ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7490/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

22 noiembrie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamantul V.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8495/2140 din 15

octombrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

Reclamantul și-a motivat cererea, în

sensul că în martie 1944, împreună cu familia sa, a fost obligat să se

refugieze din Basarabia, urmare a persecuțiilor etnice suferite din partea

trupelor de ocupație sovietice.

Prin sentința civilă nr. 116 din 26

ianuarie 2004, instanța de fond, Curtea de Apel București, a admis acțiunea, a

anulat hotărârea emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a

obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, cu motivarea că actele prezentate de intimatul-pârât,

în fața comisiei casei de pensii, odată cu cererea, nu au dovedit persecuția

etnică pe care el o invocă, iar declarațiile de martori trebuiau depuse odată

cu cererea inițială.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat corect,

ca fiind îndeplinite în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece intimatul

a făcut dovada, cu acte și martori, că a fost obligat să se refugieze din

Basarabia, urmare a persecuțiilor etnice la care părinții lui au fost supuși.

Astfel, din adeverința eliberată de

Asociația Română a Victimelor Represiunilor Staliniste rezultă că acesta s-a

refugiat din teritoriile ocupate de U.R.S.S., iar din adeverința eliberată de

Mitropolia Munteniei și Dobrogei, reiese cu claritate că tatăl reclamantului,

preot ortodox, s-a refugiat împreună cu familia, din Basarabia, în București,

în două rânduri, ultima dată în martie 1944, când a primit și dreptul de a

oficia serviciul religios în București. De asemenea, martorii, ale căror

declarații autentificate sunt depuse la dosarul de fond, au arătat că familia V.,

părinții și cei doi copii, s-au refugiat din Basarabia, în București, datorită

stării de război și reocupării Basarabiei, de către trupele sovietice. În ce

privește declarațiile de martori depuse, acestea sunt în concordanță cu actele

oficiale prezentate recurentei.

Față de aceste considerente, văzând

și dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 116 din 26

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat, obligă recurenta, să plătească intimatului, 2.500.000 (două milioane

cinci sute mii) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.