ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 149/2015

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 februarie 2013, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub număr de dosar 7181/3/2013, reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC K.P.

SRL: - obligarea pârâtei la plata sumei de 2517,01 lei (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru desfășurarea activității de retransmitere prin cablu, în perioada noiembrie 2011 - februarie 2012; - obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate în raport de pct. 9 din Decizia ORDA nr. 327/2010 și de capitolul 5 Remunerații pct. 5.4 lit. a) din autorizația de licență încheiată de pârâtă cu A.; - obligarea pârâtei la transmiterea rapoartelor financiare aferente lunilor martie - decembrie 2012, conform Deciziei ORDA nr. 327/2010 în vederea calculării cuantumului remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și necesare emiterii facturilor corespunzătoare; - obligarea pârâtei la achitarea prejudiciului estimat prin netransmiterea rapoartelor în valoare de 6.529,39 lei (cu TVA inclus).

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 8/1996, art. 1350 din noul C. civ. Prin Sentința civilă nr. 1865 din 07 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a instanțelor din București. A fost dispusă declinarea soluționării cauzei privind pe reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. și pe pârâtă K.P. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 95 din noul C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță toate procesele și cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Conform 94 pct. 1 lit. j) din noul C. proc. civ., competența în primă instanță în materia litigiilor evaluabile în bani sub limita de 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, revine judecătoriei. S-a constatat că, în speță, litigiul este evaluabil în bani, valoarea acestui situându-se potrivit cererii de chemare în judecată sub limita de 200.000 lei, neexistând nicio dispoziție cuprinsă în legea specială, Legea nr. 8/1996, care să consacre competența tribunalului în această materie. În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale s-a reținut că prin autorizația de licență neexclusivă nr. 7 C din 06 ianuarie 2012, părțile au stabilit că plata remunerației urmează a se face în contul reclamantei deschis la B. Sucursala Titan.

În condițiile în care locul executării parțiale a obligațiilor este în București, sector 3, iar pricina nu formează obiectul unei competențe teritoriale exclusive potrivit art. 117 - 121 din noul C. proc. civ., competența este alternativă și poate reveni Judecătoriei Sectorului 3 București, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub număr de dosar 4394/301/2014. Prin Sentința civilă nr. 355 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată de pârâtă prin întâmpinare și a fost dispusă declinarea judecării prezentei cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reținându-se, în esență, incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) din noul C. proc.

civ., potrivit cărora, competența este determinată de domiciliul sau sediul pârâtului la momentul înregistrării acțiunii. Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a reținut, în esență, că art. 107 din noul C. proc. civ. instituie regula generală potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanței din circumscripția teritorială în care își are domiciliul sau sediul pârâtul. S-a constatat că reclamanta invocă întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale rezultată din contractul - autorizație de licență neexclusivă nr. 7/C din 06 ianuarie 2012, iar locul executării parțiale a obligațiilor este în București, sector 3, conform art. 5.4, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) punctul 3 din noul C. proc.

civ. S-a apreciat că aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece cauza pendinte, iar dispozițiile art. 116 din noul C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței la care înțelege să introducă acțiunea, astfel că aceea instanță va deveni competentă să soluționeze litigiul cu care a fost învestită. Astfel, prin Sentința nr. 12796 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. a chemat în judecată pe pârâta K.P.

SRL, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 2517,01 lei sumă reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru desfășurarea activității de retransmitere prin cablul pentru perioada noiembrie 2011- februarie 2012, conform facturilor depuse la dosarul cauzei și contractului din 06 ianuarie 2012. Potrivit art. 5.4 din contractul-autorizație de licență neexclusivă din 06 ianuarie 2012, contract în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale și pentru care se solicită plata sumei de 2517,01 lei, modalitatea de plata a remunerației se va efectua de către utilizator în contul deschis la B. sucursala Titan pe numele A. Conform dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul", dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010: "în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract". Art. 116 din noul C. proc. civ.

dispune că: "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, având în vedere și textele legale anterior evocate, reclamanta având posibilitatea de a introduce acțiunea la oricare dintre instanțele de la locul executării parțiale a obligațiilor care este în București, sector 3 (conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ.) ori de la sediul pârâtei care este în Craiova (conform art. 107 din noul C. proc. civ.), aceste instanțe fiind deopotrivă competente. În cauză, opțiunea reclamantei Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. a fost în sensul soluționării cauzei la București, prin urmare, la instanța în a cărei rază teritorială se află locul executării parțiale a obligațiilor, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, opțiune susținută de prevederile art. 116 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective. Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2015. Procesat de GGC - NN