este prevăzută o normă de competență teritorială exclusivă, cea de la

locul plății biletului la ordin, Înalta Curte urmează a stabili competența de

soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie în favoarea

Judecătoriei sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN