ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2611/2003

HOTĂRÂRE
30.05.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2611/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 709 din 6

iunie 2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București, a fost condamnată, printre

alții, inculpata C.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de gestionare frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile,

inculpata a fost obligată la plata sumei de 74.966.307 lei despăgubiri civile

către partea civilă Asociația de locatari bloc 10.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpata C.G. a îndeplinit funcția

de administrator la Asociația de locatari a blocului nr. 10, în intervalul 1

mai 1996 – 31 mai 1997, perioadă în care a încasat de la locatari taxele

aferente serviciilor prestate de furnizorii R.A.D.E.T. și R.G.A.B. S-a mai

reținut că, deși a încasat sumele, nu le-a depus la casieriile furnizorilor,

aducând o pagubă Asociației de locatari în sumă de 74.966.307 lei, din care

21.418.945 lei sumă nedepusă și 53.547.362 lei penalități de întârziere.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin decizia penală nr. 471 din 23 martie 2001, a respins apelul

declarat de inculpată, iar Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia

penală nr. 832 din 12 iunie 2001, a respins recursul formulat de C.G.

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct.

7 C. proc. pen., învederând că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare

juridică în infracțiunea de gestiune frauduloasă, în loc de delapidare,

prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 215

1

alin.

(1) C. pen., însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în

interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le

gestionează sau le administrează, constituie infracțiunea de delapidare. Pe de

altă parte, conform art. 147 alin. (1) din același cod, prin funcționar public

se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice

titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură,

retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art.

145, iar în alin. (2) al aceluiași articol, se prevede că prin funcționar se

înțelege persoana menționată în alin. (1), precum și orice salariat care

exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele

prevăzute în acel alinat. Așadar, conform art. 215

1

activ al infracțiunii de delapidare poate fi orice funcționar, nu numai

funcționarul public.

În speță, inculpata a îndeplinit

calitatea de funcționar în sensul art. 147 alin. (2) teza ultimă C. pen.,

întrucât a exercitat o însărcinare în serviciul Asociației de locatari

(persoană juridică), ea având atribuția de încasare a sumelor de bani care

reprezentau cotele de întreținere și fondul de rulment, de achitare a

obligațiilor către furnizorii asociației. Calitatea de salariat, impusă de

asemenea de art. 147 alin. (2) C. pen., este și ea îndeplinită, deoarece

inculpata a primit o plată în schimbul prestației sale.

În cauză, fiind îndeplinită

calitatea de funcționar a inculpatei, care gestionând fondurile unei persoane

juridice, alta decât cea prevăzută de art. 147 alin. (1), cu referire la art. 145

elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

În consecință, conform art. 334 C.

proc. pen., se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) în art. 215

1

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căruia inculpata va fi

condamnată. La dozarea pedepsei urmează a se ține seama de criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv de pericolul social concret al faptei comise,

pericol dedus din modul în care s-a derulat activitatea infracțională, din

cuantumul prejudiciului cauzat precum și din consecințele infracțiunii

(neachitarea facturilor a determinat întreruperea furnizării de apă și energie

termică, ceea ce a avut repercursiuni asupra locatarilor). Totodată, la dozarea

pedepsei se va ține seama și de persoana inculpatei, care nu are antecedente

penale și ca cooperat cu organele de urmărire penală și cu instanța.

În raport de aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitoarei conduc la concluzia că o pedeapsă

orientată spre minimul prevăzut de textul sancționator este de natură să

asigure realizarea scopului coercitiv și preventiv educativ al sancțiunii.

Ca atare, recursul în anulare va fi

admis, se vor casa hotărârile recurate numai cu privire la încadrarea juridică

a faptei comise de inculpată și la aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.,

dispoziție care va fi înlăturată.

Întrucât pedeapsa ce se va aplica în

temeiul art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

intră sub incidența Legii nr. 543/2002 urmează a constata grațiată integral și

condiționat această pedeapsă.

Se va atrage atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 7 din legea mai sus menționată.

Admite

recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 709 din 6 iunie 2000 a

Judecătoriei sector 3 București, deciziei penale nr. 471 din 23 martie 2001 a

Tribunalului București, secția II penală și deciziei nr. 832 din 12 iunie 2001

a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimata inculpată

C.G.

Casează hotărârile pronunțate numai

cu privire la încadrarea juridică a faptei și la aplicarea dispozițiilor art. 81

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 214 alin.

(1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art.

215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text

în baza căruia condamnă pe inculpată la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 1 și art. 8 din Legea nr.

543/2002, constată grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată.

Atrage atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-07-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3355/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, reclamanta R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. București a chemat în judecată pe pârâta C.N.I. C. București, solicitând obligarea a
ÎCCJ 2003-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3930/2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 996 din 13 februarie 2001 a admis acțiunea promovată de reclamanta R.G.A.B. cu sediul în București, împotriva pârât
ÎCCJ 2003-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3212/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2643 din 03 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost admisă în parte acțiunea formulată de rec
ÎCCJ 2002-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5496/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 noiembrie 2000, reclamanta Asociația de locatari nr. 44 Călărași cu sediul în Călărași, a chemat în judecată pe pârâta S.T. pentru ca prin h
ÎCCJ 2000-06-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 52/2003
judecând cauza, Tribunalul București – Secția comercială, prin sentința civilă nr.6586/20 septembrie 2001 a respins acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că A. F. a lucrat în numele societății pârâte atunci când a achita
Sursă