ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3930/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3930/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Tribunalul București, secția comercială, prin
sentința civilă nr. 996 din 13 februarie 2001 a admis acțiunea promovată de
reclamanta R.G.A.B. cu sediul în București, împotriva pârâtei R.A.D.E.T., cu
sediul în București, și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma
de 16.664.242.247 lei cu titlu de penalități de întârziere în plata facturilor
aferente perioadei 10 martie 1999- 30 decembrie 1999, cu cheltuielile de
judecată aferente în sumă de 316.287.423 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de
fond a reținut că în contractul nr. 2462/1995 încheiat de părți, la cap. VI
art. 2 se prevede ca facturile să fie achitate în termen de 30 de zile
lucrătoare de la primirea documentelor de plată, în caz contrar, întârzierile
atrag penalități conform normelor legale. A reținut de asemenea că dispozițiile
Legii nr. 198/1997 pentru modificarea art. 67 din Legea Gospodăriei Comunale
nr. 4/1981 sunt pe deplin aplicabile.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii
pronunțată de instanța de fond, a fost admis de Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, care prin decizia nr. 1013 din 14 iunie 2001, a
schimbat sentința instanței de fond și a respins acțiunea reclamantei ca
nefondată.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de
apel a reținut că textul art. 2 al cap. VI din contractul menționat nu
echivalează cu o clauză penală care să îndreptățească reclamanta la pretinderea
penalităților de întârziere.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat
recurs S.C. A.N. S.A. București, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct.
7, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică întrucât:
- greșit s-a reținut prin hotărârea
recurată că este informă clauza penală prevăzută de părți în contractul nr. 462
din 9 februarie 1995 unde se precizează că întârzierile atrag după sine
penalități, iar cuantumul acestora în procent de 0,2% este prevăzut în Legea
nr. 198/1997;
- penalitățile sunt datorate de
pârâtă nu numai în temeiul contractului, dar și în temeiul legii, sens în care
a invocat prevederile art. 67 din Legea nr. 4/1981 așa cum a fost modificată
prin Legea nr. 198/1997.
Cu privire la calitatea procesuală a
S.C. A.N. București, se constată faptul că aceasta este succesoarea R.G.A.
București, preluând de la aceasta creanța, așa cum rezultă din actele depuse la
dosar, după care a urmat o nouă cesiune a creanței către recurentă, recursul
declarat în cauză de S.C. A.N. fiind însușit de altfel, în acest context, de
reclamantă.
Recursul declarat de S.C. A.N. S.A.
București este însă neîntemeiat.
Examinând hotărârea atacată cu recurs în raport
de criticile invocate de recurentă, se constată că în mod corect instanța de
apel a schimbat sentința tribunalului și pe fond a respins pretenția de
penalități a reclamantei, deoarece din actele dosarului nu rezultă convenirea
de către părți a unei clauze penale.
Astfel, clauza penală este convenția accesorie
prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de
creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau
necorespunzătoare a obligației de către debitorul său și ca atare reprezintă o
sancțiune contractuală prestabilită.
Ori, dacă părțile contractante nu prevăd expres
clauza penală, aceasta nu se aplică „ope legis” cum în mod cu totul nefondat a
susținut recurenta prin cele două motive de recurs.
Cum corect a reținut instanța de apel,
dispozițiile legii nu pot suplini voința părților și întrucât cuantumul
penalităților nu a fost negociat, este evidentă lipsa voinței părților în ceea
ce privește acest cuantum.
În aceste împrejurări, recursul declarat în
cauză este nefondat și în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu
această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta S.C. A.N. S.A. București, împotriva deciziei nr. 1013
din 14 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 15 octombrie 2003.