ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 14368/1231 din 15

februarie 2005, recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și

acordarea drepturilor conferite de această lege.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că s-a refugiat din Basarabia, în anul 1940, împreună cu părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 1280 din 29

iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de C.I. A anulat hotărârea nr.

14368/1231 din 15 februarie 2005, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului

București. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască

reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6

septembrie 1940 - 1 septembrie 1943 și 1 septembrie 1944 - 6 septembrie 1945,

începând cu data de 1 decembrie 2004.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că dovada persecuției etnice suferite s-a făcut în

baza actelor ce au privit activitatea tatălui reclamantei, șederea și

stabilirea pe teritoriul României fiind urmarea refugiului care a avut loc.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în

esență, că instanța a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, de la

data cererii inițiale, când nu au existat dovezi concludente în favoarea

reclamantei.

Recursul este întemeiat, în sensul

că în mod eronat, instanța de fond a acordat reclamantei, drepturile, până la

data de 6 septembrie 1945.

Legea nr. 189/2000 prevede acordarea

unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în

România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.

Din probele administrate în cauză se

reține că reclamanta a făcut dovada refugierii din Basarabia, însă în mod

eronat drepturile i-au fost acordate contrar legii, până la 1 septembrie 1945.

În consecință, se impune admiterea

recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul că cea de a

doua perioadă de persecuție etnică este cuprinsă între 1 septembrie 1944 - 6

martie 1945. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1280 din 29

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată,

în sensul că cea de a doua perioadă de persecuție etnică este cuprinsă între 1

septembrie 1944 - 6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 septembrie 2006.