ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 993/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 518 din 19

februarie 2002 a Judecătoriei Ploiești, inculpatele R.G., M.V. și I.C., au fost

condamnate fiecare la câte o pedeapsă rezultantă de un an și 6 luni închisoare,

prima pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) și art.

291 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar

celelalte două pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

pentru fiecare cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen.

Totodată, în baza art. 346 alin.

(1), raportat la art. 14 C. proc. pen., inculpatele au fost obligate în solidar

să plătească 39.089.543 lei despăgubiri părții civile SC C. SA Ploiești,

luându-se act că, din prejudiciul total de 48.589.534 lei, s-au recuperat

9.500.000 lei de la inculpata R.G.

În esență, s-a reținut că, în

perioada 1997 - 1998, inculpata M.F. operator-calculator la societatea

sus-menționată, a întocmit, fictiv, mai multe facturi de livrare a unor

nutrețuri combinate, menționând un preț mai mic decât cel real (la care

fuseseră facturate și vândute aceste nutrețuri) și astfel, a contribuit la

însușirea sumei 20.416.311 lei de către inculpata R.G.

Inculpata I.C., în calitate de

contabilă la aceeași parte civilă, a întocmit rapoarte de gestiune cu date

nereale, facilitând însușirea sumei sus-menționate.

Tribunalul Prahova, prin decizia

penală nr. 561 din 8 mai 2002, admițând apelul inculpatei M.V., a desființat,

în parte, sentința și a înlăturat obligarea acesteia la plata despăgubirilor

civile.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 912 din 28 iunie 2002, admițând recursul părții civile, a

casat decizia instanței de apel și a menținut sentința.

Prin recursul în anulare declarat de

procurorul general, hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate pentru

nestabilirea corectă a sumei reprezentând despăgubirile civile la care au fost

obligate inculpatele, solicitându-se casarea acestora și trimiterea cauzei spre

rejudecare, referitor la latura civilă.

Recursul în anulare este inadmisibil.

Potrivit art. 17 alin. (1) C. proc.

pen., acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, numai atunci

când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu

capacitate de exercițiu restrânsă.

Or, din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că partea civilă SC C. SA Ploiești, este o persoană juridică

privată neaflându-se în nici una din situațiile la care se referă textul de

lege sus-menționat.

Așa fiind, urmează a se constata că

recursul în anulare declarat în cauză care se referă exclusiv la modul de

rezolvare a acțiunii civile este inadmisibil, și, în consecință, va fi respins,

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 518 din 19

februarie 2002 a Judecătoriei Ploiești, deciziei penale nr. 561 din 8 mai 2002

a Tribunalului Prahova și deciziei penale nr. 912 din 28 iunie 2002 a Curții de

Apel Ploiești, privind pe inculpatele M.V., I.C. și R.G.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpatelor I.C. și R.G., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2004.