ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6998/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

23 octombrie 2003, reclamanta Ș.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a

municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 8144 din 26 septembrie

2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că în perioada septembrie 1940 - august 1944 a suferit toate persecuțiile impuse evreilor, interzicându-i-se accesul în învățământ, având

restricții de circulație și de aprovizionare și fiind evacuată forțat din

locuință.

Prin sentința civilă nr. 40 din 15

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată .

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că persecuțiile invocate de reclamantă, respectiv

restricțiile de circulație și aprovizionare și purtarea stelei galbene, menționate

ca atare în adeverința din 11 decembrie 2001, emisă de Centrul pentru studiul

istoriei evreilor din România, nu se încadrează în cazurile de persecuții

etnice prevăzute limitativ de art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Referitor la susținerea reclamantei,

că a avut domiciliu obligatoriu în Bacău, instanța a motivat că declarația

martorului H.D. nu poate proba existența persecuției, necoroborându-se cu vreun

act oficial.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta Ș.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că

instanța a omis să analizeze și să se pronunțe și asupra altor persecuții

suferite, respectiv faptul evacuării familiei din locuința proprietate

personală din satul Șerbănești și cel al interzicerii accesului la școala din

comuna natală.

În recurs, reclamanta a depus la

dosar, acte noi, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor O.A. și B.A.

și adeverința din 11 februarie 2004 a Centrului pentru studiul istoriei

evreilor din România.

Examinând recursul, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea sentinței și admiterea acțiunii, în sensul celor arătate în

continuare.

Astfel, se constată că instanța de

fond a reținut în mod întemeiat că persecuțiile, constând în purtarea stelei

galbene și în restricții de circulație și aprovizionare, nu se încadrează în

cazurile enumerate limitativ în art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Însă, după pronunțarea sentinței,

actul normativ a fost modificat și completat, la art. 1 fiind introdusă lit.

g), conform căreia beneficiază de drepturi, și persoana care a fost evacuată

din locuința pe care o deținea.

Din probele administrate la fond și

cele depuse, ca acte noi în recurs, s-a făcut dovada că reclamanta a fost

evacuată din locuința sa, fiind nevoită să se refugieze la Bacău, în perioada 28 iulie 1941 - 23 aprilie 1944.

În consecință, Curtea va admite

acțiunea, va anula actul administrativ atacat și va dispune obligarea pârâtei

să acorde reclamantei. beneficiul prevederilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 189/2000,

cu începere de la data intrării în vigoare a acestui text de lege, respectiv 15

iulie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta Ș.C. împotriva sentinței civile nr. 40 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamanta Ș.C.

Anulează hotărârea nr. 8144/467 din

26 septembrie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pe

care o obligă să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. g) din

Legea nr. 189/2000, cu începere de la 15 iulie 2004, pentru perioada 28 iulie

1941 - 23 august 1944.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2004.