ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 149/2015

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18

februarie 2013, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub număr

de dosar 7181/3/2013, reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau

Executanți - A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC K.P. SRL:

- obligarea pârâtei

la plata sumei de 2517,01 lei (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată

artiștilor interpreți sau executanți pentru desfășurarea activității de

retransmitere prin cablu, în perioada noiembrie 2011 - februarie 2012;

- obligarea pârâtei

la plata penalităților de întârziere calculate în raport de pct. 9 din Decizia

ORDA nr. 327/2010 și de capitolul 5 Remunerații pct. 5.4 lit. a) din

autorizația de licență încheiată de pârâtă cu A.;

- obligarea pârâtei

la transmiterea rapoartelor financiare aferente lunilor martie - decembrie

2012, conform Deciziei ORDA nr. 327/2010 în vederea calculării cuantumului

remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și necesare emiterii

facturilor corespunzătoare;

- obligarea pârâtei

la achitarea prejudiciului estimat prin netransmiterea rapoartelor în valoare

de 6.529,39 lei (cu TVA inclus).

În drept, au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 8/1996, art. 1350 din noul C. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 1865 din 07 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a

fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a instanțelor din București. A

fost dispusă declinarea soluționării cauzei privind pe reclamanta Asociația

Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. și pe pârâtă K.P. SRL în

favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî

astfel, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale, Tribunalul

București a reținut că potrivit art. 95 din noul C. proc. civ., tribunalul

judecă în primă instanță toate procesele și cererile care nu sunt date prin

lege în competența altor instanțe.

Conform 94 pct. 1

lit. j) din noul C. proc. civ., competența în primă instanță în materia

litigiilor evaluabile în bani sub limita de 200.000 lei, indiferent de

calitatea părților, revine judecătoriei.

S-a constatat că, în

speță, litigiul este evaluabil în bani, valoarea acestui situându-se potrivit

cererii de chemare în judecată sub limita de 200.000 lei, neexistând nicio

dispoziție cuprinsă în legea specială, Legea nr. 8/1996, care să consacre

competența tribunalului în această materie.

În ceea ce privește

excepția necompetenței teritoriale s-a reținut că prin autorizația de licență

neexclusivă nr. 7 C din 06 ianuarie 2012, părțile au stabilit că plata

remunerației urmează a se face în contul reclamantei deschis la B. Sucursala

Titan.

În condițiile în care

locul executării parțiale a obligațiilor este în București, sector 3, iar

pricina nu formează obiectul unei competențe teritoriale exclusive potrivit

art. 117 - 121 din noul C. proc. civ., competența este alternativă și poate

reveni Judecătoriei Sectorului 3 București, conform art. 113 alin. (1) pct. 3

din noul C. proc. civ.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub număr de dosar

4394/301/2014.

Prin Sentința civilă

nr. 355 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a

fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată de

pârâtă prin întâmpinare și a fost dispusă declinarea judecării prezentei cauzei

în favoarea Judecătoriei Craiova, reținându-se, în esență, incidența

dispozițiilor art. 107 alin. (1) din noul C. proc. civ., potrivit cărora,

competența este determinată de domiciliul sau sediul pârâtului la momentul

înregistrării acțiunii.

Învestită prin

declinare, Judecătoria Craiova a reținut, în esență, că art. 107 din noul C.

proc. civ. instituie regula generală potrivit căreia cererea de chemare în

judecată se adresează instanței din circumscripția teritorială în care își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

S-a constatat că

reclamanta invocă întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale

rezultată din contractul - autorizație de licență neexclusivă nr. 7/C din 06

ianuarie 2012, iar locul executării parțiale a obligațiilor este în București,

sector 3, conform art. 5.4, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 113

alin. (1) punctul 3 din noul C. proc. civ.

S-a apreciat că

aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece cauza pendinte, iar

dispozițiile art. 116 din noul C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul

alegerii instanței la care înțelege să introducă acțiunea, astfel că aceea

instanță va deveni competentă să soluționeze litigiul cu care a fost învestită.

Astfel, prin Sentința

nr. 12796 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost

admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei

Sectorului 3 București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență,

dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea

nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Judecătoriei Sectorului 3 București competența teritorială de soluționare a

cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. a

chemat în judecată pe pârâta K.P. SRL, solicitând instanței obligarea pârâtei

la plata sumei de 2517,01 lei sumă reprezentând remunerație datorată artiștilor

interpreți sau executanți pentru desfășurarea activității de retransmitere prin

cablul pentru perioada noiembrie 2011- februarie 2012, conform facturilor

depuse la dosarul cauzei și contractului din 06 ianuarie 2012.

Potrivit art. 5.4 din

contractul-autorizație de licență neexclusivă din 06 ianuarie 2012, contract în

temeiul căruia au fost emise facturile fiscale și pentru care se solicită plata

sumei de 2517,01 lei, modalitatea de plata a remunerației se va efectua de

către utilizator în contul deschis la B. sucursala Titan pe numele A.

Conform dispozițiilor

art. 107 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010: "cererea

de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul pârâtul", dacă legea nu prevede altfel, iar

potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. adoptat prin

Legea nr. 134/2010: "în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112,

mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea,

fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea,

anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Art. 116 din noul C.

proc. civ. dispune că: "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente".

Este de necontestat

că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență

alternativă, având în vedere și textele legale anterior evocate, reclamanta

având posibilitatea de a introduce acțiunea la oricare dintre instanțele de la

locul executării parțiale a obligațiilor care este în București, sector 3

(conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ.) ori de la sediul

pârâtei care este în Craiova (conform art. 107 din noul C. proc. civ.), aceste

instanțe fiind deopotrivă competente.

În cauză, opțiunea

reclamantei Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. a

fost în sensul soluționării cauzei la București, prin urmare, la instanța în a

cărei rază teritorială se află locul executării parțiale a obligațiilor,

conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr.

134/2010, opțiune susținută de prevederile art. 116 C. proc. civ. adoptat prin

Legea nr. 134/2010.

Este de reținut că,

în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține

reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial,

opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii

s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța

nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a

cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai

poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În consecință, în

raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C.

proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili

competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta Asociația Română

pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A. în favoarea Judecătoriei

Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2015.

Procesat

de GGC - NN