ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 682/2004

Asupra

recursului  în anulare de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1738 din 8 iulie 2002 Judecătoria Ploiești l-a condamnat pe

inculpatul M.N.,  în baza art. 214 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2)

art. 74, 76 lit. c) C. pen., la 1 an și 2 luni închisoare.

În baza

art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 3 ani și 2 luni.

A fost admisă

în parte acțiunea civilă, inculpatul fiind obligat către partea vătămată

Asociația de proprietari Bl.139 F, sc. A,  la plata sumei de 7.159.006 lei

despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală care se calculează conform

O.G. nr. 9/2000 cu începere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la

plata integrală a debitului.

Instanța

a reținut, în fapt, că în calitate de administrator al Asociației de

proprietari a bl.139 F, sc. A   din municipiul Ploiești, inculpatul M.N., în

perioada aprilie 2000 – iulie 2001, deși a încasat de la proprietari sumele

datorate pentru servicii, începând cu luna februarie 2001 nu a mai achitat

facturile către furnizorii de utilități, însușindu-și în mod repetat, suma

totală de 7.159.006 lei, prejudiciu nerecuperat.

Apelul

declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr.1180 din 25

septembrie 2002 a Tribunalului Prahova iar recursul aceluiași inculpat a fost

respins prin decizia penală nr. 1551 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești.

Împotriva

acestor hotărâri procurorul general al Parchetului  de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I, pct. 7 și 7

1

C. proc. pen.,

respectiv greșita încadrare juridică a infracțiunii săvârșite în dispozițiile

art. 214 alin. (2) C. pen., în loc de dispozițiile art. 215

1

alin. (1)

C. pen. și stabilirea greșită a momentului de la care  curg dobânzile acordate,

de la data rămânerii definitive a hotărârii, în loc de la data săvârșirii

infracțiunii.

Verificând

hotărârile atacate pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că

recursul în anulare este fondat.

Potrivit

art. 215

1

alin. (1) C. pen. „însușirea, folosirea sau traficarea, de

către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau

alte bunuri, pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu

închisoare de la unu la 15 ani”.

Prin

„funcționar” se înțelege, conform art.147 alin. (2) C. pen., și orice salariat

care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice.

Asociația

de proprietari este persoană juridică, așa cum prevăd dispozițiile art. 5 din

Regulamentul cadru, anexa 2 la Legea locuinței, nr. 114/1996 iar

administratorul  acesteia are, conform art. 34 din legea menționată mai multe

atribuții, prin care și pe aceea de a gestiona bunurile și fondurile bănești.

Așa

fiind și având în vedere situația de fapt reținută, se constată că fapta

inculpatului M.N., administrator  al unei asociații de proprietari, de a-și fi

însușit în mod repetat diferite sume de bani din cele pe care le gestiona,

întrunește  elementele  constitutive  ale infracțiunii de delapidare, prevăzută

de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Este

întemeiată și critica privind greșita obligare a inculpatului la plata dobânzii

legale de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit

art. 14 C. proc. pen. repararea pagubei se face conform dispozițiilor legii

civile, acordându-se despăgubiri bănești și pentru folosul de care a fost

lipsită partea civilă.

„Folosul”

la care face referire norma juridică susmenționată reprezintă dobânda legală,

așa cum prevăd dispozițiile art.1088 C. civ.

De

urmare, pentru a asigura repararea  integrală a prejudiciului cauzat, obligarea

inculpatului și la plata dobânzii, calculată în baza art. 3 din O.G. nr. 9/2000,

trebuie dispusă de la data săvârșirii infracțiunii care este momentul din care

partea civilă este lipsită de folosința bunului său.

În

cauză, constatând că inculpatul și-a însușit în mod repetat diferite sume de

bani, ultimul act material fiind săvârșit la 31 iulie 2001, când s-a epuizat

infracțiunea, de la această dată urmează să se acorde și dobânda pentru

compensarea folosului de care a fost lipsită partea civilă.

Față

de cele ce preced, recursul în anulare va fi admis și, casând hotărârile

criticate, în rejudecare se va dispune schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii și soluționarea legală a laturii civile a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr.1738 din 8 iulie 2002 a

Judecătoriei Ploiești, deciziei penale nr.1180 din 25 septembrie 2002 a

Tribunalului Prahova și deciziei penale nr.1551 din 15 noiembrie 2002 a Curții

de Apel Ploiești, privind pe inculpatul M.N.

Casează hotărârile

atacate cu privire la încadrarea juridică a faptei și la achitarea dobânzii

legale.

Conform art. 334 C.

proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de

art. 214 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în

infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) din același cod și în baza acestui text, prin menținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74, 76 C. pen.,

condamnă pe inculpat la 10 luni închisoare, înlăturând aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen.

În baza art.1 și 10 din

Legea nr. 543/2002 constată grațiată condiționat pedeapsa aplicată.

Stabilește ca dobânzile

legale aferente sumei de 7.159.006 lei la care a fost obligat inculpatul să fie

plătite de la data ultimului act infracțional, respectiv, 31 iulie 2001.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul

în sumă de 400.000 lei  pentru apărarea din oficiu, se va plăti  din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 4 februarie 2004.