ÎCCJ, Decizia nr. 78/2004

Examinând recursul, sub aspectul îndeplinirii

cerințelor de formă, precum și sub cel al încadrării motivelor invocate în

cazurile de modificare sau casare a hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., constată următoarele:

La data de 25 martie 1999, reclamantul

C.G. a chemat în judecată Consiliul General al municipiului București, pentru

ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună

retrocedarea unui teren în suprafață de 281,42 metri pătrați, situat în

București, sectorul 2.

Prin sentința nr. 999 din 26

septembrie 1999, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

acțiunea, ca nefondată.

Învestită cu soluționarea apelului,

declarat de reclamant, împotriva hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă, prin decizia nr. 83 din 11 februarie 2000, a admis calea

de atac exercitată și a schimbat hotărârea atacată, în sensul că a admis

acțiunea.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 2261 din 23 iunie 2000, a admis recursul declarat de

pârât, împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat decizia atacată și a dispus,

în sensul trimiterii dosarului aceleași instanțe, în vederea rejudecării

apelului.

Învestită în acest fel, Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 631 din 24 octombrie

2000, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 3197 din 25 septembrie 2002, a admis recursul declarat

de reclamantul C.G., împotriva deciziei menționate și a modificat decizia

atacată, în sensul că a admis apelul declarat de aceeași parte, împotriva primei

hotărâri, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acțiunea și a obligat

Consiliul General al municipiului București să retrocedeze reclamantului

terenul în suprafață de 281,42 metri pătrați, situat în București, cu

vecinătățile și dimensiunile cuprinse în raportul de expertiză

tehnică-judiciară efectuată de expertul ing. I.D.

La data de 10 decembrie 2002, SC F.A.B.

SRL București a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei instanței

de recurs.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 4062 din 15 octombrie 2003, a respins contestația în

anulare, reținând că aceasta este inadmisibilă, față de faptul că

contestatoarea nu a fost parte în procesul civil.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

contestatoarea a declarat recurs.

Examinându-se recursul declarat de

contestatoare, în raport cu cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 308 C.

proc. civ., cu referire la art. 302

1

și 304 din același cod, se

constată următoarele:

1.- Cu privire la condițiile de

formă prevăzute de art. 308 alin. (39 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

din același cod.

Declarația de recurs nu cuprinde

mențiunile obligatorii privitoare la nr. de înmatriculare al societății comerciale

în registrul comerțului, codul unic de înregistrare și nici codul fiscal vechi,

precum și contul bancar.

De asemenea, recurentul nu a indicat

nr. deciziei a cărei anulare se cere și motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul.

Așa fiind, recursul declarat de

contestatoare nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 308 C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.G.58/2003, ca o condiție de

admisibilitate a examinării în fond a căii de atac exercitate.

2.- Cu privire la încadrarea

motivelor invocate în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Declarând recurs, contestatoarea nu

a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, în fapt

aceasta nemotivându-l.

Este adevărat că recurenta a

menționat că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, după ce va lua

cunoștință de considerentele deciziei atacate.

Această mențiune este, însă, lipsită

de relevanță în cauză, sub aspectul admisibilității în principiu a recursului,

în raport de faptul că art. 308 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin

O.G.58/2003, prevede, pentru judecarea în fond a recursului, îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții.

Ca atare, recursul declarat de

contestatoare nu este admisibil, în principiu.

De altfel, calea de atac exercitată

de contestatoare nu este admisibilă, nici în raport de una din regulile comune

pentru folosirea căilor de atac, privitoare la existența unei hotărâri

judecătorești, pe care legea să o declare susceptibilă de a fi atacată.

Astfel, potrivit art. 320 alin. (3) C.

proc. civ., „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată”.

Hotărârea atacată cu contestație în

anulare este o decizie pronunțată de secția civilă a Curții Supreme de Justiție,

ca instanță de recurs. Aceasta este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct.

4 C. proc. civ. și, ca atare, nesupusă recursului, în raport de dispozițiile art.

299 din același cod, potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

Or, admiterea unei căi de atac, în

condiții neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în

ordinea de drept.

Sunt de reținut, în acest sens,

dispozițiile art. 129 din Constituția României, potrivit cărora, „împotriva

hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita

căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, posibilitatea provocării

unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată, prin însăși

legea fundamentală.

Din economia textului menționat,

rezultă, însă, că hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac prevăzute

de lege.

Or, potrivit dispozițiilor legii

procedurale civile menționate, este exclusă posibilitatea declarării unui nou

recurs, împotriva unei decizii irevocabile.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 308 alin. (4) C. proc. civ., recursul declarat de SC F.A.P.

SRL București urmează a fi anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

contestatoarea SC F.A.P. SRL București, împotriva deciziei nr. 4062 din 15

octombrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, în

dosarul nr. 5499/2002.