ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1054/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3234 din 16

decembrie 2002, Judecătoria Ploiești l-a condamnat pe inculpatul G.I., în baza

dispozițiilor art. 214 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 64

alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa

de un an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 din

același cod, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului

de încercare de 3 ani.

Sub aspectul soluționării laturii

civile, a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de

56.054.462 lei despăgubiri, către partea civilă Asociația de locatari, a cărui

administrator a fost.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, în perioada martie 2000 – 25 aprilie 2002, inculpatul

și-a însușit din gestiunea administrată diverse sume de bani, cauzând un

prejudiciu de 56.054.462 lei.

Hotărârea a rămas definitivă prin

neapelare.

În temeiul dispozițiilor art. 409,

raportat la art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. pen., procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în

anulare, împotriva acestei sentințe, pe considerentul că, faptei deduse

judecății i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea de gestiune

frauduloasă, în loc de delapidare.

S-a motivat în esență că, în raport

de dispozițiile art. 215

1

și respectiv art. 147 și art. 145 alin.

(2) C. pen., fapta inculpatului care în calitate de administrator la asociația

de locatari menționată, și-a însușit din sumele de bani pe care le gestiona,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de

art. 215

1

C. pen., fiind circumscrisă modalităților normative ale

elementului material al acestei infracțiuni, impunându-se în consecință

admiterea recursului în anulare declarat, casarea hotărârii pronunțate și pe

fond schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului potrivit

limitelor de pedeapsă ale textului de lege menționat.

Recursul în anulare este fondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de critica formulată și prevederile legale, instanța

supremă reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 215

1

C. pen., „însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în

interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le

gestionează sau le administrează, se pedepsește cu închisoarea”.

Pe de altă parte, dispozițiile art.

147 alin. (1) și (2) C. pen., definesc noțiunea de funcționar public, ca fiind

orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent

cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în

serviciul unei unități din cele la care se referă art. 145; prin „funcționar”

înțelegându-se atât persoana menționată anterior, cât și orice salariat care

exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele

prevăzute în alineatul precedent.

În concluzie, are calitatea de

funcționar atât persoana care își exercită atribuțiile în serviciul unei

unități din cele prevăzute de art. 145 C. pen., cât și orice salariat care

exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice de interes

public decât cele la care se referă art. 145 C. pen.

Or, în raport de dispozițiile art.

34 lit. a) din Legea nr. 114/1996, persoana care îndeplinește funcția de

administrator al blocului are ca principală obligație gestionarea bunurilor și

fondurilor bănești ale asociației, atribuție ce constă în primirea, păstrarea

și eliberarea bunurilor asociației, efectuând operații faptice și scriptice de

luare în primire și scoatere din gestiune a acestora.

Așa fiind, fapta inculpatului G.I.

care în calitate de administrator al asociației de locatari, în perioada martie

2000 – 25 aprilie 2002 a sustras suma de 56.054.462 lei, din banii asociației,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, iar nu aceea

de gestiune frauduloasă, cum greșit a reținut instanța, întrucât acesta, în

calitatea pe care a avut-o și-a exercitat atribuția de gestionare a banilor

asociației, potrivit cerințelor dispozițiilor art. 215

1

C. pen., iar

nu aceea de conservare sau administrare, în sensul prevăzut de art. 214 C. pen.

În consecință, pentru considerentele

arătate, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 414

1

, raportat la art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. pen., admite recursul în anulare declarat, casează hotărârea

atacată, iar pe fond, schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 214 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

în art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și-l

condamnă pe inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 3234 din 16 decembrie 2002 a Judecătoriei

Ploiești, privind pe inculpatul G.I.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul G.I.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) și

(2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și

alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) și alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., și îl condamnă pe inculpat la 10 luni

închisoare.

Conform art. 81 C. pen., dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 10 luni.

Face aplicarea art. 359 C. proc.

pen. și art. 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2004.