Decizia nr. 2837/2006 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1280/2005 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 14368/1231 din 15 februarie 2005, recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și acordarea drepturilor conferite de această lege. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a refugiat din Basarabia, în anul 1940, împreună cu părinții săi. Prin sentința civilă nr. 1280 din 29 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de C.I. A anulat hotărârea nr. 14368/1231 din 15 februarie 2005, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1 septembrie 1943 și 1 septembrie 1944 - 6 septembrie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că dovada persecuției etnice suferite s-a făcut în baza actelor ce au privit activitatea tatălui reclamantei, șederea și stabilirea pe teritoriul României fiind urmarea refugiului care a avut loc. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că instanța a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, de la data cererii inițiale, când nu au existat dovezi concludente în favoarea reclamantei.

Recursul este întemeiat, în sensul că în mod eronat, instanța de fond a acordat reclamantei, drepturile, până la data de 6 septembrie 1945. Legea nr. 189/2000 prevede acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945. Din probele administrate în cauză se reține că reclamanta a făcut dovada refugierii din Basarabia, însă în mod eronat drepturile i-au fost acordate contrar legii, până la 1 septembrie 1945. În consecință, se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul că cea de a doua perioadă de persecuție etnică este cuprinsă între 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1280 din 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că cea de a doua perioadă de persecuție etnică este cuprinsă între 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2006.