ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4675/2005

Asupra

recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin acțiunea

înregistrată la nr. 930 din 20 martie 1998 la Tribunalul București, secția a

III-a civilă, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul

General al Municipiului București, solicitând instanței ca prin sentința ce se

va pronunța să fie obligat pârâtul la retrocedarea terenului în suprafață de

154,70 mp situat în București, iar în subsidiar în ipoteza în care pentru

considerente obiective nu se poate face retrocedarea să fie obligat pârâtul

să-i dea teren, în aceeași suprafață, în altă parte sau să i se plătească

contravaloarea terenului la prețul zilei.

Dosarul nr.

930/1998 s-a soluționat prin sentința nr. 631 din 29 mai 2000, în sensul

respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.

Apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 631 din 29 mai 2000, a

fost admis prin decizia nr. 761/A din 14 decembrie 2000 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, și în consecință s-a dispus desființarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

În fond după

casare s-a pronunțat sentința nr. 627 din 5 iunie 2001 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, sentință prin care s-a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

Reclamantul a

declarat apel împotriva acestei decizii și în consecință s-a format dosarul nr.

3739/2001 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, soluționat

prin decizia nr. 400 din 30 septembrie 2003, în sensul respingerii apelului, ca

nefondat.

Pentru a

pronunța această decizie Curtea a constatat că măsurile reparatorii pretinse de

reclamant, conform precizării depuse la dosar, sunt despăgubiri bănești

corespunzătoare prețului actual al imobilului expropriat, iar Legea specială de

reparație nr. 10/2001 nu prevede pentru situația imobilului în litigiu plata de

despăgubiri bănești ca măsură reparatorie prin echivalent; de asemenea, Curtea

a apreciat că nici în limita dreptului de proprietate, dovedit în apel, asupra

terenului expropriat (58,20 mp), reclamantul nu este îndreptățit la despăgubiri

bănești.

Împotriva

deciziei nr. 400 din 30 septembrie 2003 a declarat recurs reclamantul invocând

mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel

reclamantul arată că în mod greșit Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, i-a respins apelul pentru neîndeplinirea unor prevederi ale Legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, deoarece nu a fost investită, prin

cererea introductivă, cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

și în consecință decizia este lovită de nulitate de ordine publică.

Curtea,

analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport de acest motiv de

recurs constată că reclamantul și-a întemeiat acțiunea, introdusă la 20 martie

1998 (deci cu 3 ani înainte de apariția Legii nr. 10/2001) pe dispozițiile art.

481 C. civ.

La 12

noiembrie 2000 reclamantul a depus, în apel, în dosarul nr. 3739/2001 o petiție

precizând că renunță la judecarea capetelor de cerere din acțiunea introductivă

privind retrocedarea în natură sau prin compensație a terenului și solicită

plata despăgubirilor, la prețul zilei și în consecință este necesară efectuarea

unei expertize de identificare a terenului și stabilire a prețului de piață, în

dolari SUA, urmând ca la pronunțare instanța să dispună plata echivalentului în

lei.

În raport de

această precizare, în mod eronat, curtea de apel a analizat pretențiile

reclamantului în lumina dispozițiilor Legii nr. 10/2001, deoarece reclamantul

nu a solicitat aplicarea acestui act normativ ci și-a menținut solicitarea

formulată, în subsidiar, în acțiunea introductivă de instanță, de a i se plăti

contravaloarea terenului la prețul zilei.

De altfel, în

apel, potrivit art. 294 C. proc. civ. reclamantul nu putea schimba temeiul de

drept al acțiunii, invocat inițial, respectiv art. 481 C. civ., cu un articol

dintr-o lege care a fost promulgată la 3 ani după introducerea acțiunii.

Astfel fiind

Curtea constată că acest motiv de recurs este fondat și potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. coroborat cu art. 313 C. proc. civ. urmează să admită

recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza, aceleiași instanțe,

pentru soluționarea apelului, ocazie cu care vor fi analizate și celelalte

motive de recurs, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite

recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 400/A din 30

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București.

Casează

decizia atacată și trimite cauza, pentru rejudecarea apelului, la Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 2 iunie 2005.