ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4675/2005

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele; Prin acțiunea înregistrată la nr. 930 din 20 martie 1998 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la retrocedarea terenului în suprafață de 154,70 mp situat în București, iar în subsidiar în ipoteza în care pentru considerente obiective nu se poate face retrocedarea să fie obligat pârâtul să-i dea teren, în aceeași suprafață, în altă parte sau să i se plătească contravaloarea terenului la prețul zilei. Dosarul nr. 930/1998 s-a soluționat prin sentința nr. 631 din 29 mai 2000, în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 631 din 29 mai 2000, a fost admis prin decizia nr. 761/A din 14 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și în consecință s-a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță. În fond după casare s-a pronunțat sentința nr. 627 din 5 iunie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, sentință prin care s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei decizii și în consecință s-a format dosarul nr. 3739/2001 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, soluționat prin decizia nr. 400 din 30 septembrie 2003, în sensul respingerii apelului, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a constatat că măsurile reparatorii pretinse de reclamant, conform precizării depuse la dosar, sunt despăgubiri bănești corespunzătoare prețului actual al imobilului expropriat, iar Legea specială de reparație nr. 10/2001 nu prevede pentru situația imobilului în litigiu plata de despăgubiri bănești ca măsură reparatorie prin echivalent; de asemenea, Curtea a apreciat că nici în limita dreptului de proprietate, dovedit în apel, asupra terenului expropriat (58,20 mp), reclamantul nu este îndreptățit la despăgubiri bănești. Împotriva deciziei nr. 400 din 30 septembrie 2003 a declarat recurs reclamantul invocând mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel reclamantul arată că în mod greșit Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, i-a respins apelul pentru neîndeplinirea unor prevederi ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, deoarece nu a fost investită, prin cererea introductivă, cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și în consecință decizia este lovită de nulitate de ordine publică. Curtea, analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport de acest motiv de recurs constată că reclamantul și-a întemeiat acțiunea, introdusă la 20 martie 1998 (deci cu 3 ani înainte de apariția Legii nr. 10/2001) pe dispozițiile art. 481 C. civ.

La 12 noiembrie 2000 reclamantul a depus, în apel, în dosarul nr. 3739/2001 o petiție precizând că renunță la judecarea capetelor de cerere din acțiunea introductivă privind retrocedarea în natură sau prin compensație a terenului și solicită plata despăgubirilor, la prețul zilei și în consecință este necesară efectuarea unei expertize de identificare a terenului și stabilire a prețului de piață, în dolari SUA, urmând ca la pronunțare instanța să dispună plata echivalentului în lei. În raport de această precizare, în mod eronat, curtea de apel a analizat pretențiile reclamantului în lumina dispozițiilor Legii nr. 10/2001, deoarece reclamantul nu a solicitat aplicarea acestui act normativ ci și-a menținut solicitarea formulată, în subsidiar, în acțiunea introductivă de instanță, de a i se plăti contravaloarea terenului la prețul zilei.

De altfel, în apel, potrivit art. 294 C. proc. civ. reclamantul nu putea schimba temeiul de drept al acțiunii, invocat inițial, respectiv art. 481 C. civ., cu un articol dintr-o lege care a fost promulgată la 3 ani după introducerea acțiunii. Astfel fiind Curtea constată că acest motiv de recurs este fondat și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 313 C. proc. civ. urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza, aceleiași instanțe, pentru soluționarea apelului, ocazie cu care vor fi analizate și celelalte motive de recurs, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DISPUNE Admite recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 400/A din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București. Casează decizia atacată și trimite cauza, pentru rejudecarea apelului, la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 2 iunie 2005.