ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4810/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă disjunsă prin

încheierea din data de 26 octombrie 2001 de Judecătoria Năsăud, reclamanții

D.M., D.I., D.G. și C.G. au chemat în judecată pe pârâtul R.T., solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat să recunoască dreptul

de proprietate al reclamanților asupra imobilului înscris în C.F. provizorie

2/Tărpin și să predea în posesie imobilul sus-menționat cu cheltuieli de

judecată. În fapt au arătat că sunt proprietarii tabulari ai imobilului în

litigiu și că în mod nelegal acest imobil se află în posesia pârâtului.

Reclamanții și-au fondat în drept

acțiunea pe dispozițiunile art. 480 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2368 din 28

noiembrie 2003 Judecătoria Năsăud a admis acțiunea, a obligat pe pârât să

recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren

înscris în C.F. 2 Târpiu nr. cadastral 32, tarla 119/5, parcela 16 în suprafață

de 5700 mp, să predea în posesia reclamanților imobilul, să se abțină în viitor

de la orice acte de tulburare sau deposedare. A obligat pârâtul să plătească

reclamanților suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență că prin titlul de proprietate nr. 49155/1999 reclamantei D.M.

i s-a reconstituit dreptul de proprietate, printre altele, și asupra imobilului

în litigiu în calitate de succesoare a defunctului D.I. Ceilalți reclamanți,

respectiv D.I. junior, D.G. și C.G. sunt fiii defunctului. Dreptul de

proprietate al reclamanților a fost consfințit și prin sentința civilă nr. 2041

din 18 septembrie 2002 a Judecătoriei Năsăud care se bucură de autoritate de

lucru judecat.

Pârâtul R.T. se află în posesia

imobilului fără să aibă vreun titlu.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul

R.T. a formulat apel solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 682 A din 19

martie 2004 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că

instanța de fond a făcut o corectă și legală apreciere a stării de fapt și de

drept și a raporturilor juridice dintre părți față de împrejurarea că pârâtul

nu are titlu pentru imobilul în litigiu.

Împotriva acestei decizii pârâtul a

formulat recurs.

Deși nu a invocat motivele de casare

pe care se bazează, prezentarea criticilor permite încadrarea acestora în art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâtul arată că folosește acest

teren de foarte mult timp.

Terenul a fost greșit atribuit

reclamantei, pe baza unor măsurători eronate făcute de Comisia locală de

aplicare a Legii nr. 18/1991.

Recursul nu este fondat și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins

pentru considerentele ce vor urma.

Cererea introductivă de instanță este

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., reclamanții solicitând obligarea

pârâtului să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren

înscris în C.F. 2 Tărpin nr. cadastral al parcelei 38 parcela 16 tarla 119/5 în

suprafață de 5700 mp și să fie obligat pârâtul să le predea imobilul și să se

abțină pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare.

Este demonstrat în cauză prin

sentința civilă nr. 2041 din 18 septembrie 2002 a Judecătoriei Năsăud, care se

bucură de autoritate de lucru judecat, dreptul de proprietate al reclamanților.

În altă ordine de idei pârâtul nu a

putut demonstra că are vreun titlu pentru imobilul în litigiu, invocând ca

motivare în recurs, că folosește terenul de mult timp și că s-au făcut

măsurători eronate de Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Situația de fapt a fost stabilită

prin expertiza aflată la dosarul instanței de fond (filele 27-29).

Acțiunea în revendicare este o

acțiune reală, petitorie prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască

dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedată.

Această acțiune tinde să stabilească

direct existența dreptului de proprietate al reclamantului.

Ea presupune pe de o parte

compararea titlurilor și sub acest aspect pârâtul nu a dovedit să aibă vreun

titlu pentru imobilul în litigiu.

Așa fiind criticile

recurentului-pârât urmează să fie înlăturate și recursul respins ca nefondat

pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul R.T. împotriva deciziei nr. 682 din 19 martie 2004 a Curții

de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.